Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Bucuria de a fi...IN VIATA!

Desi titlul poate fi inteles in fel si chip, va voi lamuri ce vreau sa va spun.
In primul rand as vrea sa fim limpezi: suntem spirit aflat la o frecventa a experientei care ne permite sa traim iluzia de a "fi in corp fizic" si a experimenta "viata".
De aici deriva o infinitate de "oportunitati experientiale", care, doar adormit sa fii, sa poata semana a "drama".
Gust de acest fel se poate obtine DOAR in urma propriilor credinte, obtinute si ele in anumite moduri. 
Toti care acum isi ridica vibratia si deci incep sa "vada", sunt fascinati de senzatia de despovarare. Si cumva se minuneaza singuri cum de nu au vazut pana acum. Desigur, pe masura ce trezirea are loc, gradual datorita unor nivele ale "mintii", senzatia de eliberare tot creste. Ceea ce insa are loc in multe cazuri, este ca dezidentificarea de roluri si masti si chiar de corp poate duce si catre alte nivele de neintelegere.
Pentru ca, desigur, a avea aceasta experienta este o catime din totalul experientelor unei entitati, dar ea se desfasoara in ACUM, nu poate fi o intamplare deoarece asa ceva nu exista, deci are o functie, chiar daca acum nu esti constient de ea.
Asa stand lucrurile, admite ca un anumit nivel al constiintei care esti, STIE PRECIS atat menirea ta aici si acum, cat si mijloacele de a ti-o face. Pentru a ti-o aduce in constienta, desigur va trebui sa te linistesti cat mai mult si, prin mijloace specifice, sa iti ridici nivelul de constientizare/vibratie pana acolo unde informatia exista. Asa o vei afla.
Pentru ca tot acest proces sa poata sa aiba loc este necesar ca toate structurile tale sa fie optimizate, incepand cu vehiculul "fizic". El are anumite nevoi energetice si informationale, el trebuie sa fie echilibrat si armonizat, deoarece altfel blocajele iti vor consuma multa energie si atentie si ingreuna prin asta Calea ta catre ...tine.
A fi "treaz" implica in primul rand multa responsabilitate, constientza. Oriunde veti cauta, fiecare intelept asta va spune. 
In privinta "corpului fizic" si a relatiei tale cu el ma vad obligat sa subliniez cateva lucruri foarte importante. In primul rand e foarte util de inteles ca TU esti in fiecare celula. Ea a luat nastere ca sa te serveasca. Tu ai "nascut"-o, esti si ea. Cand vezi un om spalandu-se, sti exact cat este de constient de el insusi. Ma doare cand vad ca spalam corpul cu aceleasi sentimente cum spalam o farfurie. Asta e hipnoza.Celulele acelea stiu ca TU NU STI ce sunt ele si ca ele te iubesc iar tu...nu. Nu este o relatie cinstita aceasta. Cand misticii spun "templul corpului" , apoi aia chiar au inteles. la ei spalatul era un act sacru, si avea si o denumire speciala. Asa cum toate de fapt aveau: hranirea, sexualitatea, nasterea unui copil.
In ACUM, relatia noastra cu acest vehicul al spiritului in experienta, nu poate diminua ci dimpotriva. Odata ca ne-am "prins" ca nu mai e cazul sa-l parasim asa de repede ci ne poate fi util chiar si o mie de ani, apoi ca deja stim ca absolut toti parametri lui depind doar de nivelul nostru de constientza, de gradul de armonie, de alegerile noastre. Pentru el nu e firesc sa "imbatraneasca" sau sa se uzeze ci doar pentru mintea noastra plictisita. El are mijloace infinite de regenerare, doar noi sa ii permitem. Optim ar fi sa il iubim,in rest stie el singur ce are de "aranjat".
