Vorbind in cuvinte despre Legile Creatiei, de fapt doar incercam sa indicam intelegerii mintii limitate despre cam cum ar sta lucrurile...Dar din statut de intrupat, cam asa este...
Subiectul desigur se leaga de niste observatii recente, care iar demonstreaza...neintelegeri.
Daca ar fi sa desemnez cel mai cuprinzator termen/notiune existenta in limbaj, acesta ARMONIE ar fi. Si daca mi-as propune sa gasesc ceva care sa incumbe, deci sa poata fi plasat deasupra sintezei Legilor Kibalyonului, tot armonia ar fi.
Pentru ca putem avea noi toate culorile din univers, sau toate sunetele, dar o pictura sau o melodie ca sa cream, fara sa fim constienti de ARMONIA relationala dintre ele, nu vom putea face. Iar ca sa putem, ne trebuie ceva cunoastere si mult "talent".
Talentul asta ar mai putea fi vazut ca un anume "bun simt" privind modul in care noi "vedem posibila alaturarea" unor ...puncte/pete/sunete unul fata de altul...deci a unei relationari. Si desigur multa atentie, daruire...
Armonia deci are in ea si legitati obiective dar si ceva subiectiv, care este responsabilitatea creatorului.
Pentru ca sa devii un pictor, de regula studiezi atat tehnici cat si reguli/legi ale compozitiei, atat ale formei, paginii, cat si ale cromaticii. Abia apoi devii un creator in plastica. In muzica e la fel. Orice arta ai dori sa manifesti, iti trebuie sa investesti ceva timp, atentie si interes pentru a deveni un creator.
In Marea Creatie "pare" ca nu ar sta la fel lucrurile...doar ca ne pacalim. Si aici, nepregatiti, vom creea doar partituri haotice sau "tablouri de gang". O cacofonie...Cam asa arata vietile cand te apuci sa le creezi si esti total "ageamiu". Pentru ca asa numita "formare pentru viata" cuprinde tot felul de preocupari, mai putin "pregatirea reala de a fi constiinte constient creatoare".
Prima "grija" a unui parinte ar fi sa imprime copilului mult RESPECT pentru tot ceea ce simte, pentru sentimentele lui CREATOARE. O anume responsabilitate. Apoi pentru tot ce gandeste. Abia apoi sa ii explice ca nu e ARMONIOS sa intre cu noroiul de pe pantofi in tot apartamentul...
Daca asta ar avea loc, am fi ceva mai apti sa nu facem chiar o infinita lada de gunoi din Creatie. Am stii, odata pentru totdeauna, ca indiferent ce acceptam ca am fi la un momendat, aceea e declaratia noastra data pe proprie raspundere, in fata universului si ca fiece sentiment, gand, cuvant, tinand cont de modul holografic in care este alcatuita Creatia, se va "scrie" peste tot si de acolo nimic nu-l va mai putea scoate vreodata. Este exact ca pe net. Daca dai drumul la ceva -orice- si apoi vei vrea sa-l retragi, poti INCERCA SA O FACI, dar nu stii pe cate servere, calculatoare acea informatie inca exista si cineva o poate re-accesa...revitaliza.
Cata vreme credem ca lumea este o alcatuire materiala si ne limitam constienta constiintei la acest aparent adevar, traim doar hipnoza mintii si nu vom fi in stare sa intelegem cum anume se creaza ceva in ADEVAR. Deoarece cauzalul acestei lumi aparente nu se gaseste in banda de frecvente a manifestarii, iar noi ne pacalim hipnotic ca, daca am "facut " ceva, apoi urmeaza sa se petreaca, ca si consecinta, anume altceva.
Ne traim experienta intr-un univers holografic si fractalic, emitem dar suntem si depozite de infoenergii si mai suntem si raspunzatori -in fata noastra- pentru cum anume reusim sa ne descurcam ca si creatori constienti, asta ducandu-ne la..."the next level" al experientei. Nu avem timp sa ne tot mintim ca daca am creat o sculptura si nu ne mai "place", punem mana pe baros si o sfaramam.
