Totalul afișărilor de pagină

vineri, 29 martie 2013

A vorbi...vorbirea

Meditand putin asupra darului vorbirii, intentionez sa impartasesc cu voi cateva aspecte.

Ca ORICE, si cuvintele, vobirea, pot fi "vazute" pe foarte multe nivele de intelegere. Desigur ele nu isi pierd "proprietatile" intrinseci, daca noi nu le cunoastem si le folosim anapoda. Este la fel cu orice. Poti inghiti ceva, inconstient de ce anume ai inghitit, dar aia nu inseamna ca nu te vei supune efectelor acelei ingurgitari.
Pentru cei care le cunosc proprietatile, deci cei constienti, atenti, cuvantul este un mijloc de a crea realitati, desigur la un anumit nivel. Barzii, oratorii, poetii si prozatorii stiu bine asta. Pentru ei cuvintele au o intentie creatoare in spate, ei chiar se adreseaza cuiva. Mai sunt si alti "profesionisti" ai cuvintelor, pe care ii voi uita aici.
Pentru majoritatea insa, cuvintele sunt doar o inconstienta "marturisire". Spun inconstienta, deoarece de cele mai multe ori vorbitorul crede ca vorbeste despre ceva sau despre cineva, cand el de fapt doar isi "marturiseste" propriile pozitionari in raport cu te miri ce/orice. Daca arunci la intamplare un cuvant sau idee, imediat se vor gasi cativa sa "dezbata" subiectul. Desigur acolo nimeni nu creeaza nimic, ci au loc "dramatice marturisiri" despre punctul de inconstientza in care "vorbitorul" se gaseste. Cu cat avalansa de cuvinte este mai mare, cu atat se comunica... mai multa incertitudine despre acel "subiect". Daca cumva apar si tensiuni, atunci in mod clar a fost "atinsa" o zona de ...raspuns emotional.
Imaginati-va ca totusi cuvintele creeaza "realitati experientiale". Aceasta este menirea lor. Eu nu pot vorbi despre "boala" spre exemplu, si prin asta doar sa imi declar pozitia in raport cu ea ci, in acelasi timp, eu mi-o apropii, prin racordare frecventionala la vibratia ei. Dupa cum nu pot vorbi despre un parfum, decat daca am scos dopul de la acel flacon, doar ca el se va rapandi in jur si...toti vor beneficia de vibratia lui specifica. Mirosul respectiv are si el frecventa lui specifica, altfel ar fi confundabil, nu? 
Un simplu cuvant, in "mana" unui profesionist, poate fi tratat ca o insiruire de sunete, fiecare din ele cu proprietati de mantre. Fiecare sunet reverbereaza in emitator dar si in receptor, generand un efect. 
Un "vorbitor" calificat manuieste cu multa gratie aceste proprietati ale vorbirii.
Pe drumul de la inconstienta catre constienta, un foarte mare serviciu va puteti face daca treceti in special pe receptie. Altfel spus, daca invatati sa taceti cat mai mult. Nimeni nu se imbogateste cu instrumente folosite aiurea, iar aspectul general al schimbului de vorbe inconstient, este de vacarm infoenergetic absolut daunator tuturor. Pentru ca DA, cuvantul poate cladi dar cel mai adesea demoleaza. Este un "bun" atat de "familiar" tuturor, dar cat de putini sunt cei care chiar ii cunosc proprietatile...
Una din "conditionarile" de baza care au fost operate asupra tuturor, fara ca marea majoritate sa o "vada", a fost trecerea instrumentului de creatie numit "cuvant", evident prin sistemele educationale, in zona pretinsei comunicari, cu accent pe faptul ca, cu cat vei vorbi mai mult, cu atat vei creea o "impresie buna"...Reflectati si voi!
Profunzimea intelegerii "functiilor" vorbirii, este explicata mai pe larg in articolul "vindecarea prin cuvinte..."
Mai "dens" putin, "pareri stiintifice", tot despre cuvinte:
http://www.realitatea.net/cuvintele-pot-cauza-dureri-fizice_707455.html

