Totalul afișărilor de pagină

joi, 20 septembrie 2012

ACCEPTAREA

Acest titlu mi-a fost sugerat de un bun prieten, 
cu un "dramatism" care chiar m-a facut sa inteleg ca ar fi util sa fac aceasta postare, cu atat mai mult cu cat contextul/conjunctura aparent justifica "rugamintea lui". 
Ca sa ma achit de aceasta rugaminte, va fi util sa il tratez pe larg, pentru ca va fi cazul sa il vedem pe nivele diferite de...acceptiune.
La cel mai inalt nivel ACCEPTAREA este o dovada suprema de intelepciune. A crede ca nu accepti ceva, ar presupune ca inca nu stii ca TOTUL se manifesta si in acest plan al efectelor sau al iluziei(Maya). Nici macar un atom in creatie nu ar putea exista fara ca Sursa sa nu il sustina infoenergetic. O carte potrivita  acestui nivel de intelegere -daca ar mai fi cazul- este "Viata Impersonala", care poate fi descarcata de aici. In mod firesc, la acest nivel nici macar nu se mai pune problema acceptarii, ci mai degraba cel ajuns aici traieste extazul diveristatii manifestarii, bucuria de a contempla aceasta bogatie infinita de FORME, care sunt fundamental iluzie. El se joaca, atat cat armonia ii permite si cat il bucura sa se joace. Constienta profunda a faptului ca "viata" este o minunata oportunitate de a manifesta ceea ce alegi constient, ca universul colaboreaza perfect cu tine in intentiile tale creatoare de jocuri armonioase, face ca "experienta" sa aiba valente de "miracol".
Pana sa se ajunga la acest nivel, majoritatea situeaza "acceptarea" la nivele psihologice diferite.
Oricum, in ADEVAR nu poti ajunge pana nu ai inteles ca negatie in creatie NU exista. A nega ceva presupune ca nu ai inteles ca totul este legat, ca totul e UNA. Ca atare, ca nu ai cum mentine artificiul separarii la infinit. Aceasta ILUZIE a separarii a fost utila creerii contextelor si conjuncturilor experientiale, pentru a se putea obtine "gustul", "senzatia". Ele apartin zonei perceptiilor duale, cand totul pare a se imparti in bine/rau, bun/ne-bun, frumos/urat, etc. Ca atare par sa implice alegeri, dar in zona unde ele sunt iluzorii, cea a efectelor. ALEGERILE reale se fac in zona CAUZELOR,(sentimente, ganduri, stari), cele care apoi genereaza efecte. 
Cand insa situam ACCEPTAREA la nivel psihologic, ar trebui deja sa ne suspectam ca suntem "deviati" de la o perceptie armonioasa. Chiar putem sa ne imaginam ca ceva/cineva poate depinde de starea noastra psihica, in Creatie? Ca ceva/cineva se afla acolo intamplator? Ca daca nici un atom nu ar putea exista fara sustinerea Sursei, structuri mai mari sau mai complexe chiar sunt rodul/efectul a ceea ce noi alegem sa manifestam in lumea efectelor?
Desigur poti interactiona dizarmonios si aici, poti lua o cana si sa o faci farame de pardoseala, dar chiar crezi ca "intamplator" ai facut asta? Tu poti crede ca nu ai acceptat-o in preajma ta, dar daca vei privi cu atentie, cauzele pentru care o faci sunt de ordin sentimental/emotional, nicidecum ca ai un raport fizic de neacceptare a bietului obiect.
Exact la fel de neatent procedam si cu acceptarea unor semeni. Noi nu cu ei avem ceva de "impartit" ci cu propriile noastre sperietori interioare, pe care bietii de ei doar ni le reflecta. De fapt nu ne certam cu sotul/sotia, ci cu propriile bau-bau-ri din propria noastra constiinta.
Daca ne straduim sa intelegem CU ADEVARAT ce este ceea ce noi numim VIATA, va trebui sa re-cunoastem ca este un vis, construit pe ce am putea numi CONDITIONARI sau la fel de bine, CONVENIENTE sau mai simplu, CONVENTII. 
Ati vazut o harta. Unui copil nu ii spune nimic, e doar o foaie de hartie. Cel care insa A FOST INVATAT CU CONVENTIILE de pe ea, stie ca acolo e un relief, ca sunt munti sau vai, ape, ca sunt poduri, fantani, smma. Daca ai incerca sa ii explici cu amanuntul unui copil care nu a parasit inca apartamentul o harta, desigur el va invata ce e ala un pod, sau un fir de apa sau o fantana. Apoi daca il duci in teren si va vedea muntii, te va intreba uimit cum sa fie aia muntii, el deja STIE ca muntii sunt colorati in maron inchis si au curbe de nivel...astia nu au si sunt ceva...gigantic! Cum sa fie ala pod, ca doar STIE ca podul arata ALTFEL!