Cand ai creat ceva, care oricum e O RELATIE daca e situata in afara ta, va fi util sa fii si constient ca ea nu va disparea niciodata si nicaieri, din simplul motiv ca nici timpul si nici spatiul nu sunt decat ILUZII PERCEPTUALE, iar tot ce a fost vreodata, va tot fii, peste tot. Perceptiile ne spun ca nu ar fi asa -sunt false. CATA VREME STIM BINE ca particulele subtile "traiesc" realitati experientiale de
"inlantuire/legare" una de alta, chiar aflandu-se la distante infinite, doar copii dementi sa fim imaginandu-ne ca acum rezonam si apoi nu mai rezonam, ca ceva "nu ne mai convine"...Daca nu ar fi asa, atunci nu am putea face radiestezie pe o poza si suvita de par a "iubitei", aflata la sute de kilometri nu s-ar constitui in releu intre voi doi.
Toti am trait tot felul de experiente si ne-am tot mintit in fel si chip, dar Universul nu tine cont de glumitele noastre perceptuale sau psihotice. Eu stiu BINE ce spun si nu pot alege sa cred ca o fiinta constienta ar putea crede ca o Creatie se poate distruge punand barosul pe ea.
Traim o perioada de intense amestecuri vibrationale, practic noi insine nu mai suntem aceeasi de la moment la moment, totul reflecta aceasta foarte manifesta agitatie vibrationala si consider ca e cu atat mai util sa fim pe deplin responsabili, constienti si nu emotionali.
Realtiile se desfac si se fac, intre noi si ceilalti, intre noi si contexte sau conjuncturi, cu o viteza care tinde sa ameteasca, dar e util de inteles ca ACUMULAM permanent, ca nu pierdem nimic niciodata, ca atat noi cat si intreaga creatie adunam mereu infoenergii. Cea mai iresponsabila perceptie ar fi sa credem ca ne putem desparti -cu adevarat- de ceva/cineva, ca nu avem in noi si lansat permanent pe netul CREATIEI fiecare sentiment, gand, cuvant rostit vreodata.
Va doresc intelegere profunda in a va crea propriile opere.
Un mic pasaj din "Viata Impersonala", care chiar se potriveste aici:
41. Da, Eu pot face toate aceste lucruri prin tine, dar nici unul dintre ele nu poate sa-ti foloseasca tie personal, decat daca tu folosesti si aplici aceste armonii de sunet fiecarui cuvant pe care il spui, in scopul de a parea asemenea unei muzici dulci, ceresti, celor care te asculta, si decat daca simtul tau relativ la culoare si proportie se manifesta in viata ta astfel incat numai ganduri de bunatate, de inaltare sau de ajutor sa emane de la tine, dovedind celorlalti ca unica si adevarata arta este aceea de a vedea clar Perfectiunea Mea in toate exprimarile Mele omenesti si de a permite ca puterea vie a Iubirii Mele sa fie revarsata prin Tine in inima lor, prezentand viziunii lor interioare Imaginea Mea ascunsa inauntru.
42. La fel, tu nu ai nici un merit, desi spui Adevaruri minunate sau executi opere splendide pe care Eu le fac prin tine, daca tu nu traiesti aceste Adevaruri, zi de zi, ora de ora, si nu faci ca aceste opere sa-ti aminteasca constant de Mine si de puterea Mea, la care Eu te fac sa participi in mod liber pe tine, fiul Meu multiubit ca si pe toti ceilalti pentru ca ea sa fie utilizata in Serviciul Meu.
43. Tie, caruia in aparenta Eu nu ti-am dat nici unul din aceste daruri, care te crezi nedemn pentru aceasta, si inca nu suficient de avansat pentru a Ma servi in acest mod, tie, Eu iti spun:
44. Exact in proportia in care tu Ma recunosti in mod real inauntrul tau si cauti intr-adevar sa Ma servesti, in mod precis cu devotament, cu precizie in aceiasi proportie, Eu ma servesc de tine - indiferent de personalitatea ta, de lipsurile acesteia, de tendintele sau de slabiciunile sale.
