Totalul afișărilor de pagină

duminică, 22 aprilie 2012

Handmade!

Aceasta va fi o postare ceva mai ciudatica, prin subiectul tratat.
O fac totusi din mai multe motive, ele justificandu-i locul aici. Pentru ca, la prima vedere, voi trata un subiect interesant doar pentru o parte din cititori. Daca priviti MAI ATENT, nu e chiar sau nu e numai asa.
"Handmade", sau "facut cu mana" a devenit in ultima vreme atat o atitudine cat si un trend/moda.
http://wildrosebijou.blogspot.ro/ 
Este "locul/atitudinea" unde se intalnesc atat cererea de obiecte originale si nu de serie, cu o oferta realizata de cei care s-au saturat sa participe la iluzia cum ca locul "social" "castigat" prin te miri ce studii, chiar mai merita atentia vietii.
Desigur unii din ofertanti au ales din proprie initiativa aceastra retragere din jocul iluzoriu, altii au fost dusi in acest loc al experientei in maniere care poate nu le-au fost agreabile, dar cum nimic nu este intamplator...
Din punctul de vedere al ofertei, gama este din ce in ce mai larga, pornind de la obiecte de podoaba, de vestimentatie, marochinarie, mai nou conserve si dulceturi, miere si apicole diverse si chiar m-ar bucura sa ma mai ajutati si voi cu enumerarea, deoarece poate fi util unora dintre voi, atat ca si consumatori potentiali dar si ca virtuali producatori.
Cele destinate consumului, de regula sunt legitimate de o calitate mai buna sau de eliberarea de anumiti adjuvanti alimentari industriali (E-uri).
ACUM, va rog sa nu imi sariti in cap! Nu de alta, dar ma voi ocupa doar de...FUMAT!!!
Ce am sa va rog este sa nu imi spuneti TOT CEEA CE STIU si stie orice fumator, sa nu imi insirati ce este ATAT DE "FRUMOS" scris si pozat pe pachete de catre cei care SUNT PROFESIONISTI IN A INDUCE programari de boala, ci DOAR SA URMARITI ceea ce eu am in intentie sa reliefez.
Eu fac parte din "categoria" celor care parca au venit cu asta din alte vieti, in sensul ca fumez de la sase ani. La varsta aia eram expert in a vedea de la distanta chistoacele cele mai mari si mai curate, parca "cochetand" cu buzele fumatorului care le aruncase. Nu va puteti imagina bucuria plodului aluia. Vara le reaprindeam de la soare, cu o lupa aflata mereu in buzunar.
Ca unul care are acum peste jumatate de secol de fumat activ, pot sa marturisesc ca eu vad fumatul exact ca pe cel mai bun si consecvent prieten. Mi-a fost alaturi, din 45 in 45 de minute, toata viata, indiferent prin ce experienta ma trecea.
Odata la cativa ani, ma apuca curiozitatea sa mai vad cat fumez: invariabil, 21 tigari/zi. Chiar ma amuza consecventa asta...
Am fumat chiar toate calitatile si marcile posibile, manifestand si "preferinte" pe anumite intervaluri. Fundamental insa nu calitatea ci PREZENTA fumatului ma interesa. Nu m-a tentat insa niciodata altceva decat tutunul, nu alt halucinogen.
Din punctul de vedere al "costurilor" acestui prieten, lucrurile au aratat cat se poate de diferit, dupa cum si experienta mea a fost de diversa. Una e sa fumezi in timpuri in care oferta era limitata la indigene si "carpati" sau "select" erau cotidienele, desigur fara filtru, si alta e sa poti alege intre tot ce intreaga planeta produce. Dupa cum una este ca in acea oferta  infinita sa poti cumpara cu cartusele "Camell" sau "Gitanes" sau sa te pui in punctul in care experimentezi iluminarea. Si tot asa, una este ca pretul platit pentru un pachet sa fie cam echivalentul unei paini, cu accize cu tot, si alta ca el sa depaseasca costul a patru paini de calitate, iar oferta sa fie doar de tigari "de marca". Nu conteaza ca sunt fabricate aici sau la vecini, toate sunt "americane"...Haida-de!
Acum tigarile, asa cum ne sunt oferite, nu ne mai pot fi "prieteni", pentru ca ele nu mai sunt decat un fapt politico/economic si mai putin un produs. Ele contin atat "programe" de boala cat si aditivi meniti sa le faca altceva decat tutunul este si contin si toata INCAPACITATEA DE A SE MAI SUSTINE a unui sistem economic muribund, adica accize mai mult ca la orice alt articol.
Am incercat orice alta varianta, de multe ori aduse in preajma mea de cate unul din prietenii multi care m-au vizitat. Am si acum narghilea frumos mirositoare (pup inima ta Elena), am trabucuri fine sau am tigari electronice, am chiar si trei pipe cu tutunul specific. Le-am incercat pe toate, dar nu contin acel prieten de o viata. Vaporizarea chiar mi se pare o varianta acceptabila, desi cei care le fabrica au ei grija sa faca si aceasta forma destul de dificila sub aspect al consumurilor/consumabilelor.
Dar un bun prieten,
 recent, ne-a pus sub nas o alta varianta, care are cateva aspecte interesante. In primul rand iti pune la dispozitie o tigare prietenoasa si nu in ultimul rand, tu ai calitatea de a decide ce anume vrei sa fumezi. Poti sa alegi de pe o piata destul de larga si flxibila, destul de multe variante de tutun, cam orice ai alege situandu-te oricum sub pretul obraznic care ti se cere pe piata oficiala, unde nici macar nu exista diferente notabile decat la ambalare. Cel mai interesant insa mie imi pare sa cauti tutnul indigen, de la cultivatori autohtoni , si care...exista! Spun asta deoarece informatia circula incredibil de greu, desi toti credem ca suntem bine informati.
 Cand am vazut ca prietenul ne-a adus cam tot ce trebuie pentru ca sa ne confectionam singuri tigarile, prima senzatie a fost ca eu nu imi voi mai gasi indemanarea si rabdarea pentru asa ceva. Dar m-am inselat si aveam sa o aflu foarte repede.
O jucarie din plastic la pretul unui pachet de tigari este toata dotarea tehnologica necesara, iar ca si consumabile, foite aflate in pachetele a cate 50 de bucati si filtre, cate 200 intr-o cutie. Totul reprezentand, pentru 200 de tigarete, cam 8 lei.
Spre deosebire de tutunul din import, in oferta destul de variata, deci diferind mult ca si gusturi, tutunul netratat, de la cultivatori, este foarte tare ca gust. Poate fi si el tratat de tine in felurite moduri, inclusiv pentru a-i diminua din tarie sau schimband aroma prin aromatizanti din zona alimentara sau chiar adaus de plante (menta spre exemplu), dar ceea ce este chiar notabil este faptul ca in urma arderii, scrumiera nu mai prezinta gudroanele acelea urat mirositoare si greu lavabile. Se poate sterge cu un simplu servetel de masa si este curata. Desi fumator de o viata, uitasem ca scrumul NU ARE DECE SA FIE ATAT DE lipicios si nesuferit. El devine asa doar datorita adausurilor cu care este tratat tutunul din tigaretele industriale.
 Desi lungimea tigarilor "normale" este scurta -exista si dispozitive/foite pentru tigari long- totusi timpul de ardere al acestor tigari din tutun indigen este cam cu 20% mai lung decat la o tigare "superlong" de pe piata.
Multi veti zice cum am crezut si eu, ca nu aveti nici rabdarea/timpul si nici indemanarea pentru asa ceva. Va asigur ca va inselati. 


