Totalul afișărilor de pagină

vineri, 7 octombrie 2011

Confirmari, Infirmari...experiente

Privesc cu atentie, in ultima perioada, atat la mine cat si la voi, cei care cititi aceste postari. Si eu parca tot sunt impulsionat sa va tot zic cate ceva, dar si numarul de vizitatori este suficient de mare, zilnic. Deci avem un dialog.
Priveam la postarea de ieri si la singurul exemplu dat acolo, si reflectam la reactiile mintii. In mod cert parte din voi a tras concluzia ca, daca nici un om ajuns in acel punct de "avere" nu a putut evita un cancer, chipurile instalat la 50 de ani si care totusi l-a rapus dupa sase ani de chin, inseamna logic ca eu spun prostii ca nu exista boala, si ca viata ma contrazice...
NU, dragilor, viata nu ma contrazice ci dimpotriva, reafirma exact ce v-am explicat de ani
Noi SUNTEM CONSTIINTE, si acele "chestii" pe care inca stiinta incearca, impreuna cu filozofia, sa le defineasca, au o SINGURA SI PRINCIPALA calitate, definita deja de toti maestrii, prin a fi aceea de "EMPTYNESS"
Acum vad la o buna prietena un link interesant, care face referire la ce explic aici:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=VG-cCKbsn-U
Toti ati instalat in calculator un hard nou, sau majoritatea macar. Si el are, la inceput, exact aceeasi calitate- e GOL.
Dupa aceea incepeti sa "lucrati asupra lui". Incepeti prin a-l "formata" (sugestiva denumire, nu?), adica imprimati pe el un sistem de "sertarase/compartimentari", in care apoi se va depune informatia. Abia astfel va fi "recunoscut de sistemul de operare".
Toate "datele" depuse apoi in el, se vor supune acestui sistem ALES.
Dar sa nu uitam ca, initial, avea doar calitatea de a fi functional si...EMPTY...
Exact asta suntem si noi. Initial doar functionali si empty, ne supunem formatarii conforme unui anume sistem...de CREDINTE.
Cand am acceptat "formatarea", conform zicerii acelui profesor de religie, nu am putut fi "consultati". Nici nu am fi putut raspunde si nici ce sa raspundem nu am fi stiut. Parca hardul e consultat daca vrea pe el FAT, FAT 32 sau NTSC...? Deci...AM FOST FORMATATI/CONDITIONATI, conform unui anume sistem de gandire/procesare date.
Din neatentie sau nepricepere sau multe altele am primit un sistem, care corespunde unei asa numite "paradigme". Abia cand si DACA vom alege sa ne si trezim, vom constata ce anume "ni s-a facut" prin formatarea initiala.
De multi ani spun ca nu de foame se moare ci din CREDINTA ca se moare de foame si tot spun ca nu de boli se sufera ci din PROGRAMARILE obtinute de la cei "calificati" sa va programeze "sanatatea". Ce altceva ati crede ca e "diagnosticarea"? Introducerea in constiinta a unui anume program, pe care apoi voi il...aduceti in "manifestarea" vietii, care s-ar fi presupus ca era sa fie...a VOASTRA. Adica...RESPONSABILITATEA VOASTRA, de dumnezei creatori ai propriei realitati. Dar ati apelat la "un ajutor calificat"...si ati fost ajutati experiential, conform propriei...neatentii. Tot ce poate face cineva este doar sa va "ajute" sa va...scrieti programarile...voastre. Exact asta a "patit" si el. Si daca mergeti la o "ghicitoare" obtineti...exact o programare, pe care apoi VOI si nu ea o aduceti, conform credintei voastre asupra careia EA A OPERAT, in manifestare. E atat de simplu de inteles...
Va povesteam pe ici pe colo despre sexualitatea tantrica si ce se urmarste prin ea...Spuneam ca, o prima CONDITIE este depersonalizarea. ADICA...sa faci abstractie de formatare, de conditionari, de paradigma de gandire. Ca ea se obtine printr-un anume artificiu, acela de a vedea in partener doar o zeitate, de polaritatea complementara. Ca doar in acest fel adevaratele valente infoenergetice ale sexualitatii pot fi puse in valoare, la capacitatea lor REALA. Din mintea Universala STIAM ce potentialitati se pot pune in valoare prin acest tip de sexualitate si avusesem si experiente care confirmau...Mai nou s-au adaugat experientele lui Cristian Muresan si observatiile lui, care si ele veneau sa reafirme ceea ce stiam deja, el botezand tot complexul de procese: "bioalchimia umana".
Si daca in urma cu doar un deceniu jumate regimul Oshava le propunea bolnavilor de cancer o vindecare sigura si argumentata de o cazuistica bogata si asta le aparea lor atunci ceva imposibil de facut, daca Jasmuheen a facut  timp de decenii o multime de experimente si a incercat multe abordari pentru bretarianism, iata ca azi o tanara fata reuseste, prin stapanirea emotionalului si reducerea la minim a actiunii subconstientului, sa ne exemplifice cu viata ei ca se poate trai foarte bine doar cu vibratie inalta, de peste o luna si jumatate.



joi, 6 octombrie 2011

A STI sau A FI, concept si...experienta, greseli...experientiale

MAI MULTE "VESTI", 
primite de mine astazi, ma determina sa incep asa un subiect stufos. Il voi incheia...candva.
Nu voi exemplifica cu vestile, dar la una tot voi face referire si anume la disparitia din planul experientei a unui "creator":

Cariera geniului Jobs 

Un om fara studii superioare, un budist si un 

copil

 adoptat, Jobs a pus bazele Apple impreuna cu 

prietenul Steve Wozniak, in 1976. Compania a 

lansat la foarte scurt timp computerul Apple I.