45. Da, Eu de asemenea Voi face ca tu care cauti astfel sa ma servesti, sa duci la bun sfarsit lucrurile admirabile destinate sa insufleteasca si sa trezesca in fratii tai la o asemenea recunoastere a Mea, Eu voi face astfel ca tu sa influentezi si sa afectezi vietile multora dintre cei cu care esti in contact inspirandu-i si inaltandu-i la cele mai inalte idealuri, schimbandu-le modul de a gandi si atitudinile fata de semenii lor, si prin aceasta si fata de Mine.
Pentru ca sa devii un pictor, de regula studiezi atat tehnici cat si reguli/legi ale compozitiei, atat ale formei, paginii, cat si ale cromaticii. Abia apoi devii un creator in plastica. In muzica e la fel. Orice arta ai dori sa manifesti, iti trebuie sa investesti ceva timp, atentie si interes pentru a deveni un creator.
In Marea Creatie "pare" ca nu ar sta la fel lucrurile...doar ca ne pacalim. Si aici, nepregatiti, vom creea doar partituri haotice sau "tablouri de gang". O cacofonie...Cam asa arata vietile cand te apuci sa le creezi si esti total "ageamiu". Pentru ca asa numita "formare pentru viata" cuprinde tot felul de preocupari, mai putin "pregatirea reala de a fi constiinte constient creatoare".
Prima "grija" a unui parinte ar fi sa imprime copilului mult RESPECT pentru tot ceea ce simte, pentru sentimentele lui CREATOARE. O anume responsabilitate. Apoi pentru tot ce gandeste. Abia apoi sa ii explice ca nu e ARMONIOS sa intre cu noroiul de pe pantofi in tot apartamentul...
Daca asta ar avea loc, am fi ceva mai apti sa nu facem chiar o infinita lada de gunoi din Creatie. Am stii, odata pentru totdeauna, ca indiferent ce acceptam ca am fi la un momendat, aceea e declaratia noastra data pe proprie raspundere, in fata universului si ca fiece sentiment, gand, cuvant, tinand cont de modul holografic in care este alcatuita Creatia, se va "scrie" peste tot si de acolo nimic nu-l va mai putea scoate vreodata. Este exact ca pe net. Daca dai drumul la ceva -orice- si apoi vei vrea sa-l retragi, poti INCERCA SA O FACI, dar nu stii pe cate servere, calculatoare acea informatie inca exista si cineva o poate re-accesa...revitaliza.
Cata vreme credem ca lumea este o alcatuire materiala si ne limitam constienta constiintei la acest aparent adevar, traim doar hipnoza mintii si nu vom fi in stare sa intelegem cum anume se creaza ceva in ADEVAR. Deoarece cauzalul acestei lumi aparente nu se gaseste in banda de frecvente a manifestarii, iar noi ne pacalim hipnotic ca, daca am "facut " ceva, apoi urmeaza sa se petreaca, ca si consecinta, anume altceva.
Ne traim experienta intr-un univers holografic si fractalic, emitem dar suntem si depozite de infoenergii si mai suntem si raspunzatori -in fata noastra- pentru cum anume reusim sa ne descurcam ca si creatori constienti, asta ducandu-ne la..."the next level" al experientei. Nu avem timp sa ne tot mintim ca daca am creat o sculptura si nu ne mai "place", punem mana pe baros si o sfaramam.
Cand ai creat ceva, care oricum e O RELATIE daca e situata in afara ta, va fi util sa fii si constient ca ea nu va disparea niciodata si nicaieri, din simplul motiv ca nici timpul si nici spatiul nu sunt decat ILUZII PERCEPTUALE, iar tot ce a fost vreodata, va tot fii, peste tot. Perceptiile ne spun ca nu ar fi asa -sunt false. CATA VREME STIM BINE ca particulele subtile "traiesc" realitati experientiale de
"inlantuire/legare" una de alta, chiar aflandu-se la distante infinite, doar copii dementi sa fim imaginandu-ne ca acum rezonam si apoi nu mai rezonam, ca ceva "nu ne mai convine"...Daca nu ar fi asa, atunci nu am putea face radiestezie pe o poza si suvita de par a "iubitei", aflata la sute de kilometri nu s-ar constitui in releu intre voi doi.