In plus, la mine a devenit chiar dragut sa o vad pe partenera mea -care nu a fumat niciodata- ca mi le fabrica cu drag, cu manutele ei.


 De aici mi-a si venit ideea acestui articol. Un handmade care chiar imi pune la dispozitie ceva neincarcat nici de programe, nici de substante in plus si nici de accize si care incurajeaza cultivatorul autohton, caruia eu ii multumesc si pe aceasta cale.



luni, 9 aprilie 2012

Intelegand Punctul Zero, mai profund

"Doar cei care vor fi aidoma copiilor..."

Probabil citatul va aminteste de Iisus si bine face, dar oare a inteles cineva ce voia el sa zica prin asta?
"Punctul Zero", oare si el, ce vrea sa insemne? Oricum semnifica cam acelasi "loc" sau pozitie sau...atitudine profunda. Ce semnifica in fizica cuantica faptul ca universul nu e alcatuit din obiecte ci dintr-un infinit camp de POTENTIALITATI.
Chiar si Richard Wilkins, aici, tot la acest "punct" de profunda intelegere se refera...
Sunt o infinitate de formulari, din toate timpurile si spuse de foarte diferiti maestrii sau chiar de fini observatori ai "realitatii". Si Sal Rachele vazui ca, intr-o carte, face trimitere la acelasi punct. Pentru ca DA, este un MARE SECRET in spatele acestor formulari.
Un om oarecare, de fapt un Dumnezeu incarnat dar poate inconstient inca, face o afirmatie...Imediat "auditoriul" se pozitioneaza fata de acea afirmatie in cele doua...potentialitati: unii CRED ca acea afirmatie este ADEVARATA, altii dimpotriva, ca nu este adevarata. Un Jules Verne scrie niste romane de science fiction, le arunca in "lume" si dupa ceva timp ne minunam ca a fost "vizionar, futurolog..." Nu intelegem NIMIC! El, saracul,  NU FUTUROLOG A FOST ci doar... creator de realitati! El a stiut SA FACA ABSTRACTIE de o pretinsa "realitate" cu pretinse "legi", si sa creeze dincolo de limitele ei.
Atunci cand chiar ai inteles, stii ce mare CHEIE este in A UITA CINSTIT, CU CONVINGERE, tot ceea ce mintea ar pretinde ca stii. Atunci ai inteles si dece nu ne iese viziunea din "The Secret"...Pentru ca noi pretindem ca stim, in subconstient, ca miracole nu au cum sa apara. Desigur doar aceasta pretentie stupida e cea care face ca nimic sa nu se manifeste. Pentru ca ...noi "stim" ca nu are de unde sa apara! De aceea toti cei care au studiat fenomenul aducerii in experienta au ajuns la concluzia ca, cea mai dificila etapa este cea in care noi "dam drumul" sau "permitem sa se manifeste".
Acum poate veti intelege mai profund unde  este cu adevarat "pericolul" educatiei si invatamantului. Ambele te scot din "punctul zero", firesc tie cand ajungi in acest plan...si te duc intr-o credinta oarecare, despre niste reguli sau altele, in mai toate directiile. Oare dece marii inventatori ai omenirii, chiar geniile, au fost copii greu de conditionat in sisteme de invatamant? Dece oare profesorii l-au catalogat pe Einstein ca fiind "fara speranta"...
Noi inca vorbim cu oarecare lejeritate depre ce avem adunat in subconstient si suntem gata oricand sa facem concesii acelor tipare, dar daca am fi pe deplin constienti ca ele ne interzic miracolele sa se produca in viata noastra, am mai fi atat de blanzi cu ele?
Cel mai de inima sfat pe care vi-l pot da este ca ACUM, cat mai urgent poate fiecare, sa uite ca ar sti ceva. Nu puteti "vedea" un camp de infinite potentialitati, cata vreme stiti voi cum stau lucrurile, indiferent circumstanta. In prajma unor "credinte" conditionate, nici macat tehnologii create deja, din sfera celor pe care TOTI LE ASTEPTAM, NU VOR FUNCTIONA!!! 
Despre "a crede", chiar fara a cerceta, trebuie sa ne reevaluam pozitia. Am fost conditionati sa ne indoim in permanenta, de tot si de orice. Pe de alta parte ni se spune ca, orice poate gandi un gand, este musai ADEVARAT. Cu alte cuvinte, se poate aduce in manifestare! A te indoi de o formulare a cuiva inseamna, IN MOD NECESAR, ca ai interzis ca acel gand sa se poata manifesta si in realitatea ta. Cand ar fi vorba despre boli, este benefic experientei, dar priviti mai atent, ca tot asa va indoiti si de faptul ca se poate sa castigati la...loto. Doar "s-a calculat statistic" ca mult mai mari "sanse" aveti sa muriti intr-un accident auto...! Deci...stiti!!!
Dece oare exista "un dumnezeu al betivilor"? Pentru ca aia...atunci...chiar nu mai au pretentia ca detin vreun control. Ca atare viata le este natural protejata. Desigur, doar pana se trezesc...Dece oare interzic oricarui "bolnav" autodeclarat sau diagnosticat deja, sa mai faca si investigatii suplimentare relativ la cazuistica bolii respective? Pentru ca va dobandi o conditionare suplimentara, si sansele de a se recupera scad proportional. Dece oare cel mai bun sfat in cazul unei dureri a corpului este... sa iti iei atentia de acolo...?
Sunteti pe..."Punctul Zero" si era musai sa aflati si sa reflectati profund la ce inseamna el, cu adevarat...
PS...cati oare din cei care ma cititi...va indoiti ca eu as fi iluminat? Chiar merita sa va scoateti, prin asta, iluminarea din realitatea voastra?
Era...retorica...Poza care urmeaza, in schimb, e insinuanta!
Poate va veti aminti, totusi, inainte sa o faceti, ca iubirea NU DINAFARA SE CAUTA! Daca inca nu ati inteles...e o alegere, la fel de stupida ca cele mai multe din cele uzuale...
"Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului. Doar când prin trezirea lui Kundalini, veţi depăşi starea de pură potenţialitate, veţi intra negreşit într-o lume care este a eternităţii, total diferită de lumea actuală - Carl Jung"