In urma cu sase ani, Jobs a vorbit despre modul

 in care apropierea mortii reprezinta motorul 

viziunii sale. 

"Gandul ca o sa fiu mort in curand este cea mai

 importanta unealta pe care am avut-o vreodata 

atunci cand trebuie sa fac mari alegeri in viata",

 a spus Jobs in 2005. 

"Deoarece restul, asteptarile externe, mandria, 

frica si rusinea de esec, toate acestea palesc in 

fata mortii, lasand doar ceea ce este cu adevarat

 important". 

"Constiinta faptului ca vei muri este cea mai 

buna cale de a evita capcana gandului ca ai 

ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Nu exista

 niciun motiv sa nu-ti urmezi inima". 


Nu as vrea sa va creez o oportunitate da a fi judecat, din simplul motiv ca...doar privesc la aceasta lume...nebuna. Ma intreb, asa "budist" cum zice reporterul ca ar fi fost, cum a putut gandi atat de prost? Unde este in randurile de mai sus BUCURIA EXPERIENTEI? Cum poti pune ca "motor" al realizarilor tale doar...moartea? Cum sa faci "mari alegeri" cu asa gen de "eliberare" in cap? Pentru ca declaratia asta nu face decat sa ne spuna ca...doar asa si-a asumat "riscurile de jucator".
Pentru ca provocarea vietii, cumulul lectiilor la scoala Pamant este, de fapt aceea de "a-ti urma inima", tocmai infruntand "asteptarile externe, mandria, 

