Frumusetea e in ochii privitorului

Si aceasta formulare, ca mai toate de altfel, poate fi inteleasa/abordata pe diferite nivele de intelegere. Poate fi inteleasa si conform fizicii cuantice, in sensul ca "o manifestare/realitate ia nastere ATUNCI CAND E PRIVITA/observata" dar si la interfata cu nivelul psihologic, varianta de care am de gand sa ma ocup eu aici. Pentru ca, desi noi nu suntem mintea noastra, inca ii traim hipnozele si asta e TOT CE NE DESPARTE de CINE SUNTEM NOI, CU ADEVARAT.
O draga prietena ma intreba ieri, foarte cinstit, deschisa, minunata, de ce oare nu isi poate iubi partenerul. Chiar simtea ca e ACOLO o "problema" la ea, doar ca, asa cum ades mi se intampla, pe mesenger si individual nu am cum dedica atata timp/spatiu pentru a lamuri corect/complet cate o complexitate ca cea care urmeaza DE INTELES. 

FATA: buna, octav! ce faci cand esti implicat intr-o relatie si afli ca esti "inselat"?

FATA:: adica........eu.........care ar trebui sa fie reactia? sa ierti ? sa consideri ca nimic nu se intampla cu adevarat...................what the fuck? sunt putin bulversata..........iarta-ma , te rog, daca deranjez

o_tiganus: pacat ca nu eram la calc, am fost iesit putin

o_tiganus: dar te rog insista sa vb cu mine, ai un nivel de confuzie nepermis tie,pup

FATA:sunt la calc

FATA:da, crede-ma sunt foarte confuza

FATA:nu mai stiu nimic

o_tiganus: deci, mama, iubirea e altceva decat credeam noi

o_tiganus: e un sens de curgere

o_tiganus: e un dar

o_tiganus: nu pune conditii si restrictii

o_tiganus: aici inca esti in "iubirea mintii" adica in ceva ce oricum nu exista

FATA:ok, dar ce fac daca eu nu simt ca vreau sa traiesc langa el? nu simt ca-l iubesc........oricum, acum sunt varza

FATA: nu ma supara ca a fost el cu alte femei ci faptul ca eu am ales sa stau intr-o relatie pe care nu mi-o doream

o_tiganus: pai pleaca!

o_tiganus: despartirea e ades cea mai buna solutie

FATA:pai mi-am ales un mod ciudat de a pleca

o_tiganus: de ce ii zici ciudat?

FATA:nu am inteles de ce nu l-am putut iubi

o_tiganus: nici nu trebuie

o_tiganus: ia-o asa cum e

FATA:ce ma baga in confuzie este tocmai sentimentul ca nu-l iubesc, ca nu ma atragea

o_tiganus: poate fi lipsa de rezonanta dar nu stiu ce v-a apropiat

FATA:am ales sa traiesc aceasta experienta, desi puteam renunta de mult la relatie......inca nu am inteles de ce eu sunt capabila sa spun ca nu iubesc un om........cum pot sa simt asta? inseamna ca sunt jos de tot. si am tot incercat sa -l iubesc

o_tiganus: esti confuza

o_tiganus: mintea NU IUBESTE NICIODATA, pt ca nu asta e treaba ei

o_tiganus: totusi toti pretind ca iubesc-,in minte fiind

o_tiganus: si tie ti s-a intamplat

o_tiganus: acum te trzisi ca nu poti

o_tiganus: posibil sa te invinovatesti ca nu poti iubi un om

o_tiganus: dar acea iubire, in Lege, nu seamana cu dulce si roz bombon

o_tiganus: e doar pace, armonie,joaca

FATA:dorinta mea sexuala era zero

FATA: cred ca de asta s-a ajuns aici

FATA:nu mai zic nimic, sunt foarte confuza

o_tiganus: pai la pestoaice e tipic sa se ajunga aici

o_tiganus: ele vin f oarte sexuale, apoi urmeaza crunte reprimari, apoi dezamagiri si refuz

o_tiganus: e tipic la pestoaice

FATA:da? mai usor nu se poate?

o_tiganus: nu

FATA:si ce fac?

o_tiganus: sa fii tu insati

FATA:incerc in (cerc).............glumesc

FATA: am trait 4 ani fara sa-mi manifest sexualitatea.........

o_tiganus: glumeste ca e ok,atentie la riduri

FATA:am reprimat ...........sa-mi fie teama de ce va urma? ma dezlantui?

o_tiganus: dezlantuie-te odata!

o_tiganus: astepti de...o viata!

FATA:multumesc ca existi!

o_tiganus: pup inima ta
FATA:si eu!

Desi cuvintele nu au fost multe, am lipit totusi aici aceasta scurta conversatie, deoarece reprezinta o forma des intalnita sub care se manifesta "trezirea". In plus, vreau sa ii fie limpede si dragei mele interlocutoare, faptul ca ea nu este un caz special ci unul tipic, si sa o si atentionez astfel ca intreaga dezvoltare a subiectului o priveste si pe ea, in mod direct. Pup inima ei.
La modul general, trebuie inteles ca in intreaga Creatie nu exista nimic "rau", "negativ" sau orice alt epitet ar sari mintea sa inventeze. Cu atat mai putin un om rau...
      TOT ceea ce ne poate a-pare ca fiind rau sau negativ, s-ar putea exprima mult mai exact prin formularea "din conditionarea in care eu am fost format, conditionarea in care tu ai fost format mi se pare INACCEPTABILA".
In abordarea psihologica, eu nu renunt la conditionarea mea si fac ORICE E POSIBIL sa te presez pe tine sa iti modifici conditionarea ta. Se poate numi iluzia de a educa pe celalalt.
       In ADEVAR insa, tu stii ca nici un demers nu poate functiona inafara ta. Ca tot ce poate fi modificat cu adevarat esti doar tu, propria ta conditionare, modul in care tu alegi sa "privesti " lumea si viata. Mai stii si ca functie de ce/cum privesti, aduci in manifestare sau nu...