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Frumusetea e in ochii privitorului

Si aceasta formulare, ca mai toate de altfel, poate fi inteleasa/abordata pe diferite nivele de intelegere. Poate fi inteleasa si conform fizicii cuantice, in sensul ca "o manifestare/realitate ia nastere ATUNCI CAND E PRIVITA/observata" dar si la interfata cu nivelul psihologic, varianta de care am de gand sa ma ocup eu aici. Pentru ca, desi noi nu suntem mintea noastra, inca ii traim hipnozele si asta e TOT CE NE DESPARTE de CINE SUNTEM NOI, CU ADEVARAT.
O draga prietena ma intreba ieri, foarte cinstit, deschisa, minunata, de ce oare nu isi poate iubi partenerul. Chiar simtea ca e ACOLO o "problema" la ea, doar ca, asa cum ades mi se intampla, pe mesenger si individual nu am cum dedica atata timp/spatiu pentru a lamuri corect/complet cate o complexitate ca cea care urmeaza DE INTELES. 


FATA: buna, octav! ce faci cand esti implicat intr-o relatie si afli ca esti "inselat"?
FATA:: adica........eu.........care ar trebui sa fie reactia? sa ierti ? sa consideri ca nimic nu se intampla cu adevarat...................what the fuck? sunt putin bulversata..........iarta-ma , te rog, daca deranjez
o_tiganus: pacat ca nu eram la calc, am fost iesit putin
o_tiganus: dar te rog insista sa vb cu mine, ai un nivel de confuzie nepermis tie,pup
FATA:sunt la calc
FATA:da, crede-ma sunt foarte confuza
FATA:nu mai stiu nimic
o_tiganus: deci, mama, iubirea e altceva decat credeam noi
o_tiganus: e un sens de curgere
o_tiganus: e un dar
o_tiganus: nu pune conditii si restrictii
o_tiganus: aici inca esti in "iubirea mintii" adica in ceva ce oricum nu exista
FATA:ok, dar ce fac daca eu nu simt ca vreau sa traiesc langa el? nu simt ca-l iubesc........oricum, acum sunt varza
FATA: nu ma supara ca a fost el cu alte femei ci faptul ca eu am ales sa stau intr-o relatie pe care nu mi-o doream
o_tiganus: pai pleaca!
o_tiganus: despartirea e ades cea mai buna solutie
FATA:pai mi-am ales un mod ciudat de a pleca;)
o_tiganus: de ce ii zici ciudat?
FATA:nu am inteles de ce nu l-am putut iubi
o_tiganus: nici nu trebuie
o_tiganus: ia-o asa cum e
FATA:ce ma baga in confuzie este tocmai sentimentul ca nu-l iubesc, ca nu ma atragea
o_tiganus: poate fi lipsa de rezonanta dar nu stiu ce v-a apropiat
FATA:am ales sa traiesc aceasta experienta, desi puteam renunta de mult la relatie......inca nu am inteles de ce eu sunt capabila sa spun ca nu iubesc un om........cum pot sa simt asta? inseamna ca sunt jos de tot. si am tot incercat sa -l iubesc
o_tiganus: esti confuza
o_tiganus: mintea NU IUBESTE NICIODATA, pt ca nu asta e treaba ei
o_tiganus: totusi toti pretind ca iubesc-,in minte fiind
o_tiganus: si tie ti s-a intamplat
o_tiganus: acum te trzisi ca nu poti
o_tiganus: posibil sa te invinovatesti ca nu poti iubi un om
o_tiganus: dar acea iubire, in Lege, nu seamana cu dulce si roz bombon
o_tiganus: e doar pace, armonie,joaca
FATA:dorinta mea sexuala era zero
FATA: cred ca de asta s-a ajuns aici
FATA:nu mai zic nimic, sunt foarte confuza
o_tiganus: pai la pestoaice e tipic sa se ajunga aici
o_tiganus: ele vin f oarte sexuale, apoi urmeaza crunte reprimari, apoi dezamagiri si refuz
o_tiganus: e tipic la pestoaice
FATA:da? mai usor nu se poate?
o_tiganus: nu
FATA:si ce fac?
o_tiganus: sa fii tu insati
FATA:incerc in (cerc).............glumesc
FATA: am trait 4 ani fara sa-mi manifest sexualitatea.........
o_tiganus: glumeste ca e ok,atentie la riduri
FATA:am reprimat ...........sa-mi fie teama de ce va urma? ma dezlantui?
o_tiganus: dezlantuie-te odata!
o_tiganus: astepti de...o viata!
FATA:multumesc ca existi!
o_tiganus: pup inima ta
FATA:si eu!


