In mod sigur STIU, macar eu, ca chiar ne aflam la Scoala Pamant. Ca aici noi toti am avut prilejul de a ne iluziona, ca apoi sa ne putem dez-iluziona. Si stiu bine ca aceasta Scoala se incheie abia cand ai reusit sa intelegi, nu conceptual ci prin traire, ca perceptia duala a fost utila actului de invatare, un fel deosebit de "material didactic"
Aceasta perceptie este cea care este iluzorie, Maya adica, si din ea se iese in mod individual, prin maturizare sau "trezire".
Desigur acum foarte multi sunt cei care se gasesc pe un drum constient si nu putini chiar au obtinut nivele de vibratie foarte inalte, menite sa sprijine trecerea noastra a tuturor la o experienta colectiva de alt nivel. Totusi exista inca multe "tare" de "suferinta perceptuala", de nivel psihologic, desigur, care fac sa se tot lungeasca invartitul in "sensul giratoriu", despre care scriam la un momendat si pe care sunt sigur ca multi au preferat sa-l uite.
Inca preferam sa ne mintim ca povestile in care am fost conditionati chiar ar putea fii "realitati experientiale" in 3D si deci ...ne balbaim sa renuntam la ele. Vedem limpede ca este absurd, dupa cum tot limpede am inteles ca in toti se manifesta acelasi Sine, dar preferam visurile separarii si pretinsei concurente, in ciuda faptului ca STIM deja ca nu ne vedem si inca nu stim sa ne apreciem corect pe noi insine. Ca atare, pe nimeni.
Multi se gasesc inca "prinsi" in diferite relatii parteneriale, in care "te iubesc, daca..." este singura "valoare", si parca nu reusesc sa "vada" iluzia la care se autocondamna inca, desi "sufera".
Oriunde vedeti sau traiti relatii bazate pe "te iubesc, daca...", ar fi util sa stiti ca sunteti invitati cu "iubire 3D" sa va intoarceti frumos exact de unde presupuneati ca ati plecat...in frecventa indelung experimentata a mintii, unde exista doar frumoase legende, duale insa, despre ceva ce s-a botezat a fi "iubire". Nu degeaba marele "suferind" al umanitatii, OSHO, spunea ca suntem o civilizatie care moare la nivelul de maturitate de...12 anisori. "daca esti prieten cu Gigel, eu nu mai sunt prieten cu tine"...auzeam in copilarie!
De ce esti trist? Pentru ca 99,99 % din cea ce gandesti sau faci, sunt pentru propriul tau Sine. Iar acesta nu exista.
RăspundețiȘtergere