Ceea ce mereu ne scapa este ADEVARUL ca nimeni nu se vede pe el insusi. Ca este si motivul pentru care avem nevoie de oglindiri in altul, pentru a vedea ceea ce noua nu ne place-evident la noi, oglinditul.

Este de altfel si singura cale de evolutie obisnuita, cea prin suferinta. Cea prin constientizare e cea catre care eu va tot indic, dar stiu bine cator de putini le este accesibila. Hipnoza mintii este, de regula, mult peste ceea ce omul isi poate imagina.

Ceea ce intuia prietena mea este exact acest aspect, ca "problema" este la ea. Ce nu putea intelege, deoarece ea nu se poate vedea, este modul in care arata conditionarile in "ograda proprie", raportat desigur NU LA PARTENER ci la ADEVAR, la Lege. Daca alegi cumva sa te raportezi la partener, faci o dubla greseala; in primul rand consideri ca el este ok si tu nu, deci te anulezi si te "autopresezi/educi" pe tine, si in al doilea rand tot departe de ADEVAR si Lege vei fi. Ca sa te poti insa raporta la Lege, este necesar sa o cunosti si util sa o re-cunosti, daca nu in tine macar undeva inafara ta. Pentru inceput.
Ca o aparenta "particularitate", dar deosebit de frecvent intalnita, apare anularea sexualitatii. Nu insa si grozavia demersului. La o entitate incarnata sub "pesti" cu atat mai dura. De fapt prin aceasta remarca mie imi este clar ca, in cadrul cuplului in care se gaseste, ea a interzis "viata" sa se manifeste. Ca atare, acolo a existat doar pretentia unui cuplu stator/rotor, si de aici "griparea" intregului mecanism. Pentru ca acolo nu se mai atragea energie vitala din campul de energie Universala ci dimpotriva, in mod logic se vampirizau energetic unul pe celalalt. Aspect intalnit la majoritatea cuplurilor "clasice", in care desele certuri nu sunt decat manifestari ale acestui gen de vampirism, ulterior rasfrant si asupra odraslelor, cand oricum beligerantii sunt ambii storsi de orice bruma de energie vitala.
Va rog pe fiecare, doar priviti in jurul vostru: indiferent contextul/conditiile, acolo unde in acelasi spatiu vital, ca este camin sau servici sau alt context, chiar nu conteaza cadrul, dincolo de orice PRETENTIE de etica sau morala, veti observa ca DACA EXISTA un barbat si o femeie, in mod obligatoriu apar doar doua posibilitati: ori interactioneaza electric/magnetic si prin asta nu fac decat sa se supuna Legii, indiferent ca sunt/nu sunt constienti de motivul pentru care au o relatie, ori se supun unor asa zise norme morale/etice si apar tensiuni imposibil de manageriat. Culmea este ca nici situatiile limita, cand cei doi sunt chiar frati biologici, nu fac exceptie de la regula. Nu mai spun de alte nivele de "rudenie". Va dati seama ca situatiile aparent "benigne", in care sotii se "suporta" unul pe altul niste ani de zile, in acelasi spatiu, pe anumite considerente artificiale, dar se ignora -aparent- sub aspect al interrelatiei magnetic/electric, sunt adevarate surse de tensiuni majore, cu atat mai periculoase cu cat sunt deja "cronicizate".  Altfel spus, ei par deja suficient de hipnotizati de "starea" generta, pentru a mai avea chiar si cea mai mica sansa de a mai observa cosecintele. Sa enumar doar cateva, obligatorii: copiii aflati in asemenea "mediu familial" vor manifesta o asexualitate care poate merge pana la distrofie a organelor, atragerea din campul de energie universala a contextelor/conjuncturilor favorabile vietii in acel cuplu diminueaza pana la ce se mai numeste " inchiderea cerurilor", practic totul se naruie, aparent fara logica, tot ce e cuprins in "abundenta" incepe sa diminueze. Apar "boli" cu trimitere la sexualitate, in special la femeie.
 Retineti, nu numai in familii, chiar si in mediul de "afaceri".
Titlul folosit pentru postare nu face decat sa va re-trimita la ADEVARUL conform caruia Legea trebuie cunoscuta si respectata, nu interpretata de o "privire", care poate oricand zugravi orice "realitate" asa cum mintii ii pare sa ii convina. Cu alte cuvinte sa va responsabilizeze, ca unic autor al "scenariului, regiei, interpretarii si chiar al contemplarii" propriei "realitati" experientiale.

Ceva ce poate fi util de stiut

De cateva zile imi propun un subiect, 

care este util, mai ales ca nu l-am mai intalnit exprimat nicaieri.

In urma cu multi ani eu insumi l-am trait, m-a uimit desigur si nu l-am intalnit explicat nici ulterior. Zilele trecute cineva il experimenta si mi l-a amintit...Apoi am inteles ca, ACUM, el probabil va fi experimentat sau deja a fost, de catre multi dintre voi. Este vorba de o anume senzatie, foarte "limpede" pentru cel care o experimenteaza, cum ca "vede" lumea, oamenii, cam de la inaltimea sa, plus cam un cap mai sus. Ca atare, apoape brusc are sentimentul/senzatia ca a crescut brusc. Ca ceilalti devin mai mici.

In spate exista o explicatie, care e cea care face acest subiect, aparent particular ,de interes general. Si este in legatura cu ACUM-ul, asa cum il percepeti multi, ca si in postarea de ieri.

Este o perioada de adanci prefaceri. La fiecare capata forme aparent distincte, dar vor fi si experiente cu caracter general. Este cumva un upgrade al fiintei umane.