Desi cuvintele nu au fost multe, am lipit totusi aici aceasta scurta conversatie, deoarece reprezinta o forma des intalnita sub care se manifesta "trezirea". In plus, vreau sa ii fie limpede si dragei mele interlocutoare, faptul ca ea nu este un caz special ci unul tipic, si sa o si atentionez astfel ca intreaga dezvoltare a subiectului o priveste si pe ea, in mod direct. Pup inima ei.
La modul general, trebuie inteles ca
in intreaga Creatie nu exista nimic "rau", "negativ" sau orice alt epitet ar sari mintea sa inventeze. Cu atat mai putin un om rau...
      TOT ceea ce ne poate a-pare ca fiind rau sau negativ, s-ar putea exprima mult mai exact prin formularea "din conditionarea in care eu am fost format, conditionarea in care tu ai fost format mi se pare INACCEPTABILA".
In abordarea psihologica, eu nu renunt la conditionarea mea si fac ORICE E POSIBIL sa te presez pe tine sa iti modifici conditionarea ta. Se poate numi iluzia de a educa pe celalalt.
       In ADEVAR insa, tu stii ca nici un demers nu poate functiona inafara ta. Ca tot ce poate fi modificat cu adevarat esti doar tu, propria ta conditionare, modul in care tu alegi sa "privesti " lumea si viata. Mai stii si ca functie de ce/cum privesti, aduci in manifestare sau nu...
Ceea ce mereu ne scapa este ADEVARUL ca nimeni nu se vede pe el insusi. Ca este si motivul pentru care avem nevoie de oglindiri in altul, pentru a vedea ceea ce noua nu ne place-evident la noi, oglinditul.
Este de altfel si singura cale de evolutie obisnuita, cea prin suferinta. Cea prin constientizare e cea catre care eu va tot indic, dar stiu bine cator de putini le este accesibila. Hipnoza mintii este, de regula, mult peste ceea ce omul isi poate imagina.
Ceea ce intuia prietena mea este exact acest aspect, ca "problema" este la ea. Ce nu putea intelege, deoarece ea nu se poate vedea, este modul in care arata conditionarile in "ograda proprie", raportat desigur NU LA PARTENER ci la ADEVAR, la Lege. Daca alegi cumva sa te raportezi la partener, faci o dubla greseala; in primul rand consideri ca el este ok si tu nu, deci te anulezi si te "autopresezi/educi" pe tine, si in al doilea rand tot departe de ADEVAR si Lege vei fi. Ca sa te poti insa raporta la Lege, este necesar sa o cunosti si util sa o re-cunosti, daca nu in tine macar undeva inafara ta. Pentru inceput.
Ca o aparenta "particularitate", dar deosebit de frecvent intalnita, apare anularea sexualitatii. Nu insa si grozavia demersului. La o entitate incarnata sub "pesti" cu atat mai dura. De fapt prin aceasta remarca mie imi este clar ca, in cadrul cuplului in care se gaseste, ea a interzis "viata" sa se manifeste. Ca atare, acolo a existat doar pretentia unui cuplu stator/rotor, si de aici "griparea" intregului mecanism. Pentru ca acolo nu se mai atragea energie vitala din campul de energie Universala ci dimpotriva, in mod logic se vampirizau energetic unul pe celalalt. Aspect intalnit la majoritatea cuplurilor "clasice", in care desele certuri nu sunt decat manifestari ale acestui gen de vampirism, ulterior rasfrant si asupra odraslelor, cand oricum beligerantii sunt ambii storsi de orice bruma de energie vitala.
Va rog pe fiecare, doar priviti in jurul vostru: indiferent contextul/conditiile, acolo unde in acelasi spatiu vital, ca este camin sau servici sau alt context, chiar nu conteaza cadrul, dincolo de orice PRETENTIE de etica sau morala, veti observa ca DACA EXISTA un barbat si o femeie, in mod obligatoriu apar doar doua posibilitati: ori interactioneaza electric/magnetic si prin asta nu fac decat sa se supuna Legii, indiferent ca sunt/nu sunt constienti de motivul pentru care au o relatie, ori se supun unor asa zise norme morale/etice si apar tensiuni imposibil de manageriat. Culmea este ca nici situatiile limita, cand cei doi sunt chiar frati biologici, nu fac exceptie de la regula. Nu mai spun de alte nivele de "rudenie". Va dati seama ca situatiile aparent "benigne", in care sotii se "suporta" unul pe altul niste ani de zile, in acelasi spatiu, pe anumite considerente artificiale, dar se ignora -aparent- sub aspect al interrelatiei magnetic/electric, sunt adevarate surse de tensiuni majore, cu atat mai periculoase cu cat sunt deja "cronicizate".  Altfel spus, ei par deja suficient de hipnotizati de "starea" generta, pentru a mai avea chiar si cea mai mica sansa de a mai observa cosecintele. Sa enumar doar cateva, obligatorii: copiii aflati in asemenea "mediu familial" vor manifesta o asexualitate care poate merge pana la distrofie a organelor, atragerea din campul de energie universala a contextelor/conjuncturilor favorabile vietii in acel cuplu diminueaza pana la ce se mai numeste " inchiderea cerurilor", practic totul se naruie, aparent fara logica, tot ce e cuprins in "abundenta" incepe sa diminueze. Apar "boli" cu trimitere la sexualitate, in special la femeie.
 Retineti, nu numai in familii, chiar si in mediul de "afaceri".
Titlul folosit pentru postare nu face decat sa va re-trimita la ADEVARUL conform caruia Legea trebuie cunoscuta si respectata, nu interpretata de o "privire", care poate oricand zugravi orice "realitate" asa cum mintii ii pare sa ii convina. Cu alte cuvinte sa va responsabilizeze, ca unic autor al "scenariului, regiei, interpretarii si chiar al contemplarii" propriei "realitati" experientiale.

joi, 29 martie 2012

Ceva ce poate fi util de stiut

De cateva zile imi propun un subiect, 
care este util, mai ales ca nu l-am mai intalnit exprimat nicaieri.
In urma cu multi ani eu insumi l-am trait, m-a uimit desigur si nu l-am intalnit explicat nici ulterior. Zilele trecute cineva il experimenta si mi l-a amintit...Apoi am inteles ca, ACUM, el probabil va fi experimentat sau deja a fost, de catre multi dintre voi. Este vorba de o anume senzatie, foarte "limpede" pentru cel care o experimenteaza, cum ca "vede" lumea, oamenii, cam de la inaltimea sa, plus cam un cap mai sus. Ca atare, apoape brusc are sentimentul/senzatia ca a crescut brusc. Ca ceilalti devin mai mici.
In spate exista o explicatie, care e cea care face acest subiect, aparent particular ,de interes general. Si este in legatura cu ACUM-ul, asa cum il percepeti multi, ca si in postarea de ieri.
Este o perioada de adanci prefaceri. La fiecare capata forme aparent distincte, dar vor fi si experiente cu caracter general. Este cumva un upgrade al fiintei umane.
Probabil multi stiti ca, in ultimii ani, s-au incarnat pe pamant "copii" deosebiti, asa numiti 'curcubeu". Au venit deja UP gradati. Ei percep "vizual" lumea simultan pe "mai multe ecrane", ca de TV. In centru este imaginea pricipala si in stanga/dreapta monitoare secundare. Asa sunt ei echipati, cu a vedea "multidimensional".
La noi acest upgrade arata altfel si este cel mai limpede SEMNALAT doar, exact prin acea senzatie de care va vorbeam; te percepi ca fiind cu un cap mai inalt ca ieri, ca uzual.
DE aici  deriva o anume "incertitudine" perceptula, nesiguranta. Ea poate fi mai blanda sau mai acuta, de la caz la caz.
Daca am face iar paralela cu un calculator, tot ce se proceseaza ca imagine pe el, este dus la "placa video", de ale carei performante depinde ulterior calitatea procesarii. Pana acum, in echipamentul uman, singurul "periferic" care dadea semnale pentru "placa video" erau ochii, ca atare nu era dificil de procesat. Acum se mai adauga o anume "vedere", pe care eu o denumesc "aurica". Ea se colecteaza prin aura extinsa si este multidimensionala. Nu "vede" unidirectional ci pe 360 grade. Ea trimite acum un semnal "placii video", care are acum o mare problema: trebuie sa decodeze simultan atat aceste semnale complexe cat si cele clasice. Si rezultatul procesarii sa fie...coerent, logic cumva.
Inertia va face ca semnalele clasice sa pastreze intaietatea in a "ne informa" despre "lume si viata", doar ca este o informatie saracutza. Vedem ca este asa, dar inertia incearca sa valideze inca acel gen de informatie, ca fiind "sigura". Pe de alta parte, ne fascineaza bogatia si diversitatea informatiei nou achizitionate, dar nu prea stim ce sa facem cu ea. Rezultatul este ca, pe diferite faze, facem incet incet tranzitia de a ne lua atentia de la vechiul mod de informare si a ne increde in cel nou, doar ca cere un anume timp de "acomodare". Cata vreme insa placa noastra video va fi alimentata simultan cu ambele semnale, este posibil sa experimentam diferite grade de disconfort perceptual si manifestari pe masura. Pot fi la fel de "normale" atat perceptiile "dure" cat si cele "blande".
Oricum fiinta umana trece, vrand nevrand, printr-un complex proces de upgradare, la toate "etajele" fiintei.
Succes!

