Este un subiect care a preocupat pe multi, de-a lungul timpului, si a fost si este "fierbinte" mereu. Ca atare si acum citesc diverse texte pe aceasta tema.
Desigur el poate fi tratat superficial, in limita aparent firescului: "daca oamenii rezoneaza/au interese comune, desigur e util sa isi doreasca sa fie cu cei asemeni lor".
In limitele mentalului si "viziunii sociale" asupra convietuirii, desigur pot aparea aceste aspiratii logice.
Practica a "demonstrat" aparent ca...se poate. Desigur SE POATE: in limitele unor coventii. Se pot alcatui "comunitati" de cercetatori, cu diverse si nu mereu "ortodoxe" preocupari, sustinute de interese, mai albe (Silicon Valley) sau nu tocmai ( http://www.esentainfinitului.blogspot.ro/2013/02/unitatea-731.html ), dar absolut toate fiind patronate de niste conventii stricte. Se pot incerca comunitati bazate pe agroturism sau permacultura, in aceleasi limite. Conventiile pot fi mai fericit alese/respectate, sau mai nefericit, ca in orice joc social al mintii. Rezultatele vor fi, cum e si firesc in minte; unii vor profita mai mult, altii mai putin. Cei care isi imagineaza ca se pot face comunitati bazate pe un mix intre intentia de evolutie si agricultura, vor avea ocazia sa vada ca se inseala singuri. A te sustine in armonie cu natura este una, a face agricultura este cu totul altceva. Nici nu are rost sa discutam logica fenomenelor patronate de minte, care doar PARE LOGICA. Mie mi se pare definitoriu pentru minte si armoniile ei, imaginea unui soldat tragand cu mitraliera intr-o populatie oarecare. Toti am vazut astfel de imagini si e imposibil sa nu te intrebi: oare exista "limite" in "normalitatea" mintii? Ce se poate considera "normal" si ce "patogen", intr-o societate bazata pe valorile/limitele mintii?
Este si motivul pentru care, cei care cauta "lumina" din ei, sa se simta atrasi de ideea unor comunitati "spirituale". Nici asta nu este ceva nou, desigur, si aici diferitele ashramuri, create de-a lungul timpului de diferiti Maestrii, arata ca...se poate. Daca insa privim ATENT, nu mai suntem in acele timpuri. Am "evoluat" si stim deja ca nu intotdeauna pretinsa evolutie presupune si un plus de "calitate". Desigur suntem altii, altfel, avem alte acumulari...dar tot in minte! De fapt EA este altfel, nu NOI. Ce si cine suntem "noi" cu adevarat este acum destul de irelevant si greu de stabilit.
irelevant
Irelevant pentru ca, la urma urmei, chiar ne putem duce in punctul de constientza in care, traind ACUM-ul doar, nu mai simtim "nevoia" de a fi cineva anume. Vom fi, in mod cert, individualitati care au in ele adunata o infinitate de infoenergii, toate la dispozitia noastra, dar cu DISCERNAMANT..."La ce imi serveste asta?" este o buna intrebare, in fiece moment...
Revenind insa la subiectul postarii, el este deosebit de complex. Pentru ca, inainte de a fi doar INDIVIDUALITATE, fiecare este, mai la "suprafata", o personalitate. Prin ce se caracterizeaza o personalitate: desigur printr-un PUNCT DE VEDERE, foarte personal. Care, in ciuda faptului ca este CEL MAI SLAB LOC de unde poti privi lumea si viata, altul nu ai cum sa ai, deci...e "dreptul tau", cu care te si identifici.
Ca o "personalitate" isi justifica cel mai ades existenta prin NEASUMARE, asta se intelege foarte greu si tarziu. Pentru ca cel mai ades personalitatile sunt rezultatul CREDINTEI FALSE precum ca altul/altii sunt de fapt cel/cei care au responsabilitatea faptelor lor. Cum e clar ca gandeste omul cu mitraliera in mana, si ca el toti ...Pentru ca, in jocul personalitatilor la scoala pamant, intr-un fel sau altul, fiecare foloseste la un moment dat ceva ce poate fi asemanat cu o mitraliera...sau mai toti.