Probabil multi stiti ca, in ultimii ani, s-au incarnat pe pamant "copii" deosebiti, asa numiti 'curcubeu". Au venit deja UP gradati. Ei percep "vizual" lumea simultan pe "mai multe ecrane", ca de TV. In centru este imaginea pricipala si in stanga/dreapta monitoare secundare. Asa sunt ei echipati, cu a vedea "multidimensional".

La noi acest upgrade arata altfel si este cel mai limpede SEMNALAT doar, exact prin acea senzatie de care va vorbeam; te percepi ca fiind cu un cap mai inalt ca ieri, ca uzual.

DE aici  deriva o anume "incertitudine" perceptula, nesiguranta. Ea poate fi mai blanda sau mai acuta, de la caz la caz.

Daca am face iar paralela cu un calculator, tot ce se proceseaza ca imagine pe el, este dus la "placa video", de ale carei performante depinde ulterior calitatea procesarii. Pana acum, in echipamentul uman, singurul "periferic" care dadea semnale pentru "placa video" erau ochii, ca atare nu era dificil de procesat. Acum se mai adauga o anume "vedere", pe care eu o denumesc "aurica". Ea se colecteaza prin aura extinsa si este multidimensionala. Nu "vede" unidirectional ci pe 360 grade. Ea trimite acum un semnal "placii video", care are acum o mare problema: trebuie sa decodeze simultan atat aceste semnale complexe cat si cele clasice. Si rezultatul procesarii sa fie...coerent, logic cumva.

Inertia va face ca semnalele clasice sa pastreze intaietatea in a "ne informa" despre "lume si viata", doar ca este o informatie saracutza. Vedem ca este asa, dar inertia incearca sa valideze inca acel gen de informatie, ca fiind "sigura". Pe de alta parte, ne fascineaza bogatia si diversitatea informatiei nou achizitionate, dar nu prea stim ce sa facem cu ea. Rezultatul este ca, pe diferite faze, facem incet incet tranzitia de a ne lua atentia de la vechiul mod de informare si a ne increde in cel nou, doar ca cere un anume timp de "acomodare". Cata vreme insa placa noastra video va fi alimentata simultan cu ambele semnale, este posibil sa experimentam diferite grade de disconfort perceptual si manifestari pe masura. Pot fi la fel de "normale" atat perceptiile "dure" cat si cele "blande".
Oricum fiinta umana trece, vrand nevrand, printr-un complex proces de upgradare, la toate "etajele" fiintei.
Succes!

Cateodata sunt lenes

Cateodata sunt lenes, chiar de ar fi muult prea multe de spus...Atunci imi iese in cale cate un text ATAT DE BUN, atat de inspirat formulat, ca nu mai am eu de zis...nimic.

Si pentru ca unii chiar nu au ocazia altfel, adica NU SI-AU OFERIT POATE OCAZIA, il lipesc eu, aici, integral. Are acest text o mare calitate: raspunde fiecaruia, cumva, exact la ...intrabarea lui. 

Multumesc autoarei si editurii for you, iarasi.

Pe drumul spre inima

de Elena Cocis

Traim o perioada in care totul se schimba cu rapiditate. Ceea ce astazi este valabil, maine nu mai e. Suita de evenimente cosmice, care ne-au atins sufletul cu atata frumusete in ultimele zile, a deschis mai larg portile spre noi insine. Pe undeva incep sa cred ca asta este sentimentul de intoarcere acasa: intoarcerea spre noi insine, spre casa sufletului, spre Divinitatea interioara – cea care isi are locasul in Spatiul Sacru al inimii.

Si, desi totul se intampla cu o viteza uluitoare, din cand in cand simt nevoia sa ma opresc din drum si sa asimilez tot ceea ce am invatat sau am trait pana la acel moment. Ating un prag si apoi las lucrurile sa se intample, ca sa-mi pot continua drumul – sa inchei, sa finalizez, sa integrez. O astfel de perioada traversez acum.

Am avut de curand sansa ca, timp de 11 zile, sa fiu langa Drunavalo si echipa lui de mentori si profesori. Nu voi incerca sa povestesc nimic despre aceasta fabuloasa experienta, pentru ca sunt constienta ca nu voi reusi sa o fac in putine cuvinte, mai ales ca sunt lipsita de posibilitatea de folosi si limbajul ochilor, al trupului, pentru a exprima si in alt fel decat in cuvinte, minunile cu care m-am intalnit acolo. Spun asta, totusi, pentru a va atrage catre un tip de traire prin care se caracterizeaza perioada pe care o traversam. Pentru mine, acest eveniment a fost ca un declansator care m-a propulsat intr-o lume interioara, pe care nu mai vreau s-o parasesc. Este ca si cum ma reinventez pentru a nu stiu cata oara. Am convingerea ca oricine poate trai un asemenea moment, indiferent cat de mic si neinsemnat pare evenimentul care-l declanseaza. Doar mintea duala pune etichete. Acum, intre echinoctiu si solstitiu, mai ales ca suntem la inceput de an astrologic, energiile cosmice tocmai asta sunt destinate sa faca: sa creeze, sustina, incurajeze situatii, evenimente, chiar si mici gesturi, care sa ne oblige sa privim spre interior.