miercuri, 28 martie 2012

Cateodata sunt lenes

Cateodata sunt lenes, chiar de ar fi muult prea multe de spus...Atunci imi iese in cale cate un text ATAT DE BUN, atat de inspirat formulat, ca nu mai am eu de zis...nimic.
Si pentru ca unii chiar nu au ocazia altfel, adica NU SI-AU OFERIT POATE OCAZIA, il lipesc eu, aici, integral. Are acest text o mare calitate: raspunde fiecaruia, cumva, exact la ...intrabarea lui. 
Multumesc autoarei si editurii for you, iarasi.
Pe drumul spre inima
de Elena Cocis

Traim o perioada in care totul se schimba cu rapiditate. Ceea ce astazi este valabil, maine nu mai e. Suita de evenimente cosmice, care ne-au atins sufletul cu atata frumusete in ultimele zile, a deschis mai larg portile spre noi insine. Pe undeva incep sa cred ca asta este sentimentul de intoarcere acasa: intoarcerea spre noi insine, spre casa sufletului, spre Divinitatea interioara – cea care isi are locasul in Spatiul Sacru al inimii.
Si, desi totul se intampla cu o viteza uluitoare, din cand in cand simt nevoia sa ma opresc din drum si sa asimilez tot ceea ce am invatat sau am trait pana la acel moment. Ating un prag si apoi las lucrurile sa se intample, ca sa-mi pot continua drumul – sa inchei, sa finalizez, sa integrez. O astfel de perioada traversez acum.
Am avut de curand sansa ca, timp de 11 zile, sa fiu langa Drunavalo si echipa lui de mentori si profesori. Nu voi incerca sa povestesc nimic despre aceasta fabuloasa experienta, pentru ca sunt constienta ca nu voi reusi sa o fac in putine cuvinte, mai ales ca sunt lipsita de posibilitatea de folosi si limbajul ochilor, al trupului, pentru a exprima si in alt fel decat in cuvinte, minunile cu care m-am intalnit acolo. Spun asta, totusi, pentru a va atrage catre un tip de traire prin care se caracterizeaza perioada pe care o traversam. Pentru mine, acest eveniment a fost ca un declansator care m-a propulsat intr-o lume interioara, pe care nu mai vreau s-o parasesc. Este ca si cum ma reinventez pentru a nu stiu cata oara. Am convingerea ca oricine poate trai un asemenea moment, indiferent cat de mic si neinsemnat pare evenimentul care-l declanseaza. Doar mintea duala pune etichete. Acum, intre echinoctiu si solstitiu, mai ales ca suntem la inceput de an astrologic, energiile cosmice tocmai asta sunt destinate sa faca: sa creeze, sustina, incurajeze situatii, evenimente, chiar si mici gesturi, care sa ne oblige sa privim spre interior.
Si asta se intampla. Bucuria mea este cu atat mai mare, cu cat constat ca asemenea stari incep sa devina normale, pentru tot mai multi oameni. Introspectia si cautarile interioare devin un mod firesc de a fi. Privind spre cei din jurul meu, am de multe ori impresia ca lumea a amutit, ca nimeni nu mai vorbeste prin cuvinte – desi tot cuvinte folosesc. Pare un non-sens. Nu stiu cum voi explica asta, dar voi incerca. Sunt convinsa ca daca prindeti ideea, puteti constata acelasi lucru, prin experienta proprie. Iar cand veti trai aceasta stare, in interiorul vostru se va produce ceva ce inca nu are nume. Ne percepem unii pe altii in alt mod, mai curat, mai intim mai profund. Simt, aud, vad... cum ceva ne uneste intr-un mod miraculos si tacut. Parca fire nevazute ne tes pe toti intr-un nou tablou – care prinde contur si claritate, zi dupa zi. De exemplu, daca respiri adanc si esti atent la limbajul corpului, simti ca ceva nou se contureaza, o anume stare, un alt mod de fi fericit, linistit, surprinzi – cu alte cuvinte – o alta vibratie. Atentia si intentia reunite in simplul act al respiratiei creeaza un fel de trezie, de revelatie, te duc spre o traire care trezeste copilul interior, care creste bucuria si recunostinta ca traiesti aceste vremuri ce n-au mai fost niciodata, nicaieri in Univers; te simti onorat.
Orice explicatie logica, rationala, devine inutila. Cuvintele au disparut. Daca cineva te intreaba "ce faci", raspunzi ce-ti vine atunci in minte, dar pe undeva, adanc in interiorul tau, raspunsul care ti se pare potrivit ar fi "nu simti, nu vezi, de ce mai intrebi?" Si tu, cel care a intrebat, stii foarte bine ca ai verbalizat un tipar, dar altfel nu stiai cum sa incepi o conversatie. Poate o sa para foarte pretios spus, dar eu cred ca a venit vremea unei comunicari la nivel de spirit – evident, intre cei ce au un anumit nivel de vibratie.
Pe de alta parte, nimeni nu se intelege cu nimeni. Discrepanta este foarte mare. Oricat ai incerca sa te faci auzit, ascultat, sa incerci sa spui ceva chiar important, in interesul aparent al interlocutorului, nu reusesti sa treci de personalitatea lui. Te lovesti ca de un zid. Tiparele se repeta la infinit. In mod clar, traim vremea secerisului. Fiecare o ia pe Drumul sau. Si... orice Drum este un Drum, potrivit fiecaruia. Nimeni nu poate fi trezit din exterior, iar a te privi din interior este o arta, este o maiestrie la care ajungi dupa indelungi cautari. Cand ai ajuns acolo judecata dispare, totul este privit dintr-o alta perspectiva si... cuvintele nu mai au sens, isi pierd intelesul. Evident ca si asta este tot un mod de exprimare – la fel de nefericit ca oricare altul. Inima nu se poate exprima prin cuvant, si ajungem, vrand nevrand, intr-un impas de exprimare. Tot ceea ce ne mai salveaza este metafora, sintagma poetica si simtul umorului, capacitatea de a vedea dincolo de cuvant, de limitarea oricarui tipar, dincolo de aparente.
Pe masura ce constiinta noastra evolueaza, pe masura ce trecem prin proces, este tot mai important sa simtim/stim care este momentul in care trebuie sa spunem stop si sa incercam sa sesizam schimbarile care au intervenit in fiinta noastra. Fara sa lasam lucrurile sa se aseze in noi, fara sa ne intelegem pe noi insine, am face totul superficial si am trece prin viata, fara sa implinim ceea ce ne-am propus prin Programul nostru existential, atunci cand am venit la intrupare.
Largul evantai de sunet si culoare, care ne invata sa traim constient si in acum,ne solicita pe deplin atentia. Imi este clar ca pentru a intelege tot ceea ce ni se intampla, pentru a impamanta energiile noi care ne sunt daruite, avem nevoie deresponsabilitate in tot ceea ce facem, de determinare si implicare, de alegeri constiente si, mai ales, de alegeri potrivite cu scopul si contextul, deci luate cuintelepciune si maturitate. Cel mai bun inceput este prin a ne asuma fiecare gest sau gand – chiar daca il consideram minor – fiecare cuvant sau actiune, sa fim atenti la sincronicitati, pentru a le intelege rostul.
Evenimentele cosmice la care am asistat in ultimul timp ne-au schimbat calitateavietii, ne-au ridicat pe o noua treapta existentiala. Si este doar inceputul. Am mai spus asta de multe ori si iata ca am ajuns aici. Zi dupa zi intervine ceva cu totul nou in exprimarea Vietii pe Pamant, iar fiecare etapa a devenirii este un inceput a ceva mult mai maret decat a fost vreodata. De cele mai multe ori, este foarte greu – uneori chiar imposibil – sa descifram cate ceva din panza care abia se tese, sa incercam sa intelegem, la nivel interior, ce avem de facut pe mai departe si de unde ne vom continua Drumul. Schimbarea, sau noutatea, nu este intotdeauna usor de sesizat, mai ales ca suntem invatati sa vedem viata doar prin ochii mintii duale – care judeca, observa, da verdicte, pune etichete. Pentru a schimba asta si a ne abandona inimii, mai avem doar cativa pasi de facut. Deja este un lucru despre care toata lumea povesteste. Trebuie sa avem rabdare si sa nu mai incercam imposibilul – si anume, sa nu mai cautam sa intelegem totul, sa explicam. Tiparul cu un anumit simptom caruia ii corespunde o cauza spirituala, a disparut. Pana acum, de curand, de cate ori aparea cate un simptom, apelam la o lista cu cauzele spirituale ale bolilor. Acum, trebuie sa avem credinta si increderea ca lucrurile se lamuresc in mod personal, propriu, iar raspunsul adevarat este in noi si numai in noi. Nici in carti, nici in tratate, dar nici in experienta altcuiva. Totul este p e r s o n a l si unic. O intrebare justificata ar fi: Dar, oare, putem descifra acest adevar? Cum facem sa-l vedem? Sau, de unde stii ca ceea ce gandesti este adevarat si nu o creatie a mintii sau a orgoliului?