frica si rusinea de esec", exponente clare ale micului ego uman.
Repet, nu judec, nu condamn, doar VA INVIT SA PRIVIM. Putem invata daca alegem sa constientizam, privind...Nu ca experienta in corp ar trebui sa ne faca ATASATI de ea sau de corp, clar NU SUNTEM CORPUL, dar nici degeaba nu suntem aici. Si nici macar pentru a fi "the best" intr-un domeniu sau altul...Daca cineva crede ca daca ai adunat un capital de 6 miliarde este ceea ce AVEAI DE FACUT, eu ma indoiesc. De acum si el stie...doar ca nu ii mai foloseste la nimic. Se spune ca si-a iubit sotia si nu sunt carcotas, doar ca eu nu pot fi pacalit: un om care nu a invatat sa se iubeasca pe el si si-a mentinut din 2005 spectrul mortii in minte, nu prea a cunoscut termenul a fii iubire...DA, a fost un luptator. Probabil impotriva lui insusi, a cui altfel?...Ca sa ce?
Nu voi mai continua subiectul, am cunoscut ce inseamna motivatia mortii in "viata" si cam stiu ce pacaleli face mintea...Ea iubeste doar controlul, mentinerea punctului de constiinta si a experientei limitate. Oricat de "inzorzonata sau arida" ar fi ea.
De-a lungul anilor, eu am cautat sa ofer CUNOASTERE si am ajutat la intelegerea vietii si Legitatilor ei. Desigur pentru cei ce aveau ochi, urechi. Toti stiu/stiti ca provocarea este aceea "de a te cunoaste pe tine INSUTI". Dar acel TU insuti NU SUNT MASTILE SAU ROLURILE pe care ai ales sa le interpretezi, ca experimentator. Dimpotriva, TU apari abia dupa ce renunti la ele...Pe acela trebuie sa inveti sa-l cunosti, accepti, iubesti si sa-l aduci la stralucirea lui fireasca. Cum?
Facandu-l "cadou" omenirii, fratilor tai. Altfel, orice ai negocia cu viata, pur si simplu...NU TINE! Cu atat mai mult ACUM.
Prima Lege a Creatiei este Legea lui UNU. Pe scurt, una suntem. Dar nu ca si experienta, nu va mai tot referiti la ea, ea este EXACT ce e menit sa va pacaleasca. Ea va ofera iluzia separarii, de tot si de toate. Un fals perceptual al mintii limitate.
E drept ca, pentru a te cunoaste, treci printr-o perioada de aparenta centrare pe tine si ca uneori asta e iar insfacat de minte si tot la separare ajungi, daca accepti sa adormi, util insa ar fi sa nu...
Oricum, toti inteleptii recomanda cunoasterea ca pe o etapa necesara mintii...pantru ca apoi ea sa se dea la o parte, lasand locul Sinelui sa se manifeste. Pentru ca, orice s-ar spune si crede, de fapt exista UN SINGUR ADEVAR si DA, putem alege sa ajungem de la Brasov la Bucuresti trecand si prin Tanzania sau Peru, doar ca constienta nu cred ca ne-ar lungi chiar atat drumul. Aici desigur fac aluzie la cei atat de bucurosi sa imi tot reaminteasca numarul infinit de "cai"...Eu, ca prostu', recomand doar...optimul. Acel..."drumul cel mai scurt intre doua puncte e...linia dreapta". O fi banal, multi incearca sa imi tot spuna de karma sau de subconstient, dar tare imi vine sa le reamintesc ca prima data aflau cate degete au la maini si picioare tragand de ele, unul cate unul...apoi tot a trebuit fiecare sa inteleaga ca 4x5=20 si ca e mai simplu asa...Daca ii voi vedea si acum facand tot astfel socotelile, atunci abia ma vor convinge ca cliseele din subconstient, odata introduse, FAC ELE LEGEA in viata lor...
Si cred ca ajungem la...neasumare. La faptul ca stim enorm de multe dar NU DORIM SA NE ASUMAM !
Sincer, eu inca cred ca nu este vorba de masochism cronic si planetar, (posibil sa fiu surprins si de data asta) ci tot de o neintelegere corecta- altfel nu as tot predica ca popa la babe surde...
Pentru ca e imposibil ca ABSOLUT TOATE SURSELE DE INTELEPCIUNE, incepand cu Biblia sau Iisus sa va indice ca EXISTA INSTRUMENTE sigure de a va crea experiente absolut nelimitate si totusi sa optati mereu pentru ...ecuatii limitate de viata.
Unde te uiti, pe cine auzi, iti va vorbi doar de griji, suferinte, boli si alte minuni, de "lipsuri" infinite. Daca il auzi pe Iisus ca "Credinta ta te-a vindecat"" si te intrebi cine te-a imbolnavit, iti vei raspunde singur: CREDINTA TA! Ca ea, aceasta credinta efectuoare a experientei, nu se afla in constient ci in subconstient, mie nu imi pare scuza, decat daca ma rogi sa te las sa dormi. Pentru ca daca esti treaz si taximetristul va incerca sa iti scoata mai multi bani din buzunar, eu nu cred ca ii vei si permite sa te ocoleasca tot orasul...daca insa dormi, va face ce vrea el. Este si motivul pentru care starea de ATENTIE este invocata de orice maestru.
Motivele pentru care nu ne asumam a fi cine de fapt SUNTEM CU ADEVARAT, aparent sunt foarte variate, dar ca sa pricepem e util sa trecem peste aparentele preferinte individuale si sa vedem cine le sponsorizeaza: vom descoperi invariabil lipsa de credinta intr-un  nivel de inteligenta superior. Altfel spus, nu credem in "Dumnezeu". 
DA, conceptual spunem ca am inteles ca nu ne-am creat singuri, da, recunoastem ca pare ca nimic nu e intamplator, desigur apare destul de limpede ca exista "planuri" inaccesibile noua, dar asta cata vreme discutam intelectual. Cand "ne facem" vietile insa, atunci nu numai ca uitam ca nu exista intamplare si deci in fiece moment avem ori iluzia ca putem alege orice, ori STAREA DE ATENTIE  din care VEDEM LIMPEDE singura ALEGERE OPTIMA DE FACUT.