Atunci cand se doreste o comunitate intre cei care tind catre revelarea sinelui (o expresie ca oricare alta!), doar un visator poate crede ca acolo va fi un loc confortabil. Acolo, din capul locului trebuie sa fii constient ca se pun bazele unui "ospiciu". Nu exagerez cu nici un cuvant. Va fi intradevar un loc unde vindecarile se vor face in ritm mult mai alert decat in "societate", dar si tensiunile vor fi -in mod cert si...logic- ,maximale.
Sa incerc sa explic dece este asa: In visul mintii, societatea este reglata de niste "norme de comportament", care aparent fac loc judecatii de tipul integrat/neintegrat social. Cei neintegrati sunt separati in diferite "institutii" care incearca ori sa-i integreze, ori sa le limiteze accesul la participarea sociala. Intr-o comunitate infiintata cu intentia de a cataliza procesele de trezire, se stie din capul locului ca acele personalitati, supuse unor tensiuni maximale contra ego-ului propriu, de insasi intentia lor si desigur si de catre directia acceptata, ego-urile vor riposta. Manifestarile vor fi...pe masura! Cu cat am acumulat mai mult in personalitate, si aici este tot ceea ce face diferenta fata de acum 50/100/1000 de ani, cu atat egoul se simte mai indreptatit sa isi justifice rolul conducator in vietile noastre. Adaugati aici si cunostiintele acumulate pana in acel punct, de fiecare personalitate, ca si cunoastere de tip spiritual, si care de regula este foarte diferita, si veti avea o prima imagine despre intentia creerii unei comunitati. Daca la asta adaugati si speranta fiecaruia ca ii va fi mai usor, va veti apropia si mai mult.
Apoi nu uitati ca procesul de oglindiri zilnice intre mereu aceleasi valente "personale" devine obsesiv, mintea nu poate sa nu se irite la aceste aspecte.
Fundamental desigur nu poate fi vorba de imposibilitati majore, sunt doar jucarii ale ego-urilor, dar va asigur ca doar cei trecuti prin asa ceva pot avea o "parere" constienta. Chiar si "comunitatile" formate dintr-o singura pereche/un cuplu, au dificultati la fel de mari in absolut toate privintele, ca si o comunitate mai extinsa. Drumul de la inconstienta la constienta nu are cum fi decat anevoios. Daca in acea comunitate exista macar o fiinta treaza CU ADEVARAT, care sa nu mai perceapa lumea si viata decat total impersonal, care sa aiba STIINTA COMPASIUNII in sange si un nivel de pace si armonie ridicat, exista sansele ca tensiunile sa poata fi aplanate, minimzate intrucatva. Dar o lipsa de tensiuni chiar nu ar putea fi. Din simplul motiv ca ego-ul nu cedeaza decat foarte greu locul pe care l-a primit, de conducator.
Interactiunea dintre membrii oricarui astfel de grup este firesc sa fie una tensionata, in schimb fiecare poate avea un raport mai confortabil cu cel lipsit de ego. Doar "mai confortabil", deoarece si acesta ii va reflecta imperfectiunile prezente inca, dar intr-un mod mai "soft", eventual cu explicatiile de rigoare, dupa capacitatea si pregatirea de care el dispune.
La baza experientei umane se afla "programele" situate adanc in subconstient si multe dintre ele sunt comune. Lipsa de apreciere de sine, incapacitatea de a relationa dincolo de superficial, de convenienta, spiritul concurential sadit in noi de timpuriu, intaietatea lui a face si a avea fata de A FII, toate caracterizeaza ego-urile. Doar ca ele nu sunt valente comune, desi asa ar parea, ci doar prilej suplimentar de draconica separare, daca s-ar putea catre infinit.