Da, nu stim inca de fiecare data. Cand vom sti asta, ne vom ilumina. Pana atunci ne testam si suntem testati, invatam. In acest punct am ajuns, acest prag il mai avem de trecut. Pe "formularul" de testare, sunt o gramada de intrebari ajutatoare, cum ar fi: am ranit pe cineva cu atitudinea mea, sunt eu cel care stie ceea ce este bine pentru altul, ceea ce-mi doresc chiar am nevoie?
Sau, raspund cu o alta intrebare. Ce stii despre tine? Ai constiinta in cap, sau in inima? Stiinta a demonstrat ca inima are propriul ei creier. A trai in inima nu inseamna ca lucrurile nu au sens, directie sau claritate. Reflectand asupra unui aspect si ascultandu-ti corpul, punand cu sinceritate o intrebare, daca esti in acel moment in vibratia inimii, ceva din interiorul tau iti spune despre ce este vorba si stii – pur si simplu stii – ce este bun pentru tine, care este sursa unei stari neconvenabile. Procedand asa, cu timpul capeti experienta, incredere in legatura ta cu ingerii, cu ghizii, cu Sinele tau Divin. Sigur, vom avea si esecuri, dar vom invata din ele.
Si mai este ceva care ne poate simplifica drumul. De cate ori avem impulsul de a face ceva, de a avea o reactie, de a exprima un anume tip de dorinta, sa ne oprim pentru o secunda si sa ne intrebam: ce parte din mine ma pune sa fac asta, ma indeamna sa critic, sa judec, sa pun etichete, sa reactionez, cine din mine vrea asta? De fiecare data raspunsul va fi: mintea duala. Inima, energia feminina, stie alte lucruri despre Viata, stie ca fiecare este acolo unde trebuie sa fie, stie ca suntem unici, eterni si ca, in lumile interioare ale fiecarei fiinte, exista adevarul sau.
Pana in data de 4-6 iunie – moment extrem de important in evolutia noastra – Universul revarsa pe Pamant energii din ce in ce mai subtile, cu o vibratie tot mai inalta, pentru a ne pregati, treptat, pentru un nou Ciclu de evolutie. Prin intermediul acestor noi energii, ni se transmit noi informatii, care apoi sunt exprimate si validate prin Viata – cea care, de fapt, ne „vorbeste”. Viata este cea care aduce la suprafata noi paradigme, noi nivele de intelegere, noi forme de cunoastere, este cea care ne spune ca ceea ce credem este sau nu asa. Ea ne ajuta sa stim adevarul, sa intelegem schimbarea si ceea ce se intampla cu noi. Atata timp cat ziua creste, suntem in regatul actiunii. Ies la suprafata adevaruri profunde. Se pun in miscare energii, se intampla lucruri, din ce in ce mai "bizare", pentru ca nu le intelegem.
Noutatea ne va surprinde. Valurile se subtiaza, intalnirea cu lumile nevazute se apropie. Cum sa inteleaga mintea noastra ceva si cum sa nu fim dezorientati, atata timp cat nu am ajuns sa traim in inima? Constiinta noastra este "in mutare": din cap in inima, deci... de unde sa avem mai multe repere? De la ceva ce se misca si se modifica, constant? Perceptiile si trairile noastre sunt tot mai diferite si de neinteles, pentru ca constiinta priveste mereu din alt loc, ca un satelit cu orbita schimbatoare.
Dimineata ne trezim cu o stare de bucurie imensa, iar peste zi acumulam tristete, sentiment de inutilitate sau revolta, vinovatie. Acum suntem impacati cu noi insine si credem ca am depasit perioadele dificile, ca ne-am acomodat cu un nou adevar, iar peste foarte putin timp apare ceva care ne da totul peste cap. Schimbarile de stari, sentimente sau trairi devin absurde si fara sens. Nu stim de unde s-o mai apucam. Totul pare atat de nebunesc, incat cuvintele, din nou, isi pierd valoarea. Oricat ai incerca sa povestesti, nimic nu e de povestit. Sa ne fi intors, oare, de unde am plecat? Nici vorba. Involutie nu exista.
Cu toate intorsaturile prin care Viata ne poarta, sufletul nostru stie ca lucrurile merg spre acolo unde trebuie sa ajungem. Totul este atat de frumos, incat nici nu am vrea sa fie schimbat, chiar daca inca suntem in pline framantari interioare. In adancul fiintei stim ca totul este pe un fagas care se numeste evolutie, salt cuantic, Dimensiunea urmatoare, pregatire si eliberare, implinirea unui Plan.
Si totusi, ca sa fim mai linistiti, ce am avea de facut? Multe si mai nimic! Pe mine ceea ce ma ajuta sa-mi pastrez starea de echilibru, atat cat poate ea fi mentinuta, este cosmoetica – sau, mai precis, reflectarea asupra acestui concept. Ce ne poate face sa vedem un lucru inca invizibil, cu un ochi inca ne nascut? Te si bufneste rasul, dar ce sa faci? Arhanghelii, ingerii, ghizii, helperii si maestrii nostri stau "ascunsi" si ne ajuta de dincolo de val, ne invata cum sa ne pregatim pentru marea intalnire, in timp ce organele noastre de simt spirituale sunt abia imbobocite. Doar intrezarim. Iar noi... suntem inca pe drum, inca urmam indicatoarele. Cum putem intelege ceva – si, mai ales, cu ce instrumente?
Iata cum, incetul cu incetul, Viata ne obliga sa parasim mintea, creierul logic – creat pentru o lume duala – si ne invata, pas cu pas, cum sa atingem Frecventa Geniu si sa traim in inima. Parasim lumea in care exista bine si rau, dar nu am ajuns inca in dimensiunea iubirii, acolo unde nimeni nu poate fi ranit, unde totul se desfasoara intr-o ordine Divina. Cum oare sa ne fie confortabil, in aceste conditii. Este limpede pentru noi toti: trebuie sa avem rabdare, sa avem incredere in noi si in parintii nostri Divini, sa nu lasam sabotorul din noi sa mai detina controlul. Daca intelegem de ce si ne cunoastem miza, daca scopul nostru este clar stabilit, trecem cu bucurie prin orice. Starea de bucurie interioara ne spune ca suntem acolo unde trebuie sa fim. Celelalte stari sunt doar semnale de alarma, momente de test si de invatare. Sunt normale si firesti, atata timp cat mai suntem in procesul de pregatire.
Schimbarile de stari, provocarile si situatiile pe care le mai avem de depasit, tot ceea ce ni se intampla are un scop mai presus decat ne putem inchipui. Daca constientizam si vrem, putem invata de la maestrul nostru interior, cum sa facem fata acestor timpuri. Si..., pana atunci, apelam la orice "instrument" energetic pe care l-am testat candva. Orice este bun, pentru ca nimic nu mai este bun. Sa fim constienti ca ceea ce facem ca sa ne descurcam pe moment este doar un ajutor, un pansament aplicat printr-o metoda pe care am invatat-o candva si ne-a fost utila, sau una pe care abia acuma o testam. Eu am o vorba: cand ia casa foc, chemi pompierii. Nu trebuie sa mai cream drame, sau sa ne mai identificam cu personajele pe care temporar le interpretam, ori sa mai lasam subpersonalitatile sa detina controlul.
Solutia adevarata este TREZIREA CONSTIINTEI. Daca investim in noi, daca lasam virtutile Divine sa ne inunde fiinta, daca vom face efortul de a intelege ceea ce ingerii ne transmit, nu vom mai avea nevoie de nimic. Curand lucrurile se vor linisti – sau cel putin asta speram cu totii.
Doar ca, evolutia este un proces. Accelerat sau lent, tot proces este, deci presupune timp, implicare, responsabilitate si responsabilizare, blandete si intelepciune, liniste si echilibru.

Pe curand. 
Elena Cocis, www. elenacocis.ro 
Cei care-si doresc aprofundarea acestor teme si aleg sa participe la workshop-ul din aceasta saptamana al Elenei Cocis, consultati

duminică, 25 martie 2012

"FAMILIA-celula de baza a societatii"

NIMIC NU E CEEA CE PARE SI...intr-un fel sau altul, nimic nu e INTAMPLATOR!

De acum mi-am creat singur o dilema: public un subiect pe acest blog, sau pe site-ul mai...privat? Pe blog e un bun de larga circulatie, pe site pot insa sa fiu SI MAI clar...pot intra MAI ADANC in vizuina iepurelui!!!

 

"DEZBINA SI ASUPRESTE" este un principiu-de baza- al masoneriei . L-au respectat cu "sfintenie" de mii de ani, a fost BAZA instrumentelor de manipulare! Si asa este si astazi.



Suntem o planeta de...oameni! TOTI suntem aici pentru a avea o experienta umana, in corp fizic, sa ne bucuram de aceasta OPORTUNITATE in Creatie. Am cunoscut, de-a lungul a nenumarate intrupari, diferite experiente si diferite nivele de constienta.


 Am experimentat diferite tipuri de "organizari", functie de ce mintea ne-a permis. Am cunoscut si organizarea tribala, si ginta, apoi ne-am separat in...popoare! Dupa o vreme apar si alt fel de interese. De aici lucrurile nu mai sunt cum par. Deja apar conducatori, nu mai suntem doar grupulete manate de interese primare, unii au altfel de pozitii si...interese "mai mari". Brusc apar "emisari ai zeilor", Case princiare,...de unde? Apare "nobilimea"! Ce o fi fiind aia, de unde aparura? Asa, din senin? 
In mod clar, pentru a putea aparea o alta forma de organizare, in mod necesar a aparut un alt nivel de constienta. Dar nu la toti in mod egal. Cei care au devenit mai constienti au si profitat de asta. ACEST ASPECT s-a pastrat mereu, iar cei care atunci au profitat, apoi au gasit si instrumentele de a-si mentine pozitia. Aparent exista o disputa intre politicieni si economisti, care dintre ei detin in ADEVAR CONTROLUL. Raspunsul e limpede, nici unii, nici altii ci cei situati cu un nivel de constientza mai sus. INTOTDEAUNA cel mai constient creeaza conditiile pentru cei mai putin constienti. Aceste conditii pot fi in acord cu armonia universala sau pot urmari interese meschine...cel putin pana la un punct. ACUMUL se pare ca are si menirea de a nu mai accepta decat ceea ce este in acord cu Armonia Universala.
Cum ar putea exista razboi, daca nu ar fi "popoare" care sa se "lupte"? Am batut tarusi in mama geea si acum avem un "sfant pretext", ne aparam "glia stramoseasca". Dar ca bau baul sa fie si mai mare, facem si blocuri militare, facem si organizatii mondiale pe diverse interese, impartim, separam, aratam cu degetul spre..."dusmani". Nu conteaza ca sunt economici, politici sau....religiosi! Ca doar si "credinta" trebuia exploatata...Apoi cream partide, ideologii contrare, separari la toate nivelele, ca sa se simta clar ca... individualitatea este intr-o "contra continua", peste tot.  