Este foarte important, determinant de fapt, atat modul in care noi intram seara in somn cat si cel in care ne trezim. Acea stare de multumire sau dimpotriva va scrie totul in celulele corpului tau. Functie de asta vei intineri sau imbatrani, orice crede mintea ta. Recomandabil este sa adormi in bratele unei fiinte iubitoare si ea, careia sa i te daruiesti. In acest fel si dimineata poate deveni tot o promisiune de armonie si pace, pentru ambii. Asa nu ai cum sa imbatranesti. Fiecare celula iti va fi recunoscatoare pentru energia si vibratia iubirii.
Aparent este o problema parteneriatul, doar ca iar mintea te minte. Ea te-a "inchis" si nu mai esti capabil sa intri in rezonanta cu nimeni, desi lumea este plina de finte aflate si pe vibratia ta. Daca ceea ce iti vine pe vibratie nu pare sa iti convina, este semn ca nu emiti ceea ce te-ai astepta sa primesti. Singuratatea nu poate avea nici o justificare, in adevar. In minte are...o infinitate.
Deci as vrea sa fie limpede ca eu nu "ma agat" de corp sau de experienta "aici", ci doar sunt constient ca daca suntem aici este cu un anume motiv. Ca atare de pe aceasta pozitie -comuna- va invit sa nu va irositi si nici sa va ingreunati drumul catre voi si propria voastra misiune.
Mofturile mintii le stim cu totii doar ca...iubirea se daruieste si nu cere nimic in schimb. Apoi ne e la indemana sa observam ca nu poti darui decat ce iti apartine. Ori e deja clar ca nu iti apartine cu adevarat nimic, decat propria ta fiinta. Asa incat verbul "a darui" trebuie corectat: "a te darui". Iar despre darurile tale nimeni nu are ce sa comenteze, este singurul lucru de care doar tu poti dispune.
Cand ai constientizat ca a fi in experienta AICI nu e o intamplare, cand ai inteles ca este doar o experienta si care ii sunt legitatile dincolo de aparente, vei constata ca este firesc sa fi bucurie. Nimic nu te obliga la nimic, totul este un joc pe care tu , maiastru, il poti crea constient, din moment ce basmele inconstientzei au fost depasite. NAMASTE!
Indienii,in engleza, spun la fel.

miercuri, 4 ianuarie 2012

2012 sau iesirea din...cutiuta

Acest titlu, dupa mine, este echivalentul singurei provocari reale.
Tot dupa mine, el inca se adreseaza unei minoritati absolute, probabil la mai putine individualitati decat degetele unei singure maini, la nivelul vorbitorilor de limba romana. 
Conform perceptiei mele, nu asa era util sa fie, insa conform cu ADEVARUL ca daca asa este, probabil altfel nu se putea, nu pot decat sa admit situatia.
Cu toate astea, stiind bine ce e util sa urmeze, stiu si ce ar fi util de inteles, chiar cu riscul de a ma repeta in idei.
Cum s-ar putea defini "cutiuta"? Pai cumva ca totalul credintelor tale. Ele iti alcatuiesc "lumea". Nimic obiectiv, desigur, intr-un univers "mental", unde totul este doar energie si informatie.
Revin la comparatia cu calculatorul. Acesta are o "inima centrala", Procesorul, caracterizat prin o seama de parametrii si care il individualizeaza, dar functia lui de baza este aceea de a fi INTELIGENTZA. Acum, nu ar fi deloc indicat sa crezi ca este singura unitate inteligenta din PC. Sunt multe microprocesoare in calculator si toate au capacitatea de a fi nivele de inteligenta. Dar cum s-ar defini o "inteligenta"? O definitie simpla ar fi aceea de a avea capacitatea de a da raspunsuri diferentiate la semnale diferite. Desigur ca functionarea corecta a tuturor acestor componente  "active" este asigurata de existenta unor componente "pasive" cu rol determinant in corecta si stricta alimentare cu energie, riguros necesara unei bune"procesari" de date. De aici si importanta energiei in existenta informatiei. 
Aceasta sumara ilustrare a unui proces simplu se vrea iar o trimitere la ce este "omul". Un perfect sistem de calcul, poate cel mai "puternic" din creatie. Tehnologia creata de el este doar o palida proiectie inafara sa a ce este si el.