Ideea de a face o comunitate "spirituala", vehiculata iar pe net, va trebui sa fie completata de constiinta faptului ca, in absenta unui Maestru, acea comunitate ori isi va duce atentia catre rezolvarea "problemelor administrative" si va sfarsi in "dezamagirea" ca nu a fost ceea ce trebuia/se spera sa fie, ajungand iar intr-un omenesc eventual mai "caldicel" si se va destrama, ori va semana cu un ospiciu lipsit de medic. De aici nu se va pleca, ci se va fugi. Mai exista si varianta in care este un Maestru, dar personalitatile nu vor sa accepte ca interesul PERMANENT este doar evolutia, si atunci vor cauta sa nu profite de existenta lui. Ori, cum nici un Maestru nu va incerca sa se impuna in fata unor personalitati devenite bezmetice, este posibil sa nu iasa nimic. De regula insa, in fiecare exista si instanta Sinelui, care faca ca acest risc sa fie minim.
Pentru ca totul sa fie deosebit de complex, in ACUM mai traversam si evenimente de ordin "vibrational/infoenergetic", de care nu toti sunt pe deplin constienti. Un bun exemplu, cu grad de adevar major (98%), este mesajul recent a lui Gorgo, care mesaj si calibreaza in nonliniar.
Un Maestru STIE ca fiecare individualitate, imbracata in multele "foi" ale personalitatii sale, este unica si irepetabila. STIE ca fiecare este abordabila intr-un mod absolut specific EI si ca ceea ce este UTIL de folosit in a relationa cu ea poate sa distruga sansele ALTEIA. De aceea el poate si TREBUIE sa adapteze permanent mijloacele la NEVOILE de moment ale fiecareia. Pentru ca oricum fiecare nu mai este acelasi, in momente diferite. Desigur acest "tratament" va fi perceput ca inechitabil sau neprincipial si poate ca chiar asa si este, dar nu e vina nimanui ca intre individualitati/persoanlitati exista acum atat de multe diferente. Aici doar stiinta compasiunii te va face sa intelegi ca, daca ai fi avut exact acelasi drum,ai fi fost in exact acelasi loc/punct.
Impreuna cu Dan si Miha putem spune ca am avut o interesanta experienta la Harman, intinsa pe ani de zile. Si Crisu ar avea cate ceva de spus. Ne-o datoram reciproc si nu putini au fost cei care au trecut pe acolo. Desigur niste vizite nu pot fi concludente, cel mult se pot "respira" anumite momente sau aspecte. Nici acum, aici, la Timisoara lucrurile nu ar putea fi altfel. Se REZOLVA pretinsele "probleme" create de personalitati, in baza nivelului de cunoastere/constienta/vibratie de care fiecare dispune in fiece ACUM al sau. In consecinta, nu au cum sa nu fie si tensiuni. Cata vreme insa nu vom uita ca fiecare dintre noi este un dumnezeu pe cale de a se revela, in "lupta" cu propriul sau EGO, oglindindu-se doar in celalalt, ca nimeni nu are in intreaga Creatie nici un dusman si ca totul depinde doar de propriul mod de a privi lucrurile, de propria vibratie si propriul nivel de constientza, rezultatele nu au cum sa nu apara. Ca drumul este anevoios trebuie bine inteles. Este o PRIMA ASUMARE aici, precedand adevaratele asumari, care vor fi. Si la Sapartoc, intr-o mica "comunitate" formata dintr-un cuplu, dificultatile sunt asemanatoare, dar nici Cristy nici Melinda nu mai sunt la nivelul la care sa fie efect al mintilor lor. Si la Mioveni sunt cateva entitati puternice, care se mai confrunta cu urme ale unor personalitati, la fel de tari.
Individualitati puternice, aflate pe un drum constient si mult avansate sunt mai multe, mai peste tot, dar nu fac parte din subiectul de azi.
Din punctul de unde eu privesc, ACUM-ul pentru un maestru este mult diferit fata de tot ceea ce s-a cunoscut. Netul este plin de informatie amestecata, valida/invalida, iar egourile -vibrand jos- rezoneaza inconstient cu cea invalida. Cand ceva a ajuns sa devina obicei/convingere/credinta, greu mai poate fi scoasa din cel care a preluat-o. Apoi, aparent toti suntem la fel, netul iarsi ne-o spune cu insistenta, dar nu ne si precizeaza ca este valabil la nivel de potentialitati. Ca atare aceasta absurditate ti-o spune acum oricine, fara sa aiba habar ce diferente pot exista intre unul care isi sustine vehiculul "fizic" cu cateva miimi din constiinta care el este si un altul care il sustine cu 40/60/80%. Primul aloca resursele constiintei, multidimensionalitatii sale iar cel de-al doilea vine ca un buldozer inconstient si egotic sa-si sustina "punctul de vedere", citit intre doua beri, pe net. "Democratia" mintii, cea normala cu mitraliera in mana, isi spune cuvantul.