Si asta se intampla. Bucuria mea este cu atat mai mare, cu cat constat ca asemenea stari incep sa devina normale, pentru tot mai multi oameni. Introspectia si cautarile interioare devin un mod firesc de a fi. Privind spre cei din jurul meu, am de multe ori impresia ca lumea a amutit, ca nimeni nu mai vorbeste prin cuvinte – desi tot cuvinte folosesc. Pare un non-sens. Nu stiu cum voi explica asta, dar voi incerca. Sunt convinsa ca daca prindeti ideea, puteti constata acelasi lucru, prin experienta proprie. Iar cand veti trai aceasta stare, in interiorul vostru se va produce ceva ce inca nu are nume. Ne percepem unii pe altii in alt mod, mai curat, mai intim mai profund. Simt, aud, vad... cum ceva ne uneste intr-un mod miraculos si tacut. Parca fire nevazute ne tes pe toti intr-un nou tablou – care prinde contur si claritate, zi dupa zi. De exemplu, daca respiri adanc si esti atent la limbajul corpului, simti ca ceva nou se contureaza, o anume stare, un alt mod de fi fericit, linistit, surprinzi – cu alte cuvinte – o alta vibratie. Atentia si intentia reunite in simplul act al respiratiei creeaza un fel de trezie, de revelatie, te duc spre o traire care trezeste copilul interior, care creste bucuria si recunostinta ca traiesti aceste vremuri ce n-au mai fost niciodata, nicaieri in Univers; te simti onorat.

Orice explicatie logica, rationala, devine inutila. Cuvintele au disparut. Daca cineva te intreaba "ce faci", raspunzi ce-ti vine atunci in minte, dar pe undeva, adanc in interiorul tau, raspunsul care ti se pare potrivit ar fi "nu simti, nu vezi, de ce mai intrebi?" Si tu, cel care a intrebat, stii foarte bine ca ai verbalizat un tipar, dar altfel nu stiai cum sa incepi o conversatie. Poate o sa para foarte pretios spus, dar eu cred ca a venit vremea unei comunicari la nivel de spirit – evident, intre cei ce au un anumit nivel de vibratie.

Pe de alta parte, nimeni nu se intelege cu nimeni. Discrepanta este foarte mare. Oricat ai incerca sa te faci auzit, ascultat, sa incerci sa spui ceva chiar important, in interesul aparent al interlocutorului, nu reusesti sa treci de personalitatea lui. Te lovesti ca de un zid. Tiparele se repeta la infinit. In mod clar, traim vremea secerisului. Fiecare o ia pe Drumul sau. Si... orice Drum este un Drum, potrivit fiecaruia. Nimeni nu poate fi trezit din exterior, iar a te privi din interior este o arta, este o maiestrie la care ajungi dupa indelungi cautari. Cand ai ajuns acolo judecata dispare, totul este privit dintr-o alta perspectiva si... cuvintele nu mai au sens, isi pierd intelesul. Evident ca si asta este tot un mod de exprimare – la fel de nefericit ca oricare altul. Inima nu se poate exprima prin cuvant, si ajungem, vrand nevrand, intr-un impas de exprimare. Tot ceea ce ne mai salveaza este metafora, sintagma poetica si simtul umorului, capacitatea de a vedea dincolo de cuvant, de limitarea oricarui tipar, dincolo de aparente.

Pe masura ce constiinta noastra evolueaza, pe masura ce trecem prin proces, este tot mai important sa simtim/stim care este momentul in care trebuie sa spunem stop si sa incercam sa sesizam schimbarile care au intervenit in fiinta noastra. Fara sa lasam lucrurile sa se aseze in noi, fara sa ne intelegem pe noi insine, am face totul superficial si am trece prin viata, fara sa implinim ceea ce ne-am propus prin Programul nostru existential, atunci cand am venit la intrupare.

Largul evantai de sunet si culoare, care ne invata sa traim constient si in acum,ne solicita pe deplin atentia. Imi este clar ca pentru a intelege tot ceea ce ni se intampla, pentru a impamanta energiile noi care ne sunt daruite, avem nevoie deresponsabilitate in tot ceea ce facem, de determinare si implicare, de alegeri constiente si, mai ales, de alegeri potrivite cu scopul si contextul, deci luate cuintelepciune si maturitate. Cel mai bun inceput este prin a ne asuma fiecare gest sau gand – chiar daca il consideram minor – fiecare cuvant sau actiune, sa fim atenti la sincronicitati, pentru a le intelege rostul.

Evenimentele cosmice la care am asistat in ultimul timp ne-au schimbat calitateavietii, ne-au ridicat pe o noua treapta existentiala. Si este doar inceputul. Am mai spus asta de multe ori si iata ca am ajuns aici. Zi dupa zi intervine ceva cu totul nou in exprimarea Vietii pe Pamant, iar fiecare etapa a devenirii este un inceput a ceva mult mai maret decat a fost vreodata. De cele mai multe ori, este foarte greu – uneori chiar imposibil – sa descifram cate ceva din panza care abia se tese, sa incercam sa intelegem, la nivel interior, ce avem de facut pe mai departe si de unde ne vom continua Drumul. Schimbarea, sau noutatea, nu este intotdeauna usor de sesizat, mai ales ca suntem invatati sa vedem viata doar prin ochii mintii duale – care judeca, observa, da verdicte, pune etichete. Pentru a schimba asta si a ne abandona inimii, mai avem doar cativa pasi de facut. Deja este un lucru despre care toata lumea povesteste. Trebuie sa avem rabdare si sa nu mai incercam imposibilul – si anume, sa nu mai cautam sa intelegem totul, sa explicam. Tiparul cu un anumit simptom caruia ii corespunde o cauza spirituala, a disparut. Pana acum, de curand, de cate ori aparea cate un simptom, apelam la o lista cu cauzele spirituale ale bolilor. Acum, trebuie sa avem credinta si increderea ca lucrurile se lamuresc in mod personal, propriu, iar raspunsul adevarat este in noi si numai in noi. Nici in carti, nici in tratate, dar nici in experienta altcuiva. Totul este p e r s o n a l si unic. O intrebare justificata ar fi: Dar, oare, putem descifra acest adevar? Cum facem sa-l vedem? Sau, de unde stii ca ceea ce gandesti este adevarat si nu o creatie a mintii sau a orgoliului?

Da, nu stim inca de fiecare data. Cand vom sti asta, ne vom ilumina. Pana atunci ne testam si suntem testati, invatam. In acest punct am ajuns, acest prag il mai avem de trecut. Pe "formularul" de testare, sunt o gramada de intrebari ajutatoare, cum ar fi: am ranit pe cineva cu atitudinea mea, sunt eu cel care stie ceea ce este bine pentru altul, ceea ce-mi doresc chiar am nevoie?

Sau, raspund cu o alta intrebare. Ce stii despre tine? Ai constiinta in cap, sau in inima? Stiinta a demonstrat ca inima are propriul ei creier. A trai in inima nu inseamna ca lucrurile nu au sens, directie sau claritate. Reflectand asupra unui aspect si ascultandu-ti corpul, punand cu sinceritate o intrebare, daca esti in acel moment in vibratia inimii, ceva din interiorul tau iti spune despre ce este vorba si stii – pur si simplu stii – ce este bun pentru tine, care este sursa unei stari neconvenabile. Procedand asa, cu timpul capeti experienta, incredere in legatura ta cu ingerii, cu ghizii, cu Sinele tau Divin. Sigur, vom avea si esecuri, dar vom invata din ele.

Si mai este ceva care ne poate simplifica drumul. De cate ori avem impulsul de a face ceva, de a avea o reactie, de a exprima un anume tip de dorinta, sa ne oprim pentru o secunda si sa ne intrebam: ce parte din mine ma pune sa fac asta, ma indeamna sa critic, sa judec, sa pun etichete, sa reactionez, cine din mine vrea asta? De fiecare data raspunsul va fi: mintea duala. Inima, energia feminina, stie alte lucruri despre Viata, stie ca fiecare este acolo unde trebuie sa fie, stie ca suntem unici, eterni si ca, in lumile interioare ale fiecarei fiinte, exista adevarul sau.

Pana in data de 4-6 iunie – moment extrem de important in evolutia noastra – Universul revarsa pe Pamant energii din ce in ce mai subtile, cu o vibratie tot mai inalta, pentru a ne pregati, treptat, pentru un nou Ciclu de evolutie. Prin intermediul acestor noi energii, ni se transmit noi informatii, care apoi sunt exprimate si validate prin Viata – cea care, de fapt, ne „vorbeste”. Viata este cea care aduce la suprafata noi paradigme, noi nivele de intelegere, noi forme de cunoastere, este cea care ne spune ca ceea ce credem este sau nu asa. Ea ne ajuta sa stim adevarul, sa intelegem schimbarea si ceea ce se intampla cu noi. Atata timp cat ziua creste, suntem in regatul actiunii. Ies la suprafata adevaruri profunde. Se pun in miscare energii, se intampla lucruri, din ce in ce mai "bizare", pentru ca nu le intelegem.

Noutatea ne va surprinde. Valurile se subtiaza, intalnirea cu lumile nevazute se apropie. Cum sa inteleaga mintea noastra ceva si cum sa nu fim dezorientati, atata timp cat nu am ajuns sa traim in inima? Constiinta noastra este "in mutare": din cap in inima, deci... de unde sa avem mai multe repere? De la ceva ce se misca si se modifica, constant? Perceptiile si trairile noastre sunt tot mai diferite si de neinteles, pentru ca constiinta priveste mereu din alt loc, ca un satelit cu orbita schimbatoare.

Dimineata ne trezim cu o stare de bucurie imensa, iar peste zi acumulam tristete, sentiment de inutilitate sau revolta, vinovatie. Acum suntem impacati cu noi insine si credem ca am depasit perioadele dificile, ca ne-am acomodat cu un nou adevar, iar peste foarte putin timp apare ceva care ne da totul peste cap. Schimbarile de stari, sentimente sau trairi devin absurde si fara sens. Nu stim de unde s-o mai apucam. Totul pare atat de nebunesc, incat cuvintele, din nou, isi pierd valoarea. Oricat ai incerca sa povestesti, nimic nu e de povestit. Sa ne fi intors, oare, de unde am plecat? Nici vorba. Involutie nu exista.

Cu toate intorsaturile prin care Viata ne poarta, sufletul nostru stie ca lucrurile merg spre acolo unde trebuie sa ajungem. Totul este atat de frumos, incat nici nu am vrea sa fie schimbat, chiar daca inca suntem in pline framantari interioare. In adancul fiintei stim ca totul este pe un fagas care se numeste evolutie, salt cuantic, Dimensiunea urmatoare, pregatire si eliberare, implinirea unui Plan.

Si totusi, ca sa fim mai linistiti, ce am avea de facut? Multe si mai nimic! Pe mine ceea ce ma ajuta sa-mi pastrez starea de echilibru, atat cat poate ea fi mentinuta, este cosmoetica – sau, mai precis, reflectarea asupra acestui concept. Ce ne poate face sa vedem un lucru inca invizibil, cu un ochi inca ne nascut? Te si bufneste rasul, dar ce sa faci? Arhanghelii, ingerii, ghizii, helperii si maestrii nostri stau "ascunsi" si ne ajuta de dincolo de val, ne invata cum sa ne pregatim pentru marea intalnire, in timp ce organele noastre de simt spirituale sunt abia imbobocite. Doar intrezarim. Iar noi... suntem inca pe drum, inca urmam indicatoarele. Cum putem intelege ceva – si, mai ales, cu ce instrumente?

Iata cum, incetul cu incetul, Viata ne obliga sa parasim mintea, creierul logic – creat pentru o lume duala – si ne invata, pas cu pas, cum sa atingem Frecventa Geniu si sa traim in inima. Parasim lumea in care exista bine si rau, dar nu am ajuns inca in dimensiunea iubirii, acolo unde nimeni nu poate fi ranit, unde totul se desfasoara intr-o ordine Divina. Cum oare sa ne fie confortabil, in aceste conditii. Este limpede pentru noi toti: trebuie sa avem rabdare, sa avem incredere in noi si in parintii nostri Divini, sa nu lasam sabotorul din noi sa mai detina controlul. Daca intelegem de ce si ne cunoastem miza, daca scopul nostru este clar stabilit, trecem cu bucurie prin orice. Starea de bucurie interioara ne spune ca suntem acolo unde trebuie sa fim. Celelalte stari sunt doar semnale de alarma, momente de test si de invatare. Sunt normale si firesti, atata timp cat mai suntem in procesul de pregatire.

Schimbarile de stari, provocarile si situatiile pe care le mai avem de depasit, tot ceea ce ni se intampla are un scop mai presus decat ne putem inchipui. Daca constientizam si vrem, putem invata de la maestrul nostru interior, cum sa facem fata acestor timpuri. Si..., pana atunci, apelam la orice "instrument" energetic pe care l-am testat candva. Orice este bun, pentru ca nimic nu mai este bun. Sa fim constienti ca ceea ce facem ca sa ne descurcam pe moment este doar un ajutor, un pansament aplicat printr-o metoda pe care am invatat-o candva si ne-a fost utila, sau una pe care abia acuma o testam. Eu am o vorba: cand ia casa foc, chemi pompierii. Nu trebuie sa mai cream drame, sau sa ne mai identificam cu personajele pe care temporar le interpretam, ori sa mai lasam subpersonalitatile sa detina controlul.

Solutia adevarata este TREZIREA CONSTIINTEI. Daca investim in noi, daca lasam virtutile Divine sa ne inunde fiinta, daca vom face efortul de a intelege ceea ce ingerii ne transmit, nu vom mai avea nevoie de nimic. Curand lucrurile se vor linisti – sau cel putin asta speram cu totii.

Doar ca, evolutia este un proces. Accelerat sau lent, tot proces este, deci presupune timp, implicare, responsabilitate si responsabilizare, blandete si intelepciune, liniste si echilibru.

Pe curand. 

Elena Cocis, www. elenacocis.ro 

Cei care-si doresc aprofundarea acestor teme si aleg sa participe la workshop-ul din aceasta saptamana al Elenei Cocis, consultati

http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/4738

"FAMILIA-celula de baza a societatii"

NIMIC NU E CEEA CE PARE SI...intr-un fel sau altul, nimic nu e INTAMPLATOR!

De acum mi-am creat singur o dilema: public un subiect pe acest blog, sau pe site-ul mai...privat? Pe blog e un bun de larga circulatie, pe site pot insa sa fiu SI MAI clar...pot intra MAI ADANC in vizuina iepurelui!!!

 

"DEZBINA SI ASUPRESTE" este un principiu-de baza- al masoneriei . L-au respectat cu "sfintenie" de mii de ani, a fost BAZA instrumentelor de manipulare! Si asa este si astazi.

Suntem o planeta de...oameni! TOTI suntem aici pentru a avea o experienta umana, in corp fizic, sa ne bucuram de aceasta OPORTUNITATE in Creatie. Am cunoscut, de-a lungul a nenumarate intrupari, diferite experiente si diferite nivele de constienta.

 Am experimentat diferite tipuri de "organizari", functie de ce mintea ne-a permis. Am cunoscut si organizarea tribala, si ginta, apoi ne-am separat in...popoare! Dupa o vreme apar si alt fel de interese. De aici lucrurile nu mai sunt cum par. Deja apar conducatori, nu mai suntem doar grupulete manate de interese primare, unii au altfel de pozitii si...interese "mai mari". Brusc apar "emisari ai zeilor", Case princiare,...de unde? Apare "nobilimea"! Ce o fi fiind aia, de unde aparura? Asa, din senin? 

In mod clar, pentru a putea aparea o alta forma de organizare, in mod necesar a aparut un alt nivel de constienta. Dar nu la toti in mod egal. Cei care au devenit mai constienti au si profitat de asta. ACEST ASPECT s-a pastrat mereu, iar cei care atunci au profitat, apoi au gasit si instrumentele de a-si mentine pozitia. Aparent exista o disputa intre politicieni si economisti, care dintre ei detin in ADEVAR CONTROLUL. Raspunsul e limpede, nici unii, nici altii ci cei situati cu un nivel de constientza mai sus. INTOTDEAUNA cel mai constient creeaza conditiile pentru cei mai putin constienti. Aceste conditii pot fi in acord cu armonia universala sau pot urmari interese meschine...cel putin pana la un punct. ACUMUL se pare ca are si menirea de a nu mai accepta decat ceea ce este in acord cu Armonia Universala.

Cum ar putea exista razboi, daca nu ar fi "popoare" care sa se "lupte"? Am batut tarusi in mama geea si acum avem un "sfant pretext", ne aparam "glia stramoseasca". Dar ca bau baul sa fie si mai mare, facem si blocuri militare, facem si organizatii mondiale pe diverse interese, impartim, separam, aratam cu degetul spre..."dusmani". Nu conteaza ca sunt economici, politici sau....religiosi! Ca doar si "credinta" trebuia exploatata...Apoi cream partide, ideologii contrare, separari la toate nivelele, ca sa se simta clar ca... individualitatea este intr-o "contra continua", peste tot.  

Daca incerci sa intelegi Calendarul Mayan, va trebui acceptat ca el se bazeaza, cel putin in partea lui de vizionarism, pe o cunoastere profunda a ceea ce inseamna, de fapt, evolutia Constiintei. Conform cu el, nivelul de constiinta corespunzator organizarii pe "familii", ar fi trebuit de mult depasit.

 Asa cum si in crestinism ar fi fost logic ca Vechiul Testament sa fie inlocuit de Noul Testament, corespunzand cu un nou nivel de constientza. Acestea -ambele- daca s-ar fi PERMIS sa se intample, acum nivelul de armonie din exercitiile de viata pe planeta albastra, ar fi fost cu totul altul.