Si revenim la discutia despre liberul arbitru. Desigur Maya isi bazeaza existenta pe iluzia existentei liberului arbitru. Pentru ca DA, aceasta libertate de a avea optiuni este tot atat de reala ca dreptul pe care il avem de a alege sa ajungem la Bucuresti trecand prin Peru, doar ca asta asigura un sir infinit de potentiale experiente, nicidecum trezirea la OPTIM. Ori a te trezi, presupune ca interesul pentru experiente iluzorii si ecuatii partiale de viata a incetat si de acum vrei ADEVARUL in viata ta. Iar daca chiar il vrei, va trebui sa re-cunosti ca de la Bucuresti la Brasov exista un singur drum DE ALES, si ca el are doar 160 km, o linie dreapta. Ba mai mult, stiind ca sentimentele iti creeaza experienta, vei sti ca il poti scurta la maxim traind STAREA ca...deja esti ajuns la destinatie. Doar timpul si spatiul nu sunt o realitate obiectiva.
Mai grav inca mi se pare faptul ca, daca te uiti atent, esti gata sa il invinovatesti pe "Dumnezeu" ca El nu e aliniat preferintelor tale "lumesti". Ca iti permiti sa ti se para ca din starea ta de narcoza sa ceri universului diverse aberatii, fara a fi absolut deloc constient ca incalci toate armoniile posibile. Ca ai vrea aplauze pentru cacofonia pe care tu te chinuiesti sa o aduci in Creatie, manifestare. Iar daca TOTUL face sa fie evident ca nu merge, nu tu ai gresit ci, ceva acolo sus, e de buna seama defect...
Toti stiti ca in univers vibratia/frecventa este cea cu rol DETERMINANT si mai stiti ca aveti capacitatea de a va acorda propria frecventa FUNCTIE DE ce alegeti sa "priviti". Si mai stiti ca Maya/iluzia are banda ei de frecvente, cu fiecare aparenta " manifestare" corespunzand si ea unei ANUME FRECVENTE. Toti inteleptii au spus dintotdeauna ca e SUFICIENT sa va luati atentia de la orice NU VA DORITI SA EXPERIMENTATI, si acel ceva nu se va mai manifesta in "realitatea voastra" experientiala si au mai adaugat sa aveti grija ca universul nu stie de negare. Cu alte cuvinte, nu functioneaza "nu vreau in viata mea"...pentru ca inseamna ca acel ceva inca il "vedeti", deci sunteti acordati la frecventa specifica manifestarii lui. Au mai spus ca exista doua moduri de a "vedea", din care unul e cel care va va face EFECT al iluziei, la infinit. Doar vizionarismul este modul corect de "a vedea". Asa Iisus a "vazut" granele deja coapte...Tot asa Ho'oponopono va vede perfecti, chiar daca experienta voastra nu o demonstreaza.
Tot asa, toti v-au spus sa ai multa "grija" cum il "vezi" tu pe fratele tau...Pentru ca daca il vezi(proiectezi) asupra lui ceva, vei beneficia singur de acea proiectie. 
Pentru a putea "vedea" pe cineva bolnav sau sarac sau prost, TU ESTI CEL care se va acorda pe frecventa SPECIFICA ACELEI MANIFESTARISi in mod firesc vei aduce-o in experienta ta. Va trebui sa devii acel lucru, indiferent ce crezi tu despre asta. Asa vei invata sa nu te mai joci cu "focul perceptiilor tale".
Daca alegi sa fii gelos, de fapt te vezi victima a unei ipotetice concurente din care te si vezi dezavanatajat. Asta iti doresti sa devii? Esti sigur/sigura?
Oricum, daca ar fi sa definesc in ce anume este "proptita" experienta umana, cred ca ar trebui sa formulez cam asa: nu s-a inteles functia si limitele experientiale ale Iluziei, nu s-a inteles functia si aberatiile perceptuale, nu s-au inteles RELATIILE, in general, atat cele interpersonale, cu functiile lor, cat si cele cu Mintea Universala. Ca atare nu s-a inteles si inca nu exista pe deplin constienta faptului CA DOAR TU ITI CREEZI EXPERIENTA. Inca mereu pare ca ceva nu ne convine, ca tot vrem altceva, dar acel altceva nu stim sa-l definim, cu atat mai putin sa-l mai si aducem in experienta. Suntem inca inconsecventi fata de noi insine iar balba noastra materializata de univers, nu ne place. Nu s-a inteles PRIMORDIALITATEA SENTIMENTULUI in Creatie, inca credem ca barosul e singura unealta la dispozitie. Si mai grav e ca nu s-a inteles ca niciodata varza si capra nu se pot impaca, altfel spus ca nu poti fi in acelasi timp EFECT al mintii tale, care are de gestionat frici carora le corespund anumite frecvente si simultan in banda de frecvente a iubirii/inimii, care este o  ALTA FRECVENTA!
In fond exact aici este SINGURA ALEGERE de facut, anume sa te decizi odata daca alegi -odata pentru totdeauna- sa apartii frecventei IUBIRII, INIMII, PACII, ARMONIEI, deci reintegrarea ta in univers. Daca "te risti" sa o si faci, atunci te vei alinia tu mintii universale si desigur ea te va sustine, pe toate caile. Iar cine asta nu a inteles, -adica nimeni- ar face foarte bine sa re-citeasca acea carticica scrisa de un anonim pe la inceputul secolului 20 cred, Viata Impersonala. 
E drept ca pentru a o intelege, asa cum si textul subliniaza, e nevoie ca tu sa fi atins o anume maturitate, pe care eu o identific cu maturizarea glandei pineale.
In doar ultima saptamana, multi ati remarcat si eu am si masurat cresteri de frecventa de 60%, in doua etape. Aceste cresteri nu se vor opri ci se vor indesi. Ca atare si presiunea asupra perceptiilor noastre. Functie de ce vom percepe, vom si re-actiona, fiecare cum va fi capabil. 
Aici Cunoastrea si intelegerea consecutiva vor avea un rol important. La altii panica va avea. Pentru ca TOTUL de fapt se va rezuma la ce am ales sa  FIM, fiecare. Cunoasterea te va ajuta sa nu te panichezi dar daca ALEGI SA FII ACEA CUNOASTERE, abia atunci ti-ai facut treaba. Si functie de asta, ceea ce vei avea de perceput s-ar putea sa difere mult de ce va fi perceput in general.
Multi acum imi spun de aceste praguri percepute, pentru toti ele reprezinta o provocare si o anume nesiguranta si multi se pozitioneaza corect, admitand ca viata curge si ca ei o urmeaza cu atentie si bucurie.
Sper ca veti sti sa o faceti din ce in ce mai multi.












miercuri, 5 octombrie 2011

PERCEPTIILE si reactiile noastre (i)responsabile


Tot insist pentru a se intelege foarte profund ca Nu exista realitate obiectiva, in orice zona (directie) am incerca sa privim. Daca dintr-o zona a universului alegem sa vedem un CEVA, exact aia vom "vedea". Exact cum va spuneam intr-o postare mai veche despre norii de pe cer sau gresia din baie...Am "vazut" harta romaniei pe cer, am vazut cam acum un an "ochiul lui dumnezeu", acum alegem sa vedem un craniu-si e ok si asa.
Daca ne punem probleme de alimentatie, functie de ce "credem ca stim", vom face urmatoarele alegeri. Va fi "bine", precis...In urma cu ceva secunde exact asta imi spunea un prieten:
Antonio Marinescu: ar mai fi ceva... vreau sa mananc mai sanatos..pe cat posibil ai vreo recomandare ? vreu sa nu mai consum carne daca se poate de nici un fel, zahar, tot ce e cu faina alba si fara prajeli
octavian: va fi exact cum vrei tu-nu am recomandari 
octavian: cunosc toata gama si toate sunt la fel de posibile
Antonio Marinescu: am aflat ca iti calcifica apa din glanda pineala 
Antonio Marinescu: + ar mai fi motivele deja cunoscute
octavian: nu mai tot credeti in basme
octavian: va fi exact CUM ALEGI TU
Antonio Marinescu: ok 
Antonio Marinescu: cum simt 
Antonio Marinescu: multumesc Octav 
octavian: SA FII IUBIT,DRAGULE
Nu la fel stau lucrurile  cand DA, percepem fiecare CEVA, nu stim exact ce, dar ni se pare ca suntem motivati la a face...niste ALEGERI.
Toti stim cam ce perioada avem de traversat si stim ca se vor tot precipita manifestarile, functie de ce vom tot alege ele putand sa capate aspecte foarte diferite. Importante vor fi in special cele interioare, dar daca nu le intelegem,ne vor bulversa.
Poate de aceea si mesajul primit adineaori, prin amabilitatea unui alt prieten:
Florin Toma: Draga florintoma,
in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
...ca distractia nu este definita ca si absenta circumstantelor provocatoare, ci absenta nervilor cauzati de acestea.

Desigur, este natural sa te "saturi" de conditii dintre cele mai proaste din viata fizica. Totusi placerea de a trai este sa imbratisezi o perspectiva care iti permite sa te uiti direct la acele conditii si sa poti demonstra cine esti in ciuda existentei acestora.

Unde este placerea in asta? Ai putea zice. Placerea este in victorie, prietene. Placerea este victoria.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Toti ar fi util sa stim ca "lucrarea incepe cu noi/in noi", dar cei care nu stiu asta vor manifesta alte alegeri si...e util sa le vedem pe toate...Cu atat mai potrivit vom stii sa ne facem PROPRIILE ALEGERI-sper eu:
Multumesc,Cristy, pentru link.

marți, 4 octombrie 2011

in LEGE sau...sub legi ?

Ca si copil, tin minte ca am observat mereu o anume neconcordanta intre ce eu simteam a fi "drept, just, de facut" si confirmarile/infirmarile care imi veneau dinafara.
Poate aveam 5-6 ani si era o epoca de mare saracie in tara asta. Cine a apucat anii 50/60 stie cam ce spun. Tin minte ca jucariile se rezumau la cuburi din lemn cu cate o eticheta de hartie lipita, papusi umplute cu calti si capul din carton presat si lacuit...Cand dadeai de cate una mai sofisticata, era o mare sarbatoare...Cate o flasneta sau o masinuta cu arc...
Cand primeam una din acestea, stiu ca aveam o mare problemuta interioara: imi placeau sa le vad functionand dar nu ma puteam abtine sa nu le desfac. Nu a scapat una nedesfacuta. Bine inteles ca se termina partea cu "functionatul", dar eu eram linistit, de acum stiam care le este "secretul". Mi se parea mai important, desigur. Si eram cumva linistit ca am obtinut acea "cheie". Ei, dinafara nu se vedea la fel. Ca atare aveam sa ma necajesc abia cand trebuia sa constat ca alegerea mea a produs suparari. Cand aveam sa aflu ca "data viitoare " nu mi se va mai lua/aduce...etc.
Cert este ca, in scurt timp a trebuit sa REALIZEZ ca existau doua instante: una interioara si o alta exterioara. Si ca verdictele cel mai ades...nu se potriveau. Atunci stiu ca am concluzionat ca...daca eu simt ca nu am gresit, eu sunt ala care am dreptate...dar si ca nu voi vrea niciodata sa ma pun in situatia de a fi in greseala, conform propriei mele instante interioare. De asta chiar stiu ca ma feream...ca de dracu'. Adica sesizasem eu cumva ca da, pot sa ma fac vinovat chiar si fata de acea instanta interioara.
Apoi, nu stiu cum, dar am reusit toata viata sa ma ghidez dupa acest "judecator" interior. Stiam sigur ca este posibil sa par ca am gresit, dar stiam la fel de bine ca daca eu nu ma simteam vinovat, chiar nu puteam fi. Asa a functionat..la mine. Si a functionat permanent, toata viata. 
Daca credeti acum ca a fost comod, va inselati, nu, in nici un caz comod nu a fost sa fii cumva altfel, sa nu te simti vinovat cand altii se asteptau sa te simti, sa ai curajul de a te supune unei alte instante, pe care nimeni nu o vedea...Dar, DA, din multe presupuse necazuri m-a scos sau nu m-a lasat sa ma bag...
Abia dupa ce am dobandit cunoastere si intelegere aveam sa ma dumiresc ca am lasat sinele -intuitiv- sa imi ghideze viata. Acum...imi sunt recunoascator...
Si privesc mereu ce "lupta" se tot da in procesul de formare, tocmai pentru a "sminti" (vorba luata din postarea de ieri) pe cei care abia acum pornesc in viata. Chiar dimineata o buna prietena imi spunea cum s-a straduit proful sau proafa de religie sa demonstreze copiilor firescul ca parintii sa decida botezul copilului...Le-a facut o paralela cu faptul ca copilul nu ar putea decide singur, asa cum nici daca sa fie alaptat sau nu, nu poate el decide...Cu alte cuvinte nu a gasit un argument corect ci a amestecat doua nivele diferite de Adevar, pentru a convinge/perverti intelegerea, pentru a crea de fapt confuzie intre un act in Lege si un altul, la nivel de lege a pamantului. Ca daca se nastea la turci...sau in alt loc, alaptatul tot era, nu neaparat si acel botez... Desigur nu e subiectul meu botezul aici, ci modul pervers in care cream confuzie intre Adevaruri...exact cand util ar fi sa le subliniem copiilor diferenta logica intre Lege si legi ale oamenilor , daca am vrea sa avem constiinte limpezi. Utile apoi tuturor.
De ceva vreme tot spun, celor care au urechi de auzit, ca ne indreptam catre o "lume" unde multe asa zise valori vor disparea sau se vor rearanja, dar ca valoarea relatiilor interumane va fi DETERMINANTA. Cu alte cuvinte, caut ca sa duc ATENTIA spre ceea ce avem de cultivat, corespunzand Legii: una suntem.
Va fi din ce in ce mai important ca sa ne definim talentele, capabilitatile, indemanarile in baza recunoasterii lor de catre un anume cerc de prieteni, decat toate diplomele pe care am putea sa le detinem. Si decat toate "averile" potentiale. 
Ieri priveam la stupizenia mintii omenesti care, daca am o diploma sau mai multe de masaj si plec intr-o tara diferita, imi e util sa le am traduse, ca poate...cine stie...Oare nu e limpede ca cel ce doreste masaj, nu diploma doreste ci doar acea pricepere? Iar daca RELATIA TA CU EL va fi importanta, nu acea diploma va da importanta sau permanenta. Pretuiti-va RELATIILE, prin constientzarea importantei lor in a va oglindi talentele, abilitatile, ele vor fi baza a ceea ce vom trai ca experienta, foarte in curand -perceptia mea.
Pentru cei ce simt ca au DE ADUS CEVA NOU, cu adevarat important, acestei lumi, si iar simt ca se apropie acest moment, ii sfatuiesc din toata inima sa nu se mai tot verifice in vechile concepte...NOUL va fi de asta data cu adevarat nou, si ca fundamente conceptuale, contrazicand vechile legi, paradigme de gandire. Admiteti ca NOUL, chiar nou va fi...mai intai voi tre sa admiteti si verificati in experienta proprie acest lucru, abia apoi altii il vor re-cunoaste.
Stam acum de vorba pe terasa cu partenera mea, care rasfoia niste poze de ecovillage si ma gandeam ce util experientei ar fi ca, din materiale compozite -aviz prietenei din Zarnesti, prietenilor specializati in constructii, s.a.- sa incepem sa confectionam niste "caramizi" conform jocului de Lego. sa fie potrivit de mari dimensionate, dar sa iti poti retransforma sau muta casa, din cand in cand...La interior ar fi suficient sa avem bucati de burete sau alt "compozit" termo si fonoabsorbant...Cate nu se pot "face"...daca alegem sa ne eliberam mintile de idei preconcepute. Obisnuiti-va cu gandul ca le vom cam parasi, destul de repede. Este atata loc de creativitate, in orice directie am privi...
Si mai stiu ca acum suntem intr-o etapa in care fiecare decanteaza in interiorul lui, care apare ca moment de maxima separare, pentru ca apoi fiecare sa vina cu...darul lui. Asteptati-va la surprize, neuitand nici o clipa ca toti/fiecare, chiar suntem dumnezei creatori!
Si mai asteptati-va ca nu tot ce veti vedea sa apara a fi sub legi, dar in mod cert vor fi IN LEGE.
Bafta!
Aseara o buna prietena a intrat sa imi dea un link. Aceste asemanari intre ce STIM toti cei racordati la un anume nivel de Inteligenta, pentru mine sunt doar firesti. Regret ca nu are traducere, dar aceasta frumoasa fiinta luminoasa merita totusi vazuta:



andreea_lav: in spiritul postarii tale de azi
o_tiganus: tenx
andreea_lav: namaste!
o_tiganus: namaste


luni, 3 octombrie 2011

TOTALA EXCEPTIE !!