joi, 28 martie 2013

Perfect si/sau ...perfectibil

Ma voi ocupa acum putin de intelegerea acestor doi termeni. Si, nu sunt chiar putine motivele care ma indeamna la asta, desigur observand confuziile.
Majoritatea dintre noi am devenit...perfectionisti! Din "pacate" nu am avut si atentia necesara de a "vedea" limpede ce am devenit, de fapt. Pentru ca, din neatentie, majoritatea suntem perfectionisti pe un fundal de nemultumire. Deci sentimentul care sponsorizeaza "dorinta de mai bine" nu este doar bucuria creativitatii ci neacceptarea faptului ca ...totul este perfect deja. Si, in final, multi au ajuns sa nu finalizeze nimic creativ, dar pastreaza cu "drag" doar nemultumirea.
Sa incerc sa explic. Lumea "manifestarii", acest 3D sau cum om vrea sa-i mai spunem, este o "banda de frecventa" PERFECTA, creata pentru a se putea experimenta diferitele iluzii necesare imbogatirii noastre. Ea ESTE O CREATIE PERFECTA. Calitatea a ceea ce noi, fiecare, alegem sa experimentam aici, este perfectibila. Din acest motiv, cei treji cu adevarat se minuneaza de PERFECTIUNE, in timp ce unul inconstient doar se vaita sau, inca se iluzioneaza in fel si chip. Desigur experienta, pe orizontala planului vibrational, atat cea individuala cat si cea colectiva, sunt perfectibile, functie de nivelul de trezire al fiecaruia in parte. Dar "dimeniunea vibrationala" este de-a dreptul magnifica! Un exemplu clar de PERFECTIUNE.
Pot explica diferenta intre perfect si perfectibil in infinite moduri, si am sa aleg inca unul: in telefonia mobila, de la "coborarea ei" sau, daca va place mai mult, de la "inventarea" ei, s-au folosit multe softuri/sisteme de operare. Telefonia in sine a fost o idee PERFECTA, adusa in manifestare pe verticala, pe "inspiratie" daca vreti, dar sistemele de operare, programele au fost perfectibile, si pe orizontala perfectibile vor si ramane. Sistemul de operare Android, la fel! A fost o idee perfecta, inca de la inceput. A permis dezvoltatorilor sa creeze o infinitate de aplicatii, pe orizontala, plecand de la el. Dar si el, ca sistem, este perfectibil mereu, pe orizontala, si deja are variante din ce in ce mai performante.
Cand ceva SE COBOARA/ADUCE in manifestare, in mod cert in spate se afla o anumita bucurie creativa. Cand insa se opereaza PE ORIZONTALA, cel mai ades perfectionarea are in spate o... nemultumire. Din neatentie sau necunoastere, desigur.
Tot asa stau lucrurile si cu anumite "invataturi", pe care le putem numi...oricum, chiar si "spirituale". Stim unii bine nivelul de ATENTIE, INTELEGERE, VERTICALITATE pe care autori celebrii l-au pus in ceea ce au "creat", si as exemplifica acum doar cu Neville Godard si cu un capitol mic si concis despre "cum functioneaza" creearea de "realitati experientiale". Si l-as "alatura", in mod de-a dreptul lipsit de "eleganta", unui material video care acum face vad ocolul netului, de slaba factura si de o superficialiate grotesca. Asta nu e perfectionism ci depreciere "consumista", lipsita de intelegere, superficiala si bine "aspectata" de catre chiar autoare:
Mie imi este "draga" sau "apropiata" intelegerea profunda a Creatiei, iar ideea vulgarizarii ei nu consider a fi o "perfectionare", dimpotriva! Si nu cred ca are in spate bucuria creativitatii ci mai degraba "nevoi" proprii, ca multe "seminarii si cursuri", de altfel. 
Ideea postarii acesteia era sa ne limpezim putin privind limpede la acesti "termeni": singurul "detaliu" perfectibil, pe verticala Creatiei, este nivelul nostru de constientza, iar pe orizontala, relatiile dintre noi, ca reprezentanti fiecare al propriului nivel, si in relatie desigur cu tot ceea ce ne este pus la dispozitie, de propriile noastre limitari experientiale. Pe orizontala TOTUL ESTE PERFECTIBIL, dar doar din bucuria creativitatii, specifice nivelului nostru de trezire, atat individual cat si colectiv, in fiece ACUM. Daca "sponsor" este carcoteala, vesnica nemultumire, in loc de a crea un "mai armonios" vom aduce in manifestare cam ce a adus exemplul de mai sus!