Mereu plecam in "viata" exact cu acest prim pas: conditionarea sau...descifrarea "lumii", cu obsedanta intrebare, pentru parinti: "ce e aia, mama?". Pe fiecare aparent "fenomen infoenergetic", mama/tatal te va ajuta sa lipesti o eticheta. El poate nu ar fi avut nici o semnificatie in "viata ta", pana ce nu ai lipit o eticheta pe el. Incepand din acel moment, l-ai introdus in constiinta ta, cu pretentia de a-l fi "obiectivat", din noianul de fenomene infoenergetice din jur. Astfel ..."devine real". Lucrurile se complica cand langa eticheta-substantiv apar atributele si deci dualitatea. Unele incep sa fie considerate bune, altele rele si...apar pozitionarile, preferintele, de aici pretentia de negare a uneia din "fetele monedei". Nu suntem constienti ca orice fenomen aparent, din lumea "realitatii experientiale", care de fapt e vis in mintea noastra, la acea frecventa contine ambele valente, atat cea considerata de noi "pozitiva" cat si cea "negativa". Noi credem/incercam/avem pretentia de a nu "vedea" decat fateta care ne "convine", experienta apoi obligandu-ne sa o constientizam si pe cea de a doua. Ca atare, in frecventa acestui "vis al mintii/Maya", exista pretentia de "iubire", doar ca vine la pachet cu "ura" complementara. Exista multe pretentii de "valori", doar ca in mod obligatoriu contin si...complementara, pe care ne straduim sa o negam, pana ne trezim cu ea..."in brate".
A nega existenta complementaritatii te face sa traiesti, o perioada, adancirea cu convingere in respectivul vis al mintii tale, din care "viata" are DATORIA sa te trezeasca, exact prin amintirea existentei a ceea ce ai incercat sa eviti din experienta ta. Acesta e si  modul in care "scoala pamant" functioneaza, inspre trezirea/absolvirea ta, prin parasirea constienta a acestei frecvente iluzorii.
Despre aceasta parasire as vrea sa spun cateva cuvinte. Identitatea noastra ADEVARATA este CONSTIINTA. Proprietatile ei de baza sunt atributele Sinelui, deci omniprezenta, omniscientza si omnipotenta. Ele insa nu pot fi aduse in manifestare decat prin parasirea iluziei, deoarece nu functioneaza cata vreme crezi ca tu esti doar ce vezi in oglinda sau ce traiesti in aceasta frecventa a manifestarii iluzorii. Pe masura ce devii constient/te "trezesti din visul mintii", incepi sa devi constient si de multi dimensionalitatea care esti. Prin ridicarea frecventei constiinta se dilata/expansioneaza si incepe sa se fixeze/disipeze pe diferite frecvente. In acest fel, in planul iluzoriu al experientei mai ramane o catime din constiinta care TU- de fapt- ESTI. Masurat, aceasta particica care mai ramane aici din constiinta care esti, poate ajunge sub 1%. Acest FAPT nu va putea insa sa  iti fie cunoscut decat prin experimentare. Cu toate acestea vei vedea ca esti absolut suficient de "prezent", pentru a trai si aici o "experienta completa" si aparent pentru cei din jur, absolut "normala".
Cata vreme insa te identifici cu experienta iluzorie si cu pretinsele ei "elemente", indiferent ca ar fi "valori" ale materialitatii -care de fapt nu exista- sau ale experientei relationale interumane, tu singur te condamni, prin propria ta CREDINTA, sa experimentezi cu constientza ta doar limitele acestei iluzii.
Intr-un univers mental, doar "vibratia face LEGEA". Ca atare ridicarea frecventei vibratorii a structurilor tale, evident prin meditatii inalte si sexualitate constienta/continenta, este singura cale reala de a experimenta si nivelele CONSTIINTEI care ORICUM TU ESTI, doar ca hipnoza Maya-i nu te-a eliberat din mrejele ei si asta ii este si menirea. Doar tu decizi/alegi, prin aceasta detasare, daca i te poti sau nu smulge, prin totalitatea credintelor tale. Iar credintele in valorile iluziei si hipnoza vor functiona doar cata vreme personalitatea/egoul sunt cele aflate LA CONDUCEREA experientei tale.
 Vad ca deja am primit raspunsuri la postare. Evident ca ele sunt "declaratia pe proprie raspundere" a ceea ce voi-ACUM- ati ales sa fiti. Asa cum bine ati inteles, ACCEPTAREA ca pozitionare corespunde dualitatii prin opusul ei, neacceptarea. Abia intelegerea ca dualitatea trebuie parasita in credintele voastre va va da o perspectiva ADEVARATA asupra inutilitatii, deopotriva a ambelor.
In acest plan al iluziei NIMIC nu este nici de respins si nici de acceptat, totul este DOAR O PROIECTIE, o reflectie a ceea ce VOI, fiecare, alegeti sa experimentati- inca. Va imbratisez...cu toate pretinsele voastre necesitati de a va juca intre efecte. Si spor la ridicarea nivelului de vibratie!



luni, 17 septembrie 2012

asa vad eu...copiii indigo

sa mai si radem!
Daca m-ati intreba pe mine, cam asa au fost/ati fost "produsi" voi, "copiii indigo". Sunteti cam 80 000 doar in tara asta!