Acest titlu mi-a fost sugerat de un bun prieten,
cu un "dramatism" care chiar m-a facut sa inteleg ca ar fi util sa fac aceasta postare, cu atat mai mult cu cat contextul/conjunctura aparent justifica "rugamintea lui".
Ca sa ma achit de aceasta rugaminte, va fi util sa il tratez pe larg, pentru ca va fi cazul sa il vedem pe nivele diferite de...acceptiune.
La cel mai inalt nivel ACCEPTAREA este o dovada suprema de intelepciune. A crede ca nu accepti ceva, ar presupune ca inca nu stii ca TOTUL se manifesta si in acest plan al efectelor sau al iluziei(Maya). Nici macar un atom in creatie nu ar putea exista fara ca Sursa sa nu il sustina infoenergetic. O carte potrivita acestui nivel de intelegere -daca ar mai fi cazul- este "Viata Impersonala", care poate fi descarcata de aici. In mod firesc, la acest nivel nici macar nu se mai pune problema acceptarii, ci mai degraba cel ajuns aici traieste extazul diveristatii manifestarii, bucuria de a contempla aceasta bogatie infinita de FORME, care sunt fundamental iluzie. El se joaca, atat cat armonia ii permite si cat il bucura sa se joace. Constienta profunda a faptului ca "viata" este o minunata oportunitate de a manifesta ceea ce alegi constient, ca universul colaboreaza perfect cu tine in intentiile tale creatoare de jocuri armonioase, face ca "experienta" sa aiba valente de "miracol".
Pana sa se ajunga la acest nivel, majoritatea situeaza "acceptarea" la nivele psihologice diferite.
Oricum, in ADEVAR nu poti ajunge pana nu ai inteles ca negatie in creatie NU exista. A nega ceva presupune ca nu ai inteles ca totul este legat, ca totul e UNA. Ca atare, ca nu ai cum mentine artificiul separarii la infinit. Aceasta ILUZIE a separarii a fost utila creerii contextelor si conjuncturilor experientiale, pentru a se putea obtine "gustul", "senzatia". Ele apartin zonei perceptiilor duale, cand totul pare a se imparti in bine/rau, bun/ne-bun, frumos/urat, etc. Ca atare par sa implice alegeri, dar in zona unde ele sunt iluzorii, cea a efectelor. ALEGERILE reale se fac in zona CAUZELOR,(sentimente, ganduri, stari), cele care apoi genereaza efecte.
Cand insa situam ACCEPTAREA la nivel psihologic, ar trebui deja sa ne suspectam ca suntem "deviati" de la o perceptie armonioasa. Chiar putem sa ne imaginam ca ceva/cineva poate depinde de starea noastra psihica, in Creatie? Ca ceva/cineva se afla acolo intamplator? Ca daca nici un atom nu ar putea exista fara sustinerea Sursei, structuri mai mari sau mai complexe chiar sunt rodul/efectul a ceea ce noi alegem sa manifestam in lumea efectelor?
Desigur poti interactiona dizarmonios si aici, poti lua o cana si sa o faci farame de pardoseala, dar chiar crezi ca "intamplator" ai facut asta? Tu poti crede ca nu ai acceptat-o in preajma ta, dar daca vei privi cu atentie, cauzele pentru care o faci sunt de ordin sentimental/emotional, nicidecum ca ai un raport fizic de neacceptare a bietului obiect.
Exact la fel de neatent procedam si cu acceptarea unor semeni. Noi nu cu ei avem ceva de "impartit" ci cu propriile noastre sperietori interioare, pe care bietii de ei doar ni le reflecta. De fapt nu ne certam cu sotul/sotia, ci cu propriile bau-bau-ri din propria noastra constiinta.
Daca ne straduim sa intelegem CU ADEVARAT ce este ceea ce noi numim VIATA, va trebui sa re-cunoastem ca este un vis, construit pe ce am putea numi CONDITIONARI sau la fel de bine, CONVENIENTE sau mai simplu, CONVENTII.