Cei care ma stiti, veti intelege ca ceea ce postez aici
 este O EXPRESIE  a faptului ca ma inclin in fata ADEVARULUI, chiar si asa partial cum este, acolo unde ESTE.
Am primit in posta, prin amabilitatea unui prieten, acest mesaj si vi-l pastez in intregime, fara comentarii:

Fericirea este intelepciunea de a te bucura de tot ceea ce iti daruieste Dumnezeu!
Mesajul Bisericii Ortodoxe a Greciei
Un document extraordinar de puternic care mie mi-a taiat rasuflarea, fara exagerare. Mai ales ca este un document oficial. L-am primit de la prietenul nostru, calugarul de la Manastirea Partos. Mesajul de mai jos a fost trimis de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Fiecare grec a primit o scrisoare cu acest mesaj. N-am vazut niciodata o dovada de atitudine mai impresionanta si mai fara echivoc. O atitudine atat de intransigenta si directa, care sa vina din partea bisericii.
Pe langa acest mesaj, atentie!!!! Biserica Greaca a decis ca se va separa financiar de Stat si ca nu mai doreste sa depinda de acesta. Danion Vasile.




"CĂTRE POPOR"
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: "de ce iei droguri, fiule?" şi îţi răspund: "spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: "nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea - dilema lui Dostoievski "libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare".
În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl "încarce" cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei
 Daca cumva considerati ca nu era cazul sa fac aceasta postare, EU CRED totusi ca da.
Va iubesc.

duminică, 2 octombrie 2011

ARMONIA in Creatie

Vorbind in cuvinte despre Legile Creatiei, de fapt doar incercam sa indicam intelegerii mintii limitate despre cam cum ar sta lucrurile...Dar din statut de intrupat, cam asa este...
Subiectul desigur se leaga de niste observatii recente, care iar demonstreaza...neintelegeri.
Daca ar fi sa desemnez cel mai cuprinzator termen/notiune existenta in limbaj, acesta ARMONIE ar fi. Si daca mi-as propune sa gasesc ceva care sa incumbe, deci sa poata fi plasat deasupra sintezei Legilor Kibalyonului, tot armonia ar fi. 
Pentru ca putem avea noi toate culorile din univers, sau toate sunetele, dar o pictura sau o melodie ca sa cream, fara sa fim constienti de ARMONIA relationala dintre ele, nu vom putea face. Iar ca sa putem, ne trebuie ceva cunoastere si mult "talent". 
Talentul asta ar mai putea fi vazut ca un anume "bun simt" privind modul in care noi "vedem posibila alaturarea" unor ...puncte/pete/sunete unul fata de altul...deci a unei relationari. Si desigur multa atentie, daruire...
Armonia deci are in ea si legitati obiective dar si ceva subiectiv, care este responsabilitatea creatorului.
Pentru ca sa devii un pictor, de regula studiezi atat tehnici cat si reguli/legi ale compozitiei, atat ale formei, paginii, cat si ale cromaticii. Abia apoi devii un creator in plastica. In muzica e la fel. Orice arta ai dori sa manifesti, iti trebuie sa investesti ceva timp, atentie si interes pentru a deveni un creator.
In Marea Creatie "pare" ca nu ar sta la fel lucrurile...doar ca ne pacalim. Si aici, nepregatiti, vom creea doar partituri haotice sau "tablouri de gang". O cacofonie...Cam asa arata vietile cand te apuci sa le creezi si esti total "ageamiu". Pentru ca asa numita "formare pentru viata" cuprinde tot felul de preocupari, mai putin "pregatirea reala de a fi constiinte constient creatoare".
Prima "grija" a unui parinte ar fi sa imprime copilului mult RESPECT pentru tot ceea ce simte, pentru sentimentele lui CREATOARE. O anume responsabilitate. Apoi pentru tot ce gandeste. Abia apoi sa ii explice ca nu e ARMONIOS sa intre cu noroiul de pe pantofi in tot apartamentul...
Daca asta ar avea loc, am fi ceva mai apti sa nu facem chiar o infinita lada de gunoi din Creatie. Am stii, odata pentru totdeauna, ca indiferent ce acceptam ca am fi la un momendat, aceea e declaratia noastra data pe proprie raspundere, in fata universului si ca fiece sentiment, gand, cuvant, tinand cont de modul holografic in care este alcatuita Creatia, se va "scrie" peste tot si de acolo nimic nu-l va mai putea scoate vreodata. Este exact ca pe net. Daca dai drumul la ceva -orice- si apoi vei vrea sa-l retragi, poti INCERCA SA O FACI, dar nu stii pe cate servere, calculatoare acea informatie inca exista si cineva o poate re-accesa...revitaliza.
Cata vreme credem ca lumea este o alcatuire materiala si ne limitam constienta constiintei la acest aparent adevar, traim doar hipnoza mintii si nu vom fi in stare sa intelegem  cum anume se creaza ceva in ADEVAR. Deoarece cauzalul acestei lumi aparente nu se gaseste in banda de frecvente a manifestarii, iar noi ne pacalim hipnotic ca, daca am "facut " ceva, apoi urmeaza sa se petreaca, ca si consecinta, anume altceva.
Ne traim experienta intr-un univers holografic si fractalic, emitem dar suntem si depozite de infoenergii si mai suntem si raspunzatori -in fata noastra- pentru cum anume reusim sa ne descurcam ca si creatori constienti, asta ducandu-ne la..."the next level" al experientei. Nu avem timp sa ne tot mintim ca daca am creat o sculptura si nu ne mai "place", punem mana pe baros si o sfaramam. 
Cand ai creat ceva, care oricum e O RELATIE daca e situata in afara ta, va fi util sa fii si constient ca ea nu va disparea niciodata si nicaieri, din simplul motiv ca nici timpul si nici spatiul nu sunt decat ILUZII PERCEPTUALE, iar tot ce a fost vreodata, va tot fii, peste tot. Perceptiile ne spun ca nu ar fi asa -sunt false. CATA VREME STIM BINE ca particulele subtile "traiesc" realitati experientiale de
"inlantuire/legare" una de alta, chiar aflandu-se la distante infinite, doar copii dementi sa fim imaginandu-ne ca acum rezonam si apoi nu mai rezonam, ca ceva "nu ne mai convine"...Daca nu ar fi asa, atunci nu am putea face radiestezie pe o poza si suvita de par a "iubitei", aflata la sute de kilometri nu s-ar constitui in releu intre voi doi.
Toti am trait tot felul de experiente si ne-am tot mintit in fel si chip, dar Universul nu tine cont de glumitele noastre perceptuale sau psihotice. Eu stiu BINE ce spun si nu pot alege sa cred ca o fiinta constienta ar putea crede ca o Creatie se poate distruge punand barosul pe ea.
Traim o perioada de intense amestecuri vibrationale, practic noi insine nu mai suntem aceeasi de la moment la moment, totul reflecta aceasta foarte manifesta agitatie vibrationala si consider ca e cu atat mai util sa fim pe deplin responsabili, constienti si nu emotionali.
Realtiile se desfac si se fac, intre noi si ceilalti, intre noi si contexte sau conjuncturi, cu o viteza care tinde sa ameteasca, dar e util de inteles ca ACUMULAM permanent, ca nu pierdem nimic niciodata, ca atat noi cat si intreaga creatie adunam mereu infoenergii. Cea mai iresponsabila perceptie ar fi sa credem ca ne putem desparti -cu adevarat- de ceva/cineva, ca nu avem in noi si lansat permanent pe netul CREATIEI fiecare sentiment, gand, cuvant rostit vreodata.
Va doresc intelegere profunda in a va crea propriile opere.
Un mic pasaj din "Viata Impersonala", care chiar se potriveste aici:


41. Da, Eu pot face toate aceste lucruri prin tine, dar nici unul dintre ele nu poate sa-ti foloseasca tie personal, decat daca tu folosesti si aplici aceste armonii de sunet fiecarui cuvant pe care il spui, in scopul de a parea asemenea unei muzici dulci, ceresti, celor care te asculta, si decat daca simtul tau relativ la culoare si proportie se manifesta in viata ta astfel incat numai ganduri de bunatate, de inaltare sau de ajutor sa emane de la tine, dovedind celorlalti ca unica si adevarata arta este aceea de a vedea clar Perfectiunea Mea in toate exprimarile Mele omenesti si de a permite ca puterea vie a Iubirii Mele sa fie revarsata prin Tine in inima lor, prezentand viziunii lor interioare Imaginea Mea ascunsa inauntru.


42. La fel, tu nu ai nici un merit, desi spui Adevaruri minunate sau executi opere splendide pe care Eu le fac prin tine, daca tu nu traiesti aceste Adevaruri, zi de zi, ora de ora, si nu faci ca aceste opere sa-ti aminteasca constant de Mine si de puterea Mea, la care Eu te fac sa participi in mod liber pe tine, fiul Meu multiubit ca si pe toti ceilalti pentru ca ea sa fie utilizata in Serviciul Meu.


43. Tie, caruia in aparenta Eu nu ti-am dat nici unul din aceste daruri, care te crezi nedemn pentru aceasta, si inca nu suficient de avansat pentru a Ma servi in acest mod, tie, Eu iti spun:


44. Exact in proportia in care tu Ma recunosti in mod real inauntrul tau si cauti intr-adevar sa Ma servesti, in mod precis cu devotament, cu precizie in aceiasi proportie, Eu ma servesc de tine - indiferent de personalitatea ta, de lipsurile acesteia, de tendintele sau de slabiciunile sale.


45. Da, Eu de asemenea Voi face ca tu care cauti astfel sa ma servesti, sa duci la bun sfarsit lucrurile admirabile destinate sa insufleteasca si sa trezesca in fratii tai la o asemenea recunoastere a Mea, Eu voi face astfel ca tu sa influentezi si sa afectezi vietile multora dintre cei cu care esti in contact inspirandu-i si inaltandu-i la cele mai inalte idealuri, schimbandu-le modul de a gandi si atitudinile fata de semenii lor, si prin aceasta si fata de Mine.