Daca incerci sa intelegi Calendarul Mayan, va trebui acceptat ca el se bazeaza, cel putin in partea lui de vizionarism, pe o cunoastere profunda a ceea ce inseamna, de fapt, evolutia Constiintei. Conform cu el, nivelul de constiinta corespunzator organizarii pe "familii", ar fi trebuit de mult depasit.
 Asa cum si in crestinism ar fi fost logic ca Vechiul Testament sa fie inlocuit de Noul Testament, corespunzand cu un nou nivel de constientza. Acestea -ambele- daca s-ar fi PERMIS sa se intample, acum nivelul de armonie din exercitiile de viata pe planeta albastra, ar fi fost cu totul altul.
Pentru ca balamucul sa fie TOTAL, a mai fost si..."consfintit"...ce termen, de unde l-or fi inventat?!!..."dreptul de proprietate". Si, alt termen si asta: "casnicia!!!"...Alt "drept de proprietate", baza nu a societatii, ci a tuturor belelelor sociale...Pentru ca ai obtinut mici enclave, fiecare cu pretinsele ei valori si pretinsele ei proprietati, versus...restului lumii.  In permanenta si dementa concurenta cu orice alta familie, pe toate planurile...Egouri exacerbate...institutionalizat!
Acum s-a "consfintit" separarea totala! Pentru ca in mica enclava, cu petinse valori si proprietati, tot separarea opereaza, unul fiind barbat si altul femeie. Fiecaruia ii revin atributiuni specifice, fiecaruia i s-a cultivat o psihologie aparte, ca nu cumva sa existe cooperare. Ca nebunia sa ajunga maxima, au fost create institutii de scolarizare separate pentru baieti si fete, exact in perioada pubertara, sa nu poata avea absolut nimic in comun. Noroc ca nu a fost un experiment de lunga durata, la noi macar...
Nimic nu a fost intamplator, totul a fost menit tensionarilor la maxim si separarii. Atat statul cat si biserica au luptat din rasputeri pentru a pastra constienta pe loc, folosind absolut tot arsenalul. Casatoria a fost cultivata, cu "grija" de ambele, indiferent biserica si indiferent regimul politic din care acel stat a facut parte. Dece oare? Pentru ca era dictata si sustinuta de la un nivel de constienta superior lor. Evident in interes propriu.
Acum daca privesti, tensiunile maxime se gasesc exact in familii, atat intre generatii cat si intre soti. Nivele de constienta diferite, convingeri politice diferite, interese distincte...Totusi trag aceste "targi pe uscat" la infinit, renuntand fiecare la ce poate, fiind nivelul cel mai insidios in care Sinele se vinde pentru pretinse valori. Cele mai triste argumentari si renuntari la Sinele propriu, se fac de dragul acestei...inconstiente (i)maturizari.
Ce se "respecta" de fapt? In primul rand o valoare din Sine, si anume sentimentul ca atat barabatul cat si femeia sunt doar o jumatate a unui Intreg. Acest sentiment insa, este cu multa atentie si profesionalism, directionat prin conditionari psihlogice dar nu numai, ante si post maritale, exact spre distrugerea oricarei sanse ca el sa fie, macar si din greseala, implinit. Pervertirea sexualitatii si transformarea ei in sperietoare, lipsirea individualitatii de incredere in propria lui stralucire, competitia exacerbata pe toate planurile, sunt doar cateva din tarele cu care se ajunge in prag de casatorie. Acolo se intalnesc doi timizi si nestiutori despre ei insisi si cu atat mai putin despre partener, fiecare vine cu propriul set de conditionari si...isi jura credinta pana la sfarsitul vietii, niste inconstienti speriati.
Apoi toti cauta "sa dea bine" inafara cuplului, indiferent nivelul de drama experientiala inconstienta la care sunt...parte. Va asigur ca, cei mai "fericiti" chiar si reusesc...sa "dea bine". Mai mult eu chiar nu am intalnit. Mai exista cazuri in care unul din parteneri traieste un nivel de autohipnoza atat de pronuntat, incat se autoconvinge zilnic ca este ok. Nasol este cand si el se trezeste!
Avand in vedere ca "institutia casatoriei" este un "contract" social, "beneficiaza" de toate aberatiile oricarui "contract": se prezumeaza ca cei doi parteneri nu se vor schimba niciodata, ca viata poate fi batuta in cuie. Nefiind si ADEVARAT, desigur transformarile firesti par a fi echivalente cu nerespectarea "termenilor contractuali" si desigur contractul este supus instantelor statului, spre declararea vinovatului si "recuperare daune"...daca nu ar fi trist, ar fi de ras cat de aiurea s-a putut gandi. Oare chiar nimeni nu a inteles pana acum ca viata este vie si supusa clipa de clipa schimbarilor si ca in asta sta si frumusetea ei? Suntem chiar amuzanti cu pretentiile din capetele noastre!


ACUM-ul are multe particularitati. Multe cupluri din cele care inca tind sa se mai formeze, probabil in virtutea constientei aflata la un anumit nivel, cum ca suntem doar o jumatate dintr-un intreg, magnetic sau electric, intra in parteneriat cu sau fara ideea de a si oficializa relatia, dar amuzant este ca, in timp, din subconstientul fiecaruia revin programele masonice de ...proprietari sau altele. Teme insuficient intelese la capitolul sexualitate, bani, dorinta de control catre partener, gelozia,  fac ca si aceste incercari sa esueze lamentabil. Ca atare sunt martorul a multe incercari, in care se pleaca cu constienta, si se ajunge tot la inconstienta subconstientului. Si mai alarmant este faptul ca inconstienta invinge in mai toate cazurile. Deci acesta este nivelul de ATENTIE  si VERTICALITATE, de CUNOASTERE si INTELEGERE la care ne acordam accesul!
subiectul am sa il reiau la alt nivel pe site-ul "privat".