Ati vazut o harta. Unui copil nu ii spune nimic, e doar o foaie de hartie. Cel care insa A FOST INVATAT CU CONVENTIILE de pe ea, stie ca acolo e un relief, ca sunt munti sau vai, ape, ca sunt poduri, fantani, smma. Daca ai incerca sa ii explici cu amanuntul unui copil care nu a parasit inca apartamentul o harta, desigur el va invata ce e ala un pod, sau un fir de apa sau o fantana. Apoi daca il duci in teren si va vedea muntii, te va intreba uimit cum sa fie aia muntii, el deja STIE ca muntii sunt colorati in maron inchis si au curbe de nivel...astia nu au si sunt ceva...gigantic! Cum sa fie ala pod, ca doar STIE ca podul arata ALTFEL!
Mereu plecam in "viata" exact cu acest prim pas: conditionarea sau...descifrarea "lumii", cu obsedanta intrebare, pentru parinti: "ce e aia, mama?". Pe fiecare aparent "fenomen infoenergetic", mama/tatal te va ajuta sa lipesti o eticheta. El poate nu ar fi avut nici o semnificatie in "viata ta", pana ce nu ai lipit o eticheta pe el. Incepand din acel moment, l-ai introdus in constiinta ta, cu pretentia de a-l fi "obiectivat", din noianul de fenomene infoenergetice din jur. Astfel ..."devine real". Lucrurile se complica cand langa eticheta-substantiv apar atributele si deci dualitatea. Unele incep sa fie considerate bune, altele rele si...apar pozitionarile, preferintele, de aici pretentia de negare a uneia din "fetele monedei". Nu suntem constienti ca orice fenomen aparent, din lumea "realitatii experientiale", care de fapt e vis in mintea noastra, la acea frecventa contine ambele valente, atat cea considerata de noi "pozitiva" cat si cea "negativa". Noi credem/incercam/avem pretentia de a nu "vedea" decat fateta care ne "convine", experienta apoi obligandu-ne sa o constientizam si pe cea de a doua. Ca atare, in frecventa acestui "vis al mintii/Maya", exista pretentia de "iubire", doar ca vine la pachet cu "ura" complementara. Exista multe pretentii de "valori", doar ca in mod obligatoriu contin si...complementara, pe care ne straduim sa o negam, pana ne trezim cu ea..."in brate".
A nega existenta complementaritatii te face sa traiesti, o perioada, adancirea cu convingere in respectivul vis al mintii tale, din care "viata" are DATORIA sa te trezeasca, exact prin amintirea existentei a ceea ce ai incercat sa eviti din experienta ta. Acesta e si modul in care "scoala pamant" functioneaza, inspre trezirea/absolvirea ta, prin parasirea constienta a acestei frecvente iluzorii.
Despre aceasta parasire as vrea sa spun cateva cuvinte. Identitatea noastra ADEVARATA este CONSTIINTA. Proprietatile ei de baza sunt atributele Sinelui, deci omniprezenta, omniscientza si omnipotenta. Ele insa nu pot fi aduse in manifestare decat prin parasirea iluziei, deoarece nu functioneaza cata vreme crezi ca tu esti doar ce vezi in oglinda sau ce traiesti in aceasta frecventa a manifestarii iluzorii. Pe masura ce devii constient/te "trezesti din visul mintii", incepi sa devi constient si de multi dimensionalitatea care esti. Prin ridicarea frecventei constiinta se dilata/expansioneaza si incepe sa se fixeze/disipeze pe diferite frecvente. In acest fel, in planul iluzoriu al experientei mai ramane o catime din constiinta care TU- de fapt- ESTI. Masurat, aceasta particica care mai ramane aici din constiinta care esti, poate ajunge sub 1%. Acest FAPT nu va putea insa sa iti fie cunoscut decat prin experimentare. Cu toate acestea vei vedea ca esti absolut suficient de "prezent", pentru a trai si aici o "experienta completa" si aparent pentru cei din jur, absolut "normala".