Pentru ca balamucul sa fie TOTAL, a mai fost si..."consfintit"...ce termen, de unde l-or fi inventat?!!..."dreptul de proprietate". Si, alt termen si asta: "casnicia!!!"...Alt "drept de proprietate", baza nu a societatii, ci a tuturor belelelor sociale...Pentru ca ai obtinut mici enclave, fiecare cu pretinsele ei valori si pretinsele ei proprietati, versus...restului lumii.  In permanenta si dementa concurenta cu orice alta familie, pe toate planurile...Egouri exacerbate...institutionalizat!
Acum s-a "consfintit" separarea totala! Pentru ca in mica enclava, cu petinse valori si proprietati, tot separarea opereaza, unul fiind barbat si altul femeie. Fiecaruia ii revin atributiuni specifice, fiecaruia i s-a cultivat o psihologie aparte, ca nu cumva sa existe cooperare. Ca nebunia sa ajunga maxima, au fost create institutii de scolarizare separate pentru baieti si fete, exact in perioada pubertara, sa nu poata avea absolut nimic in comun. Noroc ca nu a fost un experiment de lunga durata, la noi macar...
Nimic nu a fost intamplator, totul a fost menit tensionarilor la maxim si separarii. Atat statul cat si biserica au luptat din rasputeri pentru a pastra constienta pe loc, folosind absolut tot arsenalul. Casatoria a fost cultivata, cu "grija" de ambele, indiferent biserica si indiferent regimul politic din care acel stat a facut parte. Dece oare? Pentru ca era dictata si sustinuta de la un nivel de constienta superior lor. Evident in interes propriu.
Acum daca privesti, tensiunile maxime se gasesc exact in familii, atat intre generatii cat si intre soti. Nivele de constienta diferite, convingeri politice diferite, interese distincte...Totusi trag aceste "targi pe uscat" la infinit, renuntand fiecare la ce poate, fiind nivelul cel mai insidios in care Sinele se vinde pentru pretinse valori. Cele mai triste argumentari si renuntari la Sinele propriu, se fac de dragul acestei...inconstiente (i)maturizari.
Ce se "respecta" de fapt? In primul rand o valoare din Sine, si anume sentimentul ca atat barabatul cat si femeia sunt doar o jumatate a unui Intreg. Acest sentiment insa, este cu multa atentie si profesionalism, directionat prin conditionari psihlogice dar nu numai, ante si post maritale, exact spre distrugerea oricarei sanse ca el sa fie, macar si din greseala, implinit. Pervertirea sexualitatii si transformarea ei in sperietoare, lipsirea individualitatii de incredere in propria lui stralucire, competitia exacerbata pe toate planurile, sunt doar cateva din tarele cu care se ajunge in prag de casatorie. Acolo se intalnesc doi timizi si nestiutori despre ei insisi si cu atat mai putin despre partener, fiecare vine cu propriul set de conditionari si...isi jura credinta pana la sfarsitul vietii, niste inconstienti speriati.
Apoi toti cauta "sa dea bine" inafara cuplului, indiferent nivelul de drama experientiala inconstienta la care sunt...parte. Va asigur ca, cei mai "fericiti" chiar si reusesc...sa "dea bine". Mai mult eu chiar nu am intalnit. Mai exista cazuri in care unul din parteneri traieste un nivel de autohipnoza atat de pronuntat, incat se autoconvinge zilnic ca este ok. Nasol este cand si el se trezeste!
Avand in vedere ca "institutia casatoriei" este un "contract" social, "beneficiaza" de toate aberatiile oricarui "contract": se prezumeaza ca cei doi parteneri nu se vor schimba niciodata, ca viata poate fi batuta in cuie. Nefiind si ADEVARAT, desigur transformarile firesti par a fi echivalente cu nerespectarea "termenilor contractuali" si desigur contractul este supus instantelor statului, spre declararea vinovatului si "recuperare daune"...daca nu ar fi trist, ar fi de ras cat de aiurea s-a putut gandi. Oare chiar nimeni nu a inteles pana acum ca viata este vie si supusa clipa de clipa schimbarilor si ca in asta sta si frumusetea ei? Suntem chiar amuzanti cu pretentiile din capetele noastre!

ACUM-ul are multe particularitati. Multe cupluri din cele care inca tind sa se mai formeze, probabil in virtutea constientei aflata la un anumit nivel, cum ca suntem doar o jumatate dintr-un intreg, magnetic sau electric, intra in parteneriat cu sau fara ideea de a si oficializa relatia, dar amuzant este ca, in timp, din subconstientul fiecaruia revin programele masonice de ...proprietari sau altele. Teme insuficient intelese la capitolul sexualitate, bani, dorinta de control catre partener, gelozia,  fac ca si aceste incercari sa esueze lamentabil. Ca atare sunt martorul a multe incercari, in care se pleaca cu constienta, si se ajunge tot la inconstienta subconstientului. Si mai alarmant este faptul ca inconstienta invinge in mai toate cazurile. Deci acesta este nivelul de ATENTIE  si VERTICALITATE, de CUNOASTERE si INTELEGERE la care ne acordam accesul!
subiectul am sa il reiau la alt nivel pe site-ul "privat".

Divers...importante

Pentru a te simti "liber" , in mod logic TREBUIE sa scapi de idei/programe viciate, care altfel te terorizeaza, din propria-ti minte...pre programata.

Tot incerc sa va duc atentia in ADEVARUL ABSOLUT rezultat din ceea ce au spus misticii, sau prima Lege a kibalyonului, sau mai nou fizica cuantica: nu exista adevar obiectiv, universul este mental, nu exista "obiectiv" si cum mai vreti voi sa formulati.

