Destul de dificil de inteles cu adevarat,
dar conceptual macar trebuie sa insist pe acest subiect.
Baza de la care voi pleca este ADEVARUL ca nu exista REALITATE OBIECTIVA.
Traversam nu UN TIMP ci timpuri interesante. Intre conceptul de "timp" si cel de "vremuri/timpuri" este diferenta ca unul este liniar, o perceptie a mintii, pe cand cel de-al doi-lea vrea sa se refere la o curgere.
Toti cei preocupati, de-a lungul vremii, de intelegerea a ceea ce este "viata", in final au concluzionat cumva si au exprimat cumva ca este mai degraba o perceptie. Ca noi nu experimentam ceva obiectiv ci pur subiectiv, ca "viata e vis in mintea lui Dumnezeu", sau ca "o realitate apare cand este privita, cum, mai recent, confirma fizicienii. Toti stim povesti de genul "amerindienii au vazut corabiile abia DUPA CE un saman le-a aratat", dar mai stim si ca ne putem "muta" in ce "realitate vrem", daca e sa-l citam pe Neville. Bashar incearca sa ne spuna ca exista linii temporale si noi avem capacitatea sa alegem pe cea pe care vrem sa o experimentam, "sarind" in ea.
Kiesha Crowtther, in filmuletul ce urmeaza, incearca si ea sa sugereze importanta ATITUDINII INTERIOARE si a VIBRATIEI, pentru a putea traversa in oarece confort evenimente previzibile sau de mult timp/de multi anuntate.
ACUM suntem asaltati de tot felul de informatii, iar rezultatul este o si mai mare degringolada informationala. Ba mai mult, si daca incerci sa "masori/cuantifici" grade de "adevar", ai ocazia sa constati ca...virtual sunt "adevarate" destul de multe variante, ceea ce te duce...exact la aceeasi concluzie: ele toate, potential par sa existe. Un alt filmulet interesant ar putea fi si acesta:
Intentia acestei postari este LIMPEDE:
Pe un fundal al cresterilor permanente de vibratie, pe o crestere permanenta a nivelelor de "calibrare" atat individuale cat si colective, determinat de cateva "indicatoare" conform carora chiar ne aflam intr-un "proces",
rog pe fiecare sa isi deschida inima cat poate de mult, sa accepte ca viata este doar un rezultat al perceptiilor sale si ca CREDINTA PROPRIE va avea rolul determinant in ceea ce EL VA EXPERIMENTA.
"CREDINTA TA te-a vindecat" vrea sa ne spuna mult mai multe decat aveam noi capacitatea de a intelege.
Interesul este acela de a ne ridica permanent nivelul de vibratie/frecventa LA CARE NOI REZONAM, aceasta facilitand atat mobilitatea perceptuala cat si adaptarea mai usoara a tuturor structurilor la frecvente ridicate. Desigur instrumentele le cunoasteti deja.
Daca insa veti fi interesati de perceptiile mintii, care au in spate doar FRICILE, este posibil apoi sa experimentati "realitati experientiale" in rezonanta cu frica pe care o veti emite. Nu este "bine" sau "rau", ci doar firesc. Dar tot o traire subiectiva va veti rezerva. Succes, dragilor!
Pe un fundal al cresterilor permanente de vibratie, pe o crestere permanenta a nivelelor de "calibrare" atat individuale cat si colective, determinat de cateva "indicatoare" conform carora chiar ne aflam intr-un "proces",
rog pe fiecare sa isi deschida inima cat poate de mult, sa accepte ca viata este doar un rezultat al perceptiilor sale si ca CREDINTA PROPRIE va avea rolul determinant in ceea ce EL VA EXPERIMENTA.
"CREDINTA TA te-a vindecat" vrea sa ne spuna mult mai multe decat aveam noi capacitatea de a intelege.
Interesul este acela de a ne ridica permanent nivelul de vibratie/frecventa LA CARE NOI REZONAM, aceasta facilitand atat mobilitatea perceptuala cat si adaptarea mai usoara a tuturor structurilor la frecvente ridicate. Desigur instrumentele le cunoasteti deja.
Daca insa veti fi interesati de perceptiile mintii, care au in spate doar FRICILE, este posibil apoi sa experimentati "realitati experientiale" in rezonanta cu frica pe care o veti emite. Nu este "bine" sau "rau", ci doar firesc. Dar tot o traire subiectiva va veti rezerva. Succes, dragilor!
da..intr-adevar,eu de mult incerc sa spun ca o credinta in ceva este de fapt ceva care exista.Este o potentialitate pentru noi insa poate deveni o realitate pe care noi sa o experimentam...de multe ori ne gandim ca tot ceea ce credem nu este realizabil sau este prea greu de obtinut nefiind constienti ca ea deja exista insa ca pur potential pentru noi..in momentul in care insa ne concentram pe acel potential el devine pentru noi realitate subiectiva si tocmai datorita faptului ca am crezut ca se poate intampla si pentru noi sa experimentam acea credinta...obiectivul devine subiectiv sau potentialul devine realitate manifestata...eu raman la impresia ca atunci cand ne imaginam ceva sau vedem cu ochii mintii ceva,el deja exista,altfel nu am avea cum sa-l percepem:)mai departe restul depinde de noi si de cat de mult credem ca ceea ce ne-am imaginat este o fantasma sau nu:)in functie de vibratia propie acea realitate poate sa devina realitatea noastra sau nu,depinzand de vibratia in care se gaseste acea imaginatie,lucru etc...caci este logic ca nu putem sa amestecam vibratiile intre ele,deci ca cei aflati intr-o vibratie a fricii si a neincrederii pot experimenta stari de deplina incredere,eliberare...degeaba ei vad acele lucruri daca nu cred in ele..vibratia noastra propie face legea:))va imbratisez pe toti..
RăspundețiȘtergere