Cata vreme insa te identifici cu experienta iluzorie si cu pretinsele ei "elemente", indiferent ca ar fi "valori" ale materialitatii -care de fapt nu exista- sau ale experientei relationale interumane, tu singur te condamni, prin propria ta CREDINTA, sa experimentezi cu constientza ta doar limitele acestei iluzii.
Intr-un univers mental, doar "vibratia face LEGEA". Ca atare ridicarea frecventei vibratorii a structurilor tale, evident prin meditatii inalte si sexualitate constienta/continenta, este singura cale reala de a experimenta si nivelele CONSTIINTEI care ORICUM TU ESTI, doar ca hipnoza Maya-i nu te-a eliberat din mrejele ei si asta ii este si menirea. Doar tu decizi/alegi, prin aceasta detasare, daca i te poti sau nu smulge, prin totalitatea credintelor tale. Iar credintele in valorile iluziei si hipnoza vor functiona doar cata vreme personalitatea/egoul sunt cele aflate LA CONDUCEREA experientei tale.
Vad ca deja am primit raspunsuri la postare. Evident ca ele sunt "declaratia pe proprie raspundere" a ceea ce voi-ACUM- ati ales sa fiti. Asa cum bine ati inteles, ACCEPTAREA ca pozitionare corespunde dualitatii prin opusul ei, neacceptarea. Abia intelegerea ca dualitatea trebuie parasita in credintele voastre va va da o perspectiva ADEVARATA asupra inutilitatii, deopotriva a ambelor.
In acest plan al iluziei NIMIC nu este nici de respins si nici de acceptat, totul este DOAR O PROIECTIE, o reflectie a ceea ce VOI, fiecare, alegeti sa experimentati- inca. Va imbratisez...cu toate pretinsele voastre necesitati de a va juca intre efecte. Si spor la ridicarea nivelului de vibratie!
Ca sa ma achit de aceasta rugaminte, va fi util sa il tratez pe larg, pentru ca va fi cazul sa il vedem pe nivele diferite de...acceptiune.
La cel mai inalt nivel ACCEPTAREA este o dovada suprema de intelepciune. A crede ca nu accepti ceva, ar presupune ca inca nu stii ca TOTUL se manifesta si in acest plan al efectelor sau al iluziei(Maya). Nici macar un atom in creatie nu ar putea exista fara ca Sursa sa nu il sustina infoenergetic. O carte potrivita acestui nivel de intelegere -daca ar mai fi cazul- este "Viata Impersonala", care poate fi descarcata de aici. In mod firesc, la acest nivel nici macar nu se mai pune problema acceptarii, ci mai degraba cel ajuns aici traieste extazul diveristatii manifestarii, bucuria de a contempla aceasta bogatie infinita de FORME, care sunt fundamental iluzie. El se joaca, atat cat armonia ii permite si cat il bucura sa se joace. Constienta profunda a faptului ca "viata" este o minunata oportunitate de a manifesta ceea ce alegi constient, ca universul colaboreaza perfect cu tine in intentiile tale creatoare de jocuri armonioase, face ca "experienta" sa aiba valente de "miracol".
Pana sa se ajunga la acest nivel, majoritatea situeaza "acceptarea" la nivele psihologice diferite.
Oricum, in ADEVAR nu poti ajunge pana nu ai inteles ca negatie in creatie NU exista. A nega ceva presupune ca nu ai inteles ca totul este legat, ca totul e UNA. Ca atare, ca nu ai cum mentine artificiul separarii la infinit. Aceasta ILUZIE a separarii a fost utila creerii contextelor si conjuncturilor experientiale, pentru a se putea obtine "gustul", "senzatia". Ele apartin zonei perceptiilor duale, cand totul pare a se imparti in bine/rau, bun/ne-bun, frumos/urat, etc. Ca atare par sa implice alegeri, dar in zona unde ele sunt iluzorii, cea a efectelor. ALEGERILE reale se fac in zona CAUZELOR,(sentimente, ganduri, stari), cele care apoi genereaza efecte.