De aceea discernamantul este necesar, din partea celui care isi vrea revelata Lumina din el. Un Maestru nu are ce pierde, el a obtinut tot ce poate obtine o fiinta la scoala Pamant, pe cand un cautator inca are de lucru. Invitatia unui Maestru nu poate fi decat: "foloseste-ma, dar fa-o inteligent! Altfel abuzezi de doi dumnezei, eu si tu..." Ce rost ar mai avea:
NAMASTE!???!!!
Este si motivul pentru care, cei care cauta "lumina" din ei, sa se simta atrasi de ideea unor comunitati "spirituale". Nici asta nu este ceva nou, desigur, si aici diferitele ashramuri, create de-a lungul timpului de diferiti Maestrii, arata ca...se poate. Daca insa privim ATENT, nu mai suntem in acele timpuri. Am "evoluat" si stim deja ca nu intotdeauna pretinsa evolutie presupune si un plus de "calitate". Desigur suntem altii, altfel, avem alte acumulari...dar tot in minte! De fapt EA este altfel, nu NOI. Ce si cine suntem "noi" cu adevarat este acum destul de irelevant si greu de stabilit.
irelevant
Irelevant pentru ca, la urma urmei, chiar ne putem duce in punctul de constientza in care, traind ACUM-ul doar, nu mai simtim "nevoia" de a fi cineva anume. Vom fi, in mod cert, individualitati care au in ele adunata o infinitate de infoenergii, toate la dispozitia noastra, dar cu DISCERNAMANT..."La ce imi serveste asta?" este o buna intrebare, in fiece moment...
Revenind insa la subiectul postarii, el este deosebit de complex. Pentru ca, inainte de a fi doar INDIVIDUALITATE, fiecare este, mai la "suprafata", o personalitate. Prin ce se caracterizeaza o personalitate: desigur printr-un PUNCT DE VEDERE, foarte personal. Care, in ciuda faptului ca este CEL MAI SLAB LOC de unde poti privi lumea si viata, altul nu ai cum sa ai, deci...e "dreptul tau", cu care te si identifici.
Ca o "personalitate" isi justifica cel mai ades existenta prin NEASUMARE, asta se intelege foarte greu si tarziu. Pentru ca cel mai ades personalitatile sunt rezultatul CREDINTEI FALSE precum ca altul/altii sunt de fapt cel/cei care au responsabilitatea faptelor lor. Cum e clar ca gandeste omul cu mitraliera in mana, si ca el toti ...Pentru ca, in jocul personalitatilor la scoala pamant, intr-un fel sau altul, fiecare foloseste la un moment dat ceva ce poate fi asemanat cu o mitraliera...sau mai toti.
Atunci cand se doreste o comunitate intre cei care tind catre revelarea sinelui (o expresie ca oricare alta!), doar un visator poate crede ca acolo va fi un loc confortabil. Acolo, din capul locului trebuie sa fii constient ca se pun bazele unui "ospiciu". Nu exagerez cu nici un cuvant. Va fi intradevar un loc unde vindecarile se vor face in ritm mult mai alert decat in "societate", dar si tensiunile vor fi -in mod cert si...logic- ,maximale.
Sa incerc sa explic dece este asa: In visul mintii, societatea este reglata de niste "norme de comportament", care aparent fac loc judecatii de tipul integrat/neintegrat social. Cei neintegrati sunt separati in diferite "institutii" care incearca ori sa-i integreze, ori sa le limiteze accesul la participarea sociala. Intr-o comunitate infiintata cu intentia de a cataliza procesele de trezire, se stie din capul locului ca acele personalitati, supuse unor tensiuni maximale contra ego-ului propriu, de insasi intentia lor si desigur si de catre directia acceptata, ego-urile vor riposta. Manifestarile vor fi...pe masura! Cu cat am acumulat mai mult in personalitate, si aici este tot ceea ce face diferenta fata de acum 50/100/1000 de ani, cu atat egoul se simte mai indreptatit sa isi justifice rolul conducator in vietile noastre. Adaugati aici si cunostiintele acumulate pana in acel punct, de fiecare personalitate, ca si cunoastere de tip spiritual, si care de regula este foarte diferita, si veti avea o prima imagine despre intentia creerii unei comunitati. Daca la asta adaugati si speranta fiecaruia ca ii va fi mai usor, va veti apropia si mai mult.
Apoi nu uitati ca procesul de oglindiri zilnice intre mereu aceleasi valente "personale" devine obsesiv, mintea nu poate sa nu se irite la aceste aspecte.
Fundamental desigur nu poate fi vorba de imposibilitati majore, sunt doar jucarii ale ego-urilor, dar va asigur ca doar cei trecuti prin asa ceva pot avea o "parere" constienta. Chiar si "comunitatile" formate dintr-o singura pereche/un cuplu, au dificultati la fel de mari in absolut toate privintele, ca si o comunitate mai extinsa. Drumul de la inconstienta la constienta nu are cum fi decat anevoios. Daca in acea comunitate exista macar o fiinta treaza CU ADEVARAT, care sa nu mai perceapa lumea si viata decat total impersonal, care sa aiba STIINTA COMPASIUNII in sange si un nivel de pace si armonie ridicat, exista sansele ca tensiunile sa poata fi aplanate, minimzate intrucatva. Dar o lipsa de tensiuni chiar nu ar putea fi. Din simplul motiv ca ego-ul nu cedeaza decat foarte greu locul pe care l-a primit, de conducator.
Interactiunea dintre membrii oricarui astfel de grup este firesc sa fie una tensionata, in schimb fiecare poate avea un raport mai confortabil cu cel lipsit de ego. Doar "mai confortabil", deoarece si acesta ii va reflecta imperfectiunile prezente inca, dar intr-un mod mai "soft", eventual cu explicatiile de rigoare, dupa capacitatea si pregatirea de care el dispune.
La baza experientei umane se afla "programele" situate adanc in subconstient si multe dintre ele sunt comune. Lipsa de apreciere de sine, incapacitatea de a relationa dincolo de superficial, de convenienta, spiritul concurential sadit in noi de timpuriu, intaietatea lui a face si a avea fata de A FII, toate caracterizeaza ego-urile. Doar ca ele nu sunt valente comune, desi asa ar parea, ci doar prilej suplimentar de draconica separare, daca s-ar putea catre infinit.
Ideea de a face o comunitate "spirituala", vehiculata iar pe net, va trebui sa fie completata de constiinta faptului ca, in absenta unui Maestru, acea comunitate ori isi va duce atentia catre rezolvarea "problemelor administrative" si va sfarsi in "dezamagirea" ca nu a fost ceea ce trebuia/se spera sa fie, ajungand iar intr-un omenesc eventual mai "caldicel" si se va destrama, ori va semana cu un ospiciu lipsit de medic. De aici nu se va pleca, ci se va fugi. Mai exista si varianta in care este un Maestru, dar personalitatile nu vor sa accepte ca interesul PERMANENT este doar evolutia, si atunci vor cauta sa nu profite de existenta lui. Ori, cum nici un Maestru nu va incerca sa se impuna in fata unor personalitati devenite bezmetice, este posibil sa nu iasa nimic. De regula insa, in fiecare exista si instanta Sinelui, care faca ca acest risc sa fie minim.
Pentru ca totul sa fie deosebit de complex, in ACUM mai traversam si evenimente de ordin "vibrational/infoenergetic", de care nu toti sunt pe deplin constienti. Un bun exemplu, cu grad de adevar major (98%), este mesajul recent a lui Gorgo, care mesaj si calibreaza in nonliniar.
Un Maestru STIE ca fiecare individualitate, imbracata in multele "foi" ale personalitatii sale, este unica si irepetabila. STIE ca fiecare este abordabila intr-un mod absolut specific EI si ca ceea ce este UTIL de folosit in a relationa cu ea poate sa distruga sansele ALTEIA. De aceea el poate si TREBUIE sa adapteze permanent mijloacele la NEVOILE de moment ale fiecareia. Pentru ca oricum fiecare nu mai este acelasi, in momente diferite. Desigur acest "tratament" va fi perceput ca inechitabil sau neprincipial si poate ca chiar asa si este, dar nu e vina nimanui ca intre individualitati/persoanlitati exista acum atat de multe diferente. Aici doar stiinta compasiunii te va face sa intelegi ca, daca ai fi avut exact acelasi drum,ai fi fost in exact acelasi loc/punct.
Impreuna cu Dan si Miha putem spune ca am avut o interesanta experienta la Harman, intinsa pe ani de zile. Si Crisu ar avea cate ceva de spus. Ne-o datoram reciproc si nu putini au fost cei care au trecut pe acolo. Desigur niste vizite nu pot fi concludente, cel mult se pot "respira" anumite momente sau aspecte. Nici acum, aici, la Timisoara lucrurile nu ar putea fi altfel. Se REZOLVA pretinsele "probleme" create de personalitati, in baza nivelului de cunoastere/constienta/vibratie de care fiecare dispune in fiece ACUM al sau. In consecinta, nu au cum sa nu fie si tensiuni. Cata vreme insa nu vom uita ca fiecare dintre noi este un dumnezeu pe cale de a se revela, in "lupta" cu propriul sau EGO, oglindindu-se doar in celalalt, ca nimeni nu are in intreaga Creatie nici un dusman si ca totul depinde doar de propriul mod de a privi lucrurile, de propria vibratie si propriul nivel de constientza, rezultatele nu au cum sa nu apara. Ca drumul este anevoios trebuie bine inteles. Este o PRIMA ASUMARE aici, precedand adevaratele asumari, care vor fi. Si la Sapartoc, intr-o mica "comunitate" formata dintr-un cuplu, dificultatile sunt asemanatoare, dar nici Cristy nici Melinda nu mai sunt la nivelul la care sa fie efect al mintilor lor. Si la Mioveni sunt cateva entitati puternice, care se mai confrunta cu urme ale unor personalitati, la fel de tari.
Individualitati puternice, aflate pe un drum constient si mult avansate sunt mai multe, mai peste tot, dar nu fac parte din subiectul de azi.
Din punctul de unde eu privesc, ACUM-ul pentru un maestru este mult diferit fata de tot ceea ce s-a cunoscut. Netul este plin de informatie amestecata, valida/invalida, iar egourile -vibrand jos- rezoneaza inconstient cu cea invalida. Cand ceva a ajuns sa devina obicei/convingere/credinta, greu mai poate fi scoasa din cel care a preluat-o. Apoi, aparent toti suntem la fel, netul iarsi ne-o spune cu insistenta, dar nu ne si precizeaza ca este valabil la nivel de potentialitati. Ca atare aceasta absurditate ti-o spune acum oricine, fara sa aiba habar ce diferente pot exista intre unul care isi sustine vehiculul "fizic" cu cateva miimi din constiinta care el este si un altul care il sustine cu 40/60/80%. Primul aloca resursele constiintei, multidimensionalitatii sale iar cel de-al doilea vine ca un buldozer inconstient si egotic sa-si sustina "punctul de vedere", citit intre doua beri, pe net. "Democratia" mintii, cea normala cu mitraliera in mana, isi spune cuvantul.
De aceea discernamantul este necesar, din partea celui care isi vrea revelata Lumina din el. Un Maestru nu are ce pierde, el a obtinut tot ce poate obtine o fiinta la scoala Pamant, pe cand un cautator inca are de lucru. Invitatia unui Maestru nu poate fi decat: "foloseste-ma, dar fa-o inteligent! Altfel abuzezi de doi dumnezei, eu si tu..." Ce rost ar mai avea:
NAMASTE!???!!!