Si el este un cumul de nivele de "inteligentza", aflate desigur intr-o anumita "arhitectura interioara", altfel spus intre "componentele active" sunt statutate legitati de ordonare/subordonare, care musai trebuie sa respecte "proiectul initial", cartea tehnica daca vreti.
"Procesorul central" la om este inima sa. Ea asigura o procesare date de mare acurateta si cu o viteza deosebita, deoarece este racordata la un nivel de inteligenta mult superior si anume Inteligenta Universala. Fiind un "dual core", lucreaza foarte bine in tandem cu supraconstientza, care si ea este racordata la Mintea Universala. Impreuna asigura "functia Tatalui" in entitatea aflata in corp "fizic".
Functia "Fiului" este asigurata de un cumul de procesoare date, care de regula este denumit "minte". Aceasta are si ea doua componente principale, cea constienta si cea subconstienta.
Prima reprezinta cam cinci procente din total si are ca menire de a "stabili" ce este acceptat de sistemul de calcul care esti, ca fiind "adevarat", deci apt de a fi "prelucrat". Cel de al doilea nivel, subconstientul, are ca menire aducerea la "indeplinire" si transformarea in "adevar experiential" a datelor patrunse in el. Este alcatuit deopotriva din componente active de procesare date cat si dintr-o infinitate de "memorii" reprogramabile.
Un alt nivel de inteligenta la om este cel botezat "sfantul duh" sau "suflet". Este un nivel de inteligenta emotionala, cu doua straturi/etaje, unul denumit mental si unul emotional. Si aceste doua nivele lucreaza "foarte bine" in tandem, aservindu-se reciproc. Are rol de "interfata" in perceperea pretinsei "realitati", sub aspect emotional. Are capacitatea de a scrie in subconstient, direct in memoriile aflate acolo, de multe ori trecand peste cei 5% minte constienta.
Daca analizam acest echipament "uman" vom constata ca distributia nivelelor de inteligenta este ades nonlocala, ca comunicarea intre ele este mai degraba wirless sau/si pe anumite trasee infoenergetice, ca unele se identifica totusi cu anumite "organe" iar aletele, cum este "sufletul", nici macar nu apartin frecventei corpului "fizic", ci unei frecvente putin superioare, cea a astralului.
Acum, o asa zisa "iesire din cutiutza", in acceptiunea desenului animat din "The rabbit holle", ar presupune intelegerea corecta a tuturor nivelelor de inteligenta care contribuie la "experienta umana", restabilind corecta "arhitectura interioara" a diverselor etaje.
Stiind bine ca starea de atentie/martorul nu poate fi continut decat de cei 5% minte constienta, nu este chiar o misiune usoara. Si ea poate fi infinit de dificila daca nici macar la acel nivel nu domneste ordinea, o anume intelegere corecta, si ceva chemare catre "verticalitate".
Subconstientul este un miracol adevarat, deoarece este singurul capabil sa "aduca in manifestare" ceea ce a ajuns in memoriile sale ca fiind "adevarul tau", doar ca el nu are si capacitatea/menirea de a verifica acest adevar. Ca atare, ORICE si PE ORICE CALE ceva a ajuns acolo, el va fi adus in manifestarea experientei tale. Multe din "datele" ajunse in acele memorii sunt scrise in prima copilarie, in acei celebri "7 ani de acasa". Ceea ce nu inseamna ca restul a fost "scris"in stare de constientza ci majoritatea tot inconstient, prin intermediul "sufletului", care a preluat emotii din experienta si le-a depozitat acolo.
Cei care stiu bine cum poate fi manipulat omul au si procedat in consecinta si au folosit emotiile mereu spre conditionare/programare. Ca mecanismul sa functioneze, si prin sistemele educationale s-au creat conditionari menite sa deregleze "arhitectura interioara" a omului. Ca atare a fost exacerbat rolul "sufletului", asa incat emotiile au inceput sa para a fi legitime in a scrie cliseele din subconstient. Apoi s-au facut permanent presiuni pe emotii pentru a se obtine un om obedient, incapabil de a mai discerne valoarea de nonvaloare. Au fost manevrate cu mare atentie nevoile, iluzia nevoilor, fricile. S-a procedat exact ca si in cazul dresajului animalelor, dar cu multa CUNOASTERE si deci tact. 
Pentru a "iesi" din acest joc al limitarilor induse, impuse si desigur inconstient ACCEPTATE a fi adevar in subconstient, se impune readucerea omului la "proiectul initial" ca si ordine interioara. El va trebui sa accepte ca poarta cea mai ades folosita in manipularea sa este pozitionarea sub suflet. Desi nefacand parte nici din structura sinelui si nici a corpului fizic, sufletul nu este "de prisos", doar ca trebuie atent supravegheate emotiile care incearaca sa forteze intrarea. Unii spun sa le privesti doar dar mie nu mi se pare ca este o cale de Creator Constient, fiind si deosebit de lunga. Pentru mine a functionat starea de atentie a martorului, vigilenta si pozitionarea mea, INTOTDEAUNA, deasupra oricarei emotii. Astfel ea urma sa devina la dispozitia mea si nu eu la dispozitia ei. Pentru ca emotia odata scrisa in memoriile subconstientului va necesita multa energie si atentie si mai mare pentru a nu se realimenta. Ori evident nu este economicos si e vorba de energia propriei vieti.
In mod pardoxal s-a ajuns ca inclusiv cei 5% minte constienta sa fie situata la omul adormit tot sub complexul "suflet", el traind cu convingere "normalitatea" aceasta. Cel mai ades ei vor spune ca "asa simt", despre o seama de "probleme", in rezolvarea carora folosesc "simtitul" pe functie de discernamant.
Asa s-a obtinut un "om" dat peste cap, in care locul procesorului e luat de placa video -sa zicem- si mai are si credinta ca e ok.
Taman ma gandeam daca sa continui postarea, cand am citit comentariul lui Flipi. Foarte dragut cum mi se ridica mingiile la fileu. Pentru ca DA, ar putea fi o atitudine corecta acest Zen sugerat de comentariu, cu cateva amendamente. Ca sa functioneze ori tre sa faci parte din cei de care pomeneam la inceputul articolului, mai putini decat degetele de la o mana, ori sa ii fi tovaras Anastasiei sau ceva similar. Daca nu asta este cazul tau, si ai facut pana de curand parte din grosul piramidei de mai sus, atunici atitudinea zen e cea mai putin recomandabila. Ea iti va oferi doar oportunitatea unui nou ciclu de reincarnari, ceea ce nu pare sa recomande nici printesa japoniei.
De recomandari este plin acest blog si ca ATENTIE general valabila v-as recomanda sa intelegeti ca ABSOLUT NIMIC NU ESTE CEEA CE PARE sau CEEA CE VI S-A SPUS CA ESTE. Ca atare intai priviti atent pana sa validati ca adevar orice, inclusiv ce spun eu.
Din observatiile recente as adauga aici ca, datorita vibratiilor mereu in crestere si datorita atentiei noastre care inca nu este obisnuita cu statut de fiinte multidimensionale, se manifesta o intrerupere accentuata a racordarii energetice cu Pamantul. In buna functionare a sistemului care suntem, impamantarea NU ESTE DE NEGLIJAT, ea asigurand o corecta alimentare energetica a mecanismelor interne. Va rog insistent sa procedati la restabilirea acestei legaturi. Veti si simti energetic daca veti proba. Un link care spune ceva despre asta
Tot din observatiile recente, exista riscul neatentiei la cei care au ascensionat in primul val. Si-au dus corpul la frecventa inalta si apoi atentia a coborat, uitand ca nu poti lasa corpul fara stapan si sa te mai si simti confortabil. Daca cobori prea mult risti ca vehiculul fizic sa isi piarda abilitatile.
Deocamdata inchei aceasta postare, asa ca puteti comenta.