Toti am trait tot felul de experiente si ne-am tot mintit in fel si chip, dar Universul nu tine cont de glumitele noastre perceptuale sau psihotice. Eu stiu BINE ce spun si nu pot alege sa cred ca o fiinta constienta ar putea crede ca o Creatie se poate distruge punand barosul pe ea.
Traim o perioada de intense amestecuri vibrationale, practic noi insine nu mai suntem aceeasi de la moment la moment, totul reflecta aceasta foarte manifesta agitatie vibrationala si consider ca e cu atat mai util sa fim pe deplin responsabili, constienti si nu emotionali.
Realtiile se desfac si se fac, intre noi si ceilalti, intre noi si contexte sau conjuncturi, cu o viteza care tinde sa ameteasca, dar e util de inteles ca ACUMULAM permanent, ca nu pierdem nimic niciodata, ca atat noi cat si intreaga creatie adunam mereu infoenergii. Cea mai iresponsabila perceptie ar fi sa credem ca ne putem desparti -cu adevarat- de ceva/cineva, ca nu avem in noi si lansat permanent pe netul CREATIEI fiecare sentiment, gand, cuvant rostit vreodata.
Va doresc intelegere profunda in a va crea propriile opere.
Un mic pasaj din "Viata Impersonala", care chiar se potriveste aici:
41. Da, Eu pot face toate aceste lucruri prin tine, dar nici unul dintre ele nu poate sa-ti foloseasca tie personal, decat daca tu folosesti si aplici aceste armonii de sunet fiecarui cuvant pe care il spui, in scopul de a parea asemenea unei muzici dulci, ceresti, celor care te asculta, si decat daca simtul tau relativ la culoare si proportie se manifesta in viata ta astfel incat numai ganduri de bunatate, de inaltare sau de ajutor sa emane de la tine, dovedind celorlalti ca unica si adevarata arta este aceea de a vedea clar Perfectiunea Mea in toate exprimarile Mele omenesti si de a permite ca puterea vie a Iubirii Mele sa fie revarsata prin Tine in inima lor, prezentand viziunii lor interioare Imaginea Mea ascunsa inauntru.
42. La fel, tu nu ai nici un merit, desi spui Adevaruri minunate sau executi opere splendide pe care Eu le fac prin tine, daca tu nu traiesti aceste Adevaruri, zi de zi, ora de ora, si nu faci ca aceste opere sa-ti aminteasca constant de Mine si de puterea Mea, la care Eu te fac sa participi in mod liber pe tine, fiul Meu multiubit ca si pe toti ceilalti pentru ca ea sa fie utilizata in Serviciul Meu.
43. Tie, caruia in aparenta Eu nu ti-am dat nici unul din aceste daruri, care te crezi nedemn pentru aceasta, si inca nu suficient de avansat pentru a Ma servi in acest mod, tie, Eu iti spun:
44. Exact in proportia in care tu Ma recunosti in mod real inauntrul tau si cauti intr-adevar sa Ma servesti, in mod precis cu devotament, cu precizie in aceiasi proportie, Eu ma servesc de tine - indiferent de personalitatea ta, de lipsurile acesteia, de tendintele sau de slabiciunile sale.
45. Da, Eu de asemenea Voi face ca tu care cauti astfel sa ma servesti, sa duci la bun sfarsit lucrurile admirabile destinate sa insufleteasca si sa trezesca in fratii tai la o asemenea recunoastere a Mea, Eu voi face astfel ca tu sa influentezi si sa afectezi vietile multora dintre cei cu care esti in contact inspirandu-i si inaltandu-i la cele mai inalte idealuri, schimbandu-le modul de a gandi si atitudinile fata de semenii lor, si prin aceasta si fata de Mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu