Cum traim...constient pe deplin?

Sunt cateva motivele 

pentru care eu ALEG  acum sa fac aceasta postare.

Unul ar fi acela ca exista o insiruire logica intre subiecte, care cumva decurg unul din altul. Se mai adauga observatii zilnice, contexte...

O constiinta pe deplin constienta STIE cateva lucruri, DE BAZA. Voi incerca sa le schitez.

Pentru a fi cu adevarat cine oricum ESTI, pentru a avea la dispozitie toata ENERGIA care TU ESTI, iti e limpede ca traiesti doar ACUM.
Va rog sa nu credeti ca asta este filozofie, ci DIMPOTRIVA, cea mai de baza CUNOASTERE SI INTELEGERE, din punct de vedere...economic, daca va amuza termenul.

Pentru ca ESTI IUBIRE, inseamna ca traiesti in PACE, ARMONIE, si bucuria care decurge de aici. Nu ai putea fi nici pace nici armonie daca nu ai fi pe deplin CONSTIENT ca ACUM-ul tau, asa cum el arata, e produsul TAU, si deci nu ai de ce admite ca in el s-ar regasi tensiuni -cine sa le introduca, daca nu ai facut-o tu? Este si motivul -pe deplin logic- pentru care  nici un intelept nu alege sa modifice el contexte, conjuncturi externe: STIE ca acestea sunt doar URMARE a propriilor ALEGERI. De ce s-ar contrazice singur?
Ce se poate obtine daca te contrazici/negi, decat o mare dizarmonie/tensiune? Ca atare o risipa inutila de...energia ta vitala. A cui a altuia? 
Apoi, a fi PE DEPLIN CONSTIENT, inseamna sa fi absolut convins de instrumentele REALE si nu imaginare ale procesului de Creatie.
 El STIE ca ele sunt, in ordinea puterii de creatie, DOAR urmatoarele:

INTENTIA CONSTIENT CREATOARE, nepolara,  apoi SENTIMENTUL CREATOR, cu atentie mare ca sentimentul poate fi si constient si inconstient, apoi GANDUL CREATOR, care si el poate fi atat constient cat si inconstient, dupa care urmeaza CUVANTUL CREATOR, si iar poate fi folosit constient sau inconstient, iar la urma abia, cu cea mai mica forta de creatie, se afla GESTUL constient/inconstient creator.
Cata vreme NU ESTI PE DEPLIN CONVINS ca doar acestea sunt instrumentele si puterea lor este exact in acea ordine, cumva te vei tot balbai/contrazice singur, creatia ta parand un haos deplin, care evident pare ca...ti se "intampla".
Din statutul de om viata arata cam asa:
"mi se pare ca te-ai uitat urat la mine, deci am sa am un sentiment de ura fata de tine, si ma voi feri cat pot sa te intalnesc, ca nu cumva sa ma agresezi/sa simt nevoia sa te  agresez"-sa zicem. 
Daca ne uitam atent ce se naste de aici, ne vom speria. O perceptie SUBIECTIVA, pare sa justifice aparitia unui sentiment, care el singur DEJA CREEAZA aspecte de EXPERIENTA nedorite: ti se va da acea prezenta pana tu vei invata lectia ca...este doar o oglinda in care sa te vezi, asa imperfect cum esti. Ura ta creeaza o unda de dizarmonie, care pleaca/emite de la tine si va chema pe rezonanta ura altora fata de tine. Ca atare nu te poti "feri" de acea prezenta fizic, cand tu la nivel superior, prin sentiment, o tot chemi in experienta. Frica ca s-ar putea sa fii agresat sau sa agresezi, e iar un sentiment, undeva mai sus de gest si va impregna existenta ta experientiala cu o inchidere energetica, care va diminua forta ta vitala si deci implicit cea de "pretinsa nevoie de aparare". 
SEAMANA CU CE TI-AI DORIT sa se "intample" in viata ta? Si totusi ESTE CREATIA TA, pe care trebuie sa ti-o asumi si sa o traiesti apoi experiential. Pana vei invata sa fii atent la ce iti permiti sa "PERCEPI" , apoi sa SIMTI.
Sau un alt prezumtiv "scenariu" omenesc, deci inconstient:
"Mi-am creat un context de confort si siguranta si, daca sunt atent si am grija, viata mea se va desfasura lin, dupa tiparele pe care eu le-am creat"
Doar ca "viata" are ca si caracteristica exact dinamica, neprevazutul, iar Spiritul aflat in tine, acel "dumnezeu care te vede mereu", aflat in fruntea ta, va spune: iata cata neintelegere a rostului incarnarilor...Hai sa vedem cum sa obligam aceasta bucatica de Creatie sa curga cu viata si nu contra ei...
Va urma fie schimbarea contextului/conjuncturii aparent confortabile, fie un semnal pe corpul fizic care tot disconfort va insemna, sau o "provocare relationala" neplanuita...Rezultatul obligatoriu va fi ca va trebui sa renunti la iluzia acelui confort, cumva.
Multe din scenariile care distrug armonia vietilor, tin de totala neintelegere a curgerii energiei bani. Ca aceasta forma, ca oricare alta, emite din Sursa si se distribuie pe orizontala experientei intre entitatile intrupate, dupa Reguli si Legitati tot ale Sursei, pe care le gasim corect explicate mai peste tot, de la Biblie la Iisus, de la Jocul vietii la cartile lui Goddard, Haanel si banuiesc multi altii.
Ganduri precum ca "tie ti se cuvine", ca agoniseala e "a ta", ca "ai tu grija de"..., ca tu esti "mai...decat" sunt rugaminti fierbinti catre univers de a deveni... falimentar. 
La fel de falimentar este si sa te invinovatesti ca nu dispui de bani, comparandu-te cu un altul. 
Ca ORICE ACT DIN CREATIE, circulatia banilor trebuie intotdeauna sa fie intovarasita de bucuria de a oferi. Haanel merge chiar mai departe cu terminologia, sugerand "a sluji".
Cert este ca nu am gasit nicaieri, decat in subconstientul colectiv, ideea ca banul trebuie dramuit, economisit, strans. Daca cineva gaseste, chiar il rog sa imi aduca la cunostiinta.
Ideea de "cumpatat", existenta cumva in intelepciunea populara, face mai mult trimitere la a fi armonios, si se refera la o gama larga de manifestari, dar ar fi o mare cacialma pe care singur ti-o creezi daca, pe neatentie, in spatele armoniei sta ascunsa frica, pentru ca aia, oricum o cosmetizezi, tot falimentul il cheama in experienta.
La fel de neintelese sunt si aspectele legate de pretinse boli si intrajutorari pline de compasiune. Chiar adineaori un prieten ma intreba cum este cu copiii prezentati pe diferite media, in numele carora se solicita... compasiune...Este o neintelegere dezastruoasa a ceea ce creeaza sentimentele...pentru experienta lor. La ce fel de energii se emit catre ei, nici Maestrii daca ar fi nu cred ca ar face fata. Pentru ca nu se cunoaste absolut deloc diferenta intre mila si compasiune, iar cea de a doua este derivata din Cunoastere si presupune INTELEGEREA PROFUNDA, la nivel de HO'oponopono, ca acolo este un dumnezeu intrupat, perfect, care doar interpreteaza un rol. Mila in schimb, si ea va rectiona inconstient, este un nivel de frica, gen " nu as vrea sa fiu in locul lui". O confuzie TOTALA!
Ca si ceva mai inainte cand o fetita imi scria -deazamagita, a protest- ca unde este compasiunea, probabil in postarile mele. Nici ea nu intelegea deci compasiunea in latura ei ADEVARATA, ci doar o confunda cu un sentiment...la moda.
Compasiunea presupune STIINTA faptului ca TOTI SUNTEM DUMNEZEI, cu tot ce deriva de aici, acceptand jocul asa cum fiecare si-l creeaza, util experientei lui. Cu amendamentul ca ACUM-ul are particularitatile lui.