Cand insa situam ACCEPTAREA la nivel psihologic, ar trebui deja sa ne suspectam ca suntem "deviati" de la o perceptie armonioasa. Chiar putem sa ne imaginam ca ceva/cineva poate depinde de starea noastra psihica, in Creatie? Ca ceva/cineva se afla acolo intamplator? Ca daca nici un atom nu ar putea exista fara sustinerea Sursei, structuri mai mari sau mai complexe chiar sunt rodul/efectul a ceea ce noi alegem sa manifestam in lumea efectelor?
Desigur poti interactiona dizarmonios si aici, poti lua o cana si sa o faci farame de pardoseala, dar chiar crezi ca "intamplator" ai facut asta? Tu poti crede ca nu ai acceptat-o in preajma ta, dar daca vei privi cu atentie, cauzele pentru care o faci sunt de ordin sentimental/emotional, nicidecum ca ai un raport fizic de neacceptare a bietului obiect.
Exact la fel de neatent procedam si cu acceptarea unor semeni. Noi nu cu ei avem ceva de "impartit" ci cu propriile noastre sperietori interioare, pe care bietii de ei doar ni le reflecta. De fapt nu ne certam cu sotul/sotia, ci cu propriile bau-bau-ri din propria noastra constiinta.
Daca ne straduim sa intelegem CU ADEVARAT ce este ceea ce noi numim VIATA, va trebui sa re-cunoastem ca este un vis, construit pe ce am putea numi CONDITIONARI sau la fel de bine, CONVENIENTE sau mai simplu, CONVENTII.
Ati vazut o harta. Unui copil nu ii spune nimic, e doar o foaie de hartie. Cel care insa A FOST INVATAT CU CONVENTIILE de pe ea, stie ca acolo e un relief, ca sunt munti sau vai, ape, ca sunt poduri, fantani, smma. Daca ai incerca sa ii explici cu amanuntul unui copil care nu a parasit inca apartamentul o harta, desigur el va invata ce e ala un pod, sau un fir de apa sau o fantana. Apoi daca il duci in teren si va vedea muntii, te va intreba uimit cum sa fie aia muntii, el deja STIE ca muntii sunt colorati in maron inchis si au curbe de nivel...astia nu au si sunt ceva...gigantic! Cum sa fie ala pod, ca doar STIE ca podul arata ALTFEL!
Mereu plecam in "viata" exact cu acest prim pas: conditionarea sau...descifrarea "lumii", cu obsedanta intrebare, pentru parinti: "ce e aia, mama?". Pe fiecare aparent "fenomen infoenergetic", mama/tatal te va ajuta sa lipesti o eticheta. El poate nu ar fi avut nici o semnificatie in "viata ta", pana ce nu ai lipit o eticheta pe el. Incepand din acel moment, l-ai introdus in constiinta ta, cu pretentia de a-l fi "obiectivat", din noianul de fenomene infoenergetice din jur. Astfel ..."devine real". Lucrurile se complica cand langa eticheta-substantiv apar atributele si deci dualitatea. Unele incep sa fie considerate bune, altele rele si...apar pozitionarile, preferintele, de aici pretentia de negare a uneia din "fetele monedei". Nu suntem constienti ca orice fenomen aparent, din lumea "realitatii experientiale", care de fapt e vis in mintea noastra, la acea frecventa contine ambele valente, atat cea considerata de noi "pozitiva" cat si cea "negativa". Noi credem/incercam/avem pretentia de a nu "vedea" decat fateta care ne "convine", experienta apoi obligandu-ne sa o constientizam si pe cea de a doua. Ca atare, in frecventa acestui "vis al mintii/Maya", exista pretentia de "iubire", doar ca vine la pachet cu "ura" complementara. Exista multe pretentii de "valori", doar ca in mod obligatoriu contin si...complementara, pe care ne straduim sa o negam, pana ne trezim cu ea..."in brate".
A nega existenta complementaritatii te face sa traiesti, o perioada, adancirea cu convingere in respectivul vis al mintii tale, din care "viata" are DATORIA sa te trezeasca, exact prin amintirea existentei a ceea ce ai incercat sa eviti din experienta ta. Acesta e si modul in care "scoala pamant" functioneaza, inspre trezirea/absolvirea ta, prin parasirea constienta a acestei frecvente iluzorii.
Despre aceasta parasire as vrea sa spun cateva cuvinte. Identitatea noastra ADEVARATA este CONSTIINTA. Proprietatile ei de baza sunt atributele Sinelui, deci omniprezenta, omniscientza si omnipotenta. Ele insa nu pot fi aduse in manifestare decat prin parasirea iluziei, deoarece nu functioneaza cata vreme crezi ca tu esti doar ce vezi in oglinda sau ce traiesti in aceasta frecventa a manifestarii iluzorii. Pe masura ce devii constient/te "trezesti din visul mintii", incepi sa devi constient si de multi dimensionalitatea care esti. Prin ridicarea frecventei constiinta se dilata/expansioneaza si incepe sa se fixeze/disipeze pe diferite frecvente. In acest fel, in planul iluzoriu al experientei mai ramane o catime din constiinta care TU- de fapt- ESTI. Masurat, aceasta particica care mai ramane aici din constiinta care esti, poate ajunge sub 1%. Acest FAPT nu va putea insa sa iti fie cunoscut decat prin experimentare. Cu toate acestea vei vedea ca esti absolut suficient de "prezent", pentru a trai si aici o "experienta completa" si aparent pentru cei din jur, absolut "normala".
Cata vreme insa te identifici cu experienta iluzorie si cu pretinsele ei "elemente", indiferent ca ar fi "valori" ale materialitatii -care de fapt nu exista- sau ale experientei relationale interumane, tu singur te condamni, prin propria ta CREDINTA, sa experimentezi cu constientza ta doar limitele acestei iluzii.
Intr-un univers mental, doar "vibratia face LEGEA". Ca atare ridicarea frecventei vibratorii a structurilor tale, evident prin meditatii inalte si sexualitate constienta/continenta, este singura cale reala de a experimenta si nivelele CONSTIINTEI care ORICUM TU ESTI, doar ca hipnoza Maya-i nu te-a eliberat din mrejele ei si asta ii este si menirea. Doar tu decizi/alegi, prin aceasta detasare, daca i te poti sau nu smulge, prin totalitatea credintelor tale. Iar credintele in valorile iluziei si hipnoza vor functiona doar cata vreme personalitatea/egoul sunt cele aflate LA CONDUCEREA experientei tale.
Vad ca deja am primit raspunsuri la postare. Evident ca ele sunt "declaratia pe proprie raspundere" a ceea ce voi-ACUM- ati ales sa fiti. Asa cum bine ati inteles, ACCEPTAREA ca pozitionare corespunde dualitatii prin opusul ei, neacceptarea. Abia intelegerea ca dualitatea trebuie parasita in credintele voastre va va da o perspectiva ADEVARATA asupra inutilitatii, deopotriva a ambelor.
In acest plan al iluziei NIMIC nu este nici de respins si nici de acceptat, totul este DOAR O PROIECTIE, o reflectie a ceea ce VOI, fiecare, alegeti sa experimentati- inca. Va imbratisez...cu toate pretinsele voastre necesitati de a va juca intre efecte. Si spor la ridicarea nivelului de vibratie!
"A nega ceva presupune ca nu ai inteles ca totul este legat, ca totul e UNA. "
RăspundețiȘtergerePai toata existenta noastra este o negare. Mergem cu masina pt ca negam ca ne putem deplasa oriunde(teleporta).
Moartea e o forma de negare si inca murim (chiar si dragul de Osho muri...). Ne facem case tot din negare, ne punem garduri si usi tot din negare.Imbatranim tot prin negare. Tot planul fizic este definit prin negare.
Faptul ca inteleg ca totul e UNA nu ma scoate din negari. Trezita un pic, pot doar sa le constientizez, pe ele negarile. Si unele se mai si dizolva. Dar atat! Deocamdata!
Tu vrei sa spui ca un om iluminat nu mai are absolut nici o negare?
Eu cred ca ar fi o pretentie mare sa spunem ca omenirea ar putea fi eliberata de negari. Poate ca solutia ar fi sa mergem inainte cu ele de mana, dar macar sa le constientizam.
Universul nu cunoaste negare. Eu vreau sa depasesc vechile credinte din 3D si sa ma detasez/dezlipesc de tot ce e negare. Ca urmare invat sa accept si aia si ailalta, sa alung din minte negarea si sa o inlocuiesc cu acceptarea.
RăspundețiȘtergereTeleportarea nu e totuna cu omniprezenta. Constiinta nu poate fi teleportata. Ea este peste tot. Eu asa zic. Cu masina deplasam un corp fizic prin 3D, eu asa vad.
Tot ce spui tu ca e negare, eu o vad ca o forma de acceptare a 3D-ului unde inca mai functionez intr-un anumit procent.
Pana la urma e vorba de experiente diferite, de catre constiinte aflate inca in iluzia separarii. Suntem Una si cel mai bine e sa acceptam experienta fiecaruia ca fiind a noastra, a lui Unul.
dragelor, daca dumnezeu este in Tot si toate si acceptam ca totul este inclus in Tot, de vedem ca El este singurul ganditor, El este cel ce permite ca Toate sa existe, sa aibe loc si timp si spatiu, nu credeti ca este absurd sa consideram ca habar nu are ce face? si mai ales ca lasa lucrurile la intamplare. doar din „privirea“ separarii traim in negare sau acceptare, insa tot ceea ce individual experimentam holografic Este DOAR Mintea Universala si nimic altceva. nu va inchipuiti cumva ca ceva este la nelocul sau, ca ordinea nu este echivalenta cu haosul. am trait mult prea mult in separarea fata de Sursa cu totii, probabil de aceea se aud aceste murmure de nedumerire.
RăspundețiȘtergeredepinde de fiecare
RăspundețiȘtergereDUMNEZEU ESTE PERFECT NU PERFECTIBIL...si noi suntem insasi constiinta divina,,..deci poate ca o sa vedem cum intelegem aceasta perfectiune si in imperfectiune...si sa vedem ce este impefectiunea,de ce ne apare asa,de ce nu acceptam,de ce facem alegeri in special in planul dualitatii(culmea)ce ne tin intr-un cerc:)perfect de altfel:)ce este limita?forma,iluzia??deasemenea si eu sunt de acord ca CREATIA nu cunoaste cuvantul NU...in ceea ce priveste acceptarea sau neacceptarea in acest plan sau alegerile sau nealegerile din acest plan fac doar sa ne agate de acest plan..putem sa ne invartim pe aici cat fiecare are nevoie..pana cand ne uitam in noi,in interior si vedem ca orice alegere din acest plan nu face decat sa perpetueze acelasi tip de experienta...constiinta divina care noi suntem este perfecta..ea doar se manifesta in joc...nu mai face alegeri care sa o duca spre ceva ce ar fi o perfectiune.o evolutie...ea are deja TOTUL...si ne putem trai AICI SI ACUM aceasta perfectiune ...vazand cum forma ce tine de iluzie se topeste in TOT si separarea deasemenea se topeste in UNIME...parerea mea este ca si iluzia isi dovedeste utilitatea acolo unde este si este perfecta pentru acest culoar de vibratie..ea este cuprinsa apoi in tot SI INCORPORATA in UNUL...iluzia nu este separata pentru ca nimic nu este separat..separarea iluziei tine tot de iluzie:)))atat iluzia cat si esenta fac parte din UNUL si ele exista simultan..NESEPARATE..EU DE EXEMPLU experimentez o stare in care nu mai resping nimic si vad lumea formelor inclusa in eternul divin .vad in acelasi timp si forma iluzorie si esenta divina din ea care o sustine nu care o respinge si le vad pe amandoua intrepatandu-se ,topindu-se una in alta,existand simultan nu separat ,despartite de ceva...la inceput traiam in lumea formelor fara sa stiu de vreun dumnezeu,apoi am descoperit realitatea divina si ma simteam prinsa intre 2 lumi caci inca exista pentru mine SEPARAREA dintre ele..acum am invatat sa nu le mai separ si sa le vad pe amandoua deodată ca pe ceva care isi trage energia din altceva fiind un TOT..sustinand si intregind creatia...NAMASTE
RăspundețiȘtergereParerea mea despre etichetare este de o inghetare intr-o singura potentialitate si experimentare a ei intr-o singura dimensiune ,intr-un timp care curge de la trecut spre viitor..in timp ce neetichetarea duce la o traire in ACUM si AICI unde vedem mai multe potentialitati care se defasoara simultan,vazand fiecare cum isi urmeaza cursul daca am fi facut o alegere si incotro s-ar fi indreptat insa pentru ca nu am etichetat nu ne-am oprit in experimentarea lor...noi suntem numai in ACUM si suntem in experimentarea constiintei divine care a ales deja :)noi trebuind doar sa traim si sa ne bucuram..uneori acest lucru ni se pare (doar ni se pare) cel mai greu...VA IMBRATISEZ...
RăspundețiȘtergereNu stiu altii cum sunt dar eu m-am saturat sa fiu desteapta, SA STIU.
RăspundețiȘtergereNu-mi mai ajunge SA STIU.As putea sa demonstrez logic ca prin ceea ce spuneti in aceste comentarii cum chiar voi va aflati in negare si separare dar n-as face altceva decat sa potentez iar latura mentala si cum spuneam m-am cam saturat de "prajiturica" asta. Asa ca va salut cu drag desteptii mei!
DIA ..eu nu ma consider desteapta..nici opusul...nici logica nu ma impresioneaza...am experimentat,experienta m-a adus pana in punctul in care SUNT...prefer detasarea si sincera sa fiu vad perfectiunea in tot,o vad la baza TOT-ului...NU PERFECTIUNEA cea IMNAGINATA de minte..O VAD SI IN TINE.O VAD PESTE TOT..DAR VAD SI JOCUL,SI LIMITA SI ILUZIA..SI TOTUSI CONSTIINTA DIVINA ESTE TOTUL..si eu dupa ce ma saturasem,prin deschidere am ajuns la alte si alte experiente...parerea mea este ca atata timp cat suntem in acest plan sa pornim de la ceea ce avem si anume EXPERIENTA...ea ne va duce pe fiecare unde trebuie...eu ma vad pe MINE in tine..si vad si negarea si separarea dar depinde UNDE:))care este problema?nu exista probleme decat atunci cand vrei sa le experimentezi..prin experienta vei ajunge sa vezi si cealalta parte apoi vei vedea cum totul se topeste in UNUL...dar fiecare este unde trebuie,nimeni nu este unde nu trebuie:)si calea fiecaruia e unica asa cum TOTI suntem unici si autentici..tu nu esti altfel..esti EU..si nu poti fi decat la fel ca sursa...pe bune:))))))caci inclusiv visul este tot al sursei,cum crezi???probabil ca tu inca nu ai avut parte de experiente care sa iti valideze ceea ce stii pe cand eu am pornit de la experienta la ceea ce apoi mi s-a dat ca s-o inteleg.... ele cel putin la mine au mers mana in mana...va iubesc pe toti si va imbratisez...
RăspundețiȘtergere@Dialara
RăspundețiȘtergerePai eu din cand in cand imi aduc aminte SA FIU. Dar 3D-ul inca nu si-a spus ultimul cuvant si mai bantui pe aici, prin 3D. Uneori imi aduc aminte ca Totul e perfect, alteori ca Universul nu cunoaste negare. Oricum mereu sa am in minte ceva care sa ma scoata din 3D.
Chiar se pare ca subiectul a starnit ceva interes, deci multumesc inca odata inspiratorului prieten. Desigur TOTUL ESTE O UNITATE, doar ca asta se poate experimenta cand nu te mai situezi ca constiintza intr-un punct limitat de "vedere".
RăspundețiȘtergereA starnit interes, si tre sa fac o precizare. Comentariile mele le-am facut pe postarea partiala (repezita cum ma stii), ieri m-am uitat de pe mobil si n-am vazut ca ai completat foarte lamuritor postarea. Pentru ca in ceea ce ai completat mi-ai raspuns si la ceea ce imi lipsea.
RăspundețiȘtergerePunctul meu de frustrare apare periodic de cate ori mai trebuie sa fac un pas. Si asa cum spui tu in cele postate e nevoie de experimentare. Ei bine frustrarea e si mai mare cand gusti din experienta dar nu o poti mentine. Pentru ca eu in acest punct sunt, reusesc sa simt toate astea dar apoi "cad" iar in legile 3D.
Si cred ca eu ma pozitionez din start gresit - in mintea mea era ca poti schimba 3D-ul, sa-l upgradam cumva si ma supar de cate ori nu reusesc asta. Daca cuget mai adanc, (si chiar te-as ruga sa-mi spui daca gresesc sau nu), cum totul e constiinta si vorbim de dimensiuni, ceruri ale constiintei, atunci de fapt noi in plan fizic ar trebui sa aducem o alta dimensiune? Pentru ca aici e punctul in care eu nu mai inteleg pe cei ce spun ca totul e minunat si eu vad ca nu e asa. Nu stiu daca am stiut exact sa ma fac inteleasa dar stiu ca tu poti intui ceea ce eu vreau sa spun.
Multumesc!
Dincolo de acceptare/neacceptare ar fi curgerea si alinierea cu fluxul creatiei, nu?
Draga Dia,aici raspunsul este si/si/si, adica:
Ștergere1-a-ti situa constientza(punctul din care tu privesti lumea), la un anumit nivel de PARTIALITATE este echivalent cu a o "privi" prin niste ochelari/filtru cromatic-nu VEZI corect/impartial.
2-Fundamental presupusa "realitate", vis in minte de fapt, rezultat al proiectiilor tale dar si al unei constiinte colective care este in jurul valorii 215 acum, nu se poate schimba brusc.
3-dar DA, pe masura ce tu, impreuna cu noi ceilalti ne crestem niv. de constienta, modificam subconstientul colectiv, acesta apoi dand nastere unei noi presupuse "realitati experientiale".
Pup. Nu uita ca, despre orice vorbim, este de fapt doar un norisor de infoenergie, tradus ca fiind...ceva/orice.
Multumesc!Incep sa sesizez punctul de confuzie. S-a dat un colt de plapumioara la o parte ... voi medita mai adanc. Pentru ca cele 3 puncte enumerate de tine le-am identificat dar n-am stiut sa le leg intre ele si desigur, au ramas doar "partialitati" de adevar. provocarea pt mine acum cred ca este sa asez piesele de puzzle identificate in tabloul general.Multumesc inca o data!
RăspundețiȘtergere