Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 17 martie 2012

Divers...importante

Pentru a te simti "liber" , in mod logic TREBUIE sa scapi de idei/programe viciate, care altfel te terorizeaza, din propria-ti minte...pre programata.
Tot incerc sa va duc atentia in ADEVARUL ABSOLUT rezultat din ceea ce au spus misticii, sau prima Lege a kibalyonului, sau mai nou fizica cuantica: nu exista adevar obiectiv, universul este mental, nu exista "obiectiv" si cum mai vreti voi sa formulati.
Am cunoscut multe fiinte terorizate de ideea de boala, sunt multi inca din cei care CRED ca exista "agenti patogeni" sau medicina sau boala. Fiinte dragi si apropiate mie si-au facut calvar din viata in baza "legendelor" despre acest tip de sperietoare.
In afara "noii medicini germane" fondate cumva de dr. Hammer, care in ultimul timp incepe sa fie cunoscuta, astazi gasii un link pe care musai va rog sa il explorati.
TREBUIE, chiar trebuie sa scapati de toate prostiile aruncate in subconstientele voastre, pentru a va putea lua propria "viata" in primire:
http://quibono.net/istoria_pierdut259_a.html


Aici pun doar un pasaj, spre a va determina sa cititi tot materialul:
"...........Germenii nu cauzează boli.

Am mai vorbit de curând despre afirmaţia lui Rudolph Virchow, care este astăzi considerat părintele patologiei. Virchow : “Dacă mi-aşi putea astăzi începe viaţa din nou, mi-aşi dedica-o dovedirii faptului că germenii nu fac decăt să caute habitatul lor natural, ţesutul bolnav, şi nicidecum că ei sunt cauzatorii unui ţesut bolnav. Ţânţarii caută bălţile cu apă stătută (pentru a-şi depune larvele) dar nu ei sunt cauza pentru care există bălţi!”
Oare puteţi întrevedea importanţa extraordinară a acestei afirmaţii? Prima oară când am citit această frază am ramas perplex. Deci, asta înseamnă că tot ce am învăţat în şcoală, tot ce am citit prin ziare sau auzit prin mass-media, nu face nici cât o ceapă degerată? Iniţial am crezut că prin “teren” este înţeles sistemul imun! Se pare însă că sistemul imunîşi face probleme pentru un ţest, adică intră în acţiune doar în cazul în care ţesutul nu o mai poate scoate la capăt singur. Ceea ce înseamnă că într-o primă fază, ţesutul afectat se “vindecă singur”. De accea vorbeam mai înainte despre “roata de rezervă” adică sistemul imun!
Astfel că acuma înţeleg altfel reproşul pe care Bechamp i l-a adus lui Pasteur. Experimentul lui Pasteur nu dovedea nimic căci acesta a “otrăvit terenul”  animalului supus experienţei, şi în acest fel a permis (a provocat artificial) atacul germenilor asupra tesutului otrăvit (intoxicat). 
Înaite de a merge mai departe cu această poveste, trebuie să ne reamintim ceva. Am observat cu toţii acest lucru dare ne-am gândit rareori la el. Luaţi o bucată de banană si o bucată de brânză şi plasaţi-le sub un clopot de sticlă. Lăsaţi-le acolo câteva zile şi urmăriţi cu atenţie ceea ce se întâmplă. După o vreme ambele “produse” încep să se ... strice. Doar că banana putrezeşte şi în interior, în timp ce brânza se strică numai în exterior, miezul fiind neafectat. Ceea ce înseamnă că banana era “vie” în timp ce brânza, nu. Orice “lucru” viu există de la bun început echipat cu un “serviciu sanitar” care îşi începe treaba în momentul morţii Acest “serviciu sanitar” este programat să cureţe ceea ce rămâne după încetarea vieţii. Acest lucru este foarte important şi va trebui să ni-l reamintim de mai multe ori pe parcursul explicaţiilor noastre.


O pagina mica si condensata, cu un superb de inspirat filmulet de cinci minute. Multumesc, Solaris:
cunoasterea-de-sine

Si pentru ca SUNT BINECUVANTAT de a avea prietene dulci, pun aici un eseu, mi-as permite, obraznic, sa-l numesc. Iti  multumesc, Gabriela Hulea



Prea multa fuga. Si “nu inteleg de ce” a devenit cliseu. E destul de greu sa eviti cliseul cand  te trezesti in fiecare dimineata incercand sa-ti amintesti ce-ai facut ieri.  Ieri nu se pupa cu azi,- indiferent care azi - nu se-atinge cu maine  - nu se saluta cu incercarile tale de a trai in momentul acum.  Dar despre ce vorbesc  – cine, ce incearca?

Nu cred in raspunsuri.  Si nu scriu de Sartre - existentialismul ma lasa la fel de calda cum sunt. Raspunsurile sunt ca vata pe bat: chestiuni fanteziste de bagat  sau scos (d)in gura, forme fara fond - aparent cu gust si putin roz. Nu-mi amintesc de mine cautand raspunsuri. Ar fi dragut  sa cred in intrebari.  Si daca-i pan’ acolo – macar de-ar exista intrebari. Sau raspunsuri dintr-un punct, nu dintr-un unghi.
 Iti vrei cliseul. Educatia lui  inseamna pentru tine sens.  In conditiile in care nu exista conditii; si in sensul in care singurul sens al lucrurilor e acela ca nu au sens.  Intrebari cheie - raspunsuri inteligente, - ce glume bune. Uita-te la Soare. Cate intrebari? Niciuna.  Nu exista alta metafizica decat aceea de a vedea.  Bun, cati vad? Tot atatia.
Am simtit ceva puternic (mai demult): “aia-i energia – cand spulbera distanta.” Cand spulbera orice; cand te lasa fara machiaj in fata propriei masti si fara ideea c-ar exista distanta. Cand (pre)simti un univers plin de perceptii din ce in ce mai adanci si gresite, mai false si dure. Cand percepi starea de iubire si dincolo de ea.
Apropo de dincolo… maxima tristete sa vezi atat de clar si sa traiesti printre orbi care-si regleaza secundarul din minut in secunda.  Dar alta treaba n-am. Iar ceasul e intotdeauna cat vreau eu sa fie.

Si-ti spui ca fiecare zi este la fel, ca te doare-n cot sau la banana. Da, esti cool. Mai ales atunci cand tot universul tau se rezuma la cliseu.  Sau la minunatul loc in care ai impresia ca esti.
Te poti desprinde – te poti intoarce, poti orice. Dimineata imi ridic capul dintre perne(de parc-ar conta cand si de unde) si-mi simt energia perfect. Perfect inseamna sa nu mai existi tu acolo, decat sangele. Dar nu-mi ridic capul in fiecare zi.
Firul continua, iar urmarile n-ar trebui sa surprinda. Nu pot sa spun ca ma misca ceva privind mortii din jur care sunt plini de dorinte. Si-aici, locul nu este loc, iar plecarea nu este plecare.  Mintea e out, memoria nu poate retine locuri. Iti creeaza iluzia spatiului, dar ti-o ia prin timp. Si invers.
Despre cum sa pleci inspre locul din care n-ar fi trebuit sa pleci . Cum faci? Uita-ti tiparul, sensul, ceasul, unghiul, v(i)ata pe bat – uita-ti raspunsul.  Intre timp (uita de timp), cea mai mare durere resimtita la propriu va fi aceea a exploziei in celule a constientizarii irosirii.  Prea multa fuga.

Locul tau este o stare, iar starea ta este un loc. Ca sa intelegi asta e nevoie sa treci prin toate starile.
Pe locuri, fiti gata, stati.




In cu totul alta ordine de idei, sunt multi cei care au intrat pe noul site, dar unii au avut probleme cu a detecta cuvintele/link catre site, altii nu au stiut ca trebuie sa se logheze cu propria adresa de mail si cu parola postei respective. In fond este logic, deoarece prin asta nu faci decat sa trimiti din propria-ti posta o solicitare de a ti se permite intrarea. 
Mai exista si o alta categorie, care a solicitat intrarea in acel "spatiu intim" , dar fara ca eu sa stiu nimic despre ei. Astept si acum pentru multi precizarile necesare, pentru ca acolo doar un anumit nivel de cunoastere si constienta va avea accesul, si asta fara suparare.
Postez iar linkul catre site, in clar:
dincolo de punctul zero