Am cunoscut multe fiinte terorizate de ideea de boala, sunt multi inca din cei care CRED ca exista "agenti patogeni" sau medicina sau boala. Fiinte dragi si apropiate mie si-au facut calvar din viata in baza "legendelor" despre acest tip de sperietoare.

In afara "noii medicini germane" fondate cumva de dr. Hammer, care in ultimul timp incepe sa fie cunoscuta, astazi gasii un link pe care musai va rog sa il explorati.

TREBUIE, chiar trebuie sa scapati de toate prostiile aruncate in subconstientele voastre, pentru a va putea lua propria "viata" in primire:

http://quibono.net/istoria_pierdut259_a.html


Aici pun doar un pasaj, spre a va determina sa cititi tot materialul:
"...........Germenii nu cauzează boli.

Am mai vorbit de curând despre afirmaţia lui Rudolph Virchow, care este astăzi considerat părintele patologiei. Virchow : “Dacă mi-aşi putea astăzi începe viaţa din nou, mi-aşi dedica-o dovedirii faptului că germenii nu fac decăt să caute habitatul lor natural, ţesutul bolnav, şi nicidecum că ei sunt cauzatorii unui ţesut bolnav. Ţânţarii caută bălţile cu apă stătută (pentru a-şi depune larvele) dar nu ei sunt cauza pentru care există bălţi!”

Oare puteţi întrevedea importanţa extraordinară a acestei afirmaţii? Prima oară când am citit această frază am ramas perplex. Deci, asta înseamnă că tot ce am învăţat în şcoală, tot ce am citit prin ziare sau auzit prin mass-media, nu face nici cât o ceapă degerată? Iniţial am crezut că prin “teren” este înţeles sistemul imun! Se pare însă că sistemul imunîşi face probleme pentru un ţest, adică intră în acţiune doar în cazul în care ţesutul nu o mai poate scoate la capăt singur. Ceea ce înseamnă că într-o primă fază, ţesutul afectat se “vindecă singur”. De accea vorbeam mai înainte despre “roata de rezervă” adică sistemul imun!

Astfel că acuma înţeleg altfel reproşul pe care Bechamp i l-a adus lui Pasteur. Experimentul lui Pasteur nu dovedea nimic căci acesta a “otrăvit terenul”  animalului supus experienţei, şi în acest fel a permis (a provocat artificial) atacul germenilor asupra tesutului otrăvit (intoxicat). 

Înaite de a merge mai departe cu această poveste, trebuie să ne reamintim ceva. Am observat cu toţii acest lucru dare ne-am gândit rareori la el. Luaţi o bucată de banană si o bucată de brânză şi plasaţi-le sub un clopot de sticlă. Lăsaţi-le acolo câteva zile şi urmăriţi cu atenţie ceea ce se întâmplă. După o vreme ambele “produse” încep să se ... strice. Doar că banana putrezeşte şi în interior, în timp ce brânza se strică numai în exterior, miezul fiind neafectat. Ceea ce înseamnă că banana era “vie” în timp ce brânza, nu. Orice “lucru” viu există de la bun început echipat cu un “serviciu sanitar” care îşi începe treaba în momentul morţii Acest “serviciu sanitar” este programat să cureţe ceea ce rămâne după încetarea vieţii. Acest lucru este foarte important şi va trebui să ni-l reamintim de mai multe ori pe parcursul explicaţiilor noastre.

O pagina mica si condensata, cu un superb de inspirat filmulet de cinci minute. Multumesc, Solaris:
cunoasterea-de-sine

Si pentru ca SUNT BINECUVANTAT de a avea prietene dulci, pun aici un eseu, mi-as permite, obraznic, sa-l numesc. Iti  multumesc, Gabriela Hulea

Prea multa fuga. Si “nu inteleg de ce” a devenit cliseu. E destul de greu sa eviti cliseul cand  te trezesti in fiecare dimineata incercand sa-ti amintesti ce-ai facut ieri.  Ieri nu se pupa cu azi,- indiferent care azi - nu se-atinge cu maine  - nu se saluta cu incercarile tale de a trai in momentul acum.  Dar despre ce vorbesc  – cine, ce incearca?

Nu cred in raspunsuri.  Si nu scriu de Sartre - existentialismul ma lasa la fel de calda cum sunt. Raspunsurile sunt ca vata pe bat: chestiuni fanteziste de bagat  sau scos (d)in gura, forme fara fond - aparent cu gust si putin roz. Nu-mi amintesc de mine cautand raspunsuri. Ar fi dragut  sa cred in intrebari.  Si daca-i pan’ acolo – macar de-ar exista intrebari. Sau raspunsuri dintr-un punct, nu dintr-un unghi.

 Iti vrei cliseul. Educatia lui  inseamna pentru tine sens.  In conditiile in care nu exista conditii; si in sensul in care singurul sens al lucrurilor e acela ca nu au sens.  Intrebari cheie - raspunsuri inteligente, - ce glume bune. Uita-te la Soare. Cate intrebari? Niciuna.  Nu exista alta metafizica decat aceea de a vedea.  Bun, cati vad? Tot atatia.

Am simtit ceva puternic (mai demult): “aia-i energia – cand spulbera distanta.” Cand spulbera orice; cand te lasa fara machiaj in fata propriei masti si fara ideea c-ar exista distanta. Cand (pre)simti un univers plin de perceptii din ce in ce mai adanci si gresite, mai false si dure. Cand percepi starea de iubire si dincolo de ea.

Apropo de dincolo… maxima tristete sa vezi atat de clar si sa traiesti printre orbi care-si regleaza secundarul din minut in secunda.  Dar alta treaba n-am. Iar ceasul e intotdeauna cat vreau eu sa fie.

Si-ti spui ca fiecare zi este la fel, ca te doare-n cot sau la banana. Da, esti cool. Mai ales atunci cand tot universul tau se rezuma la cliseu.  Sau la minunatul loc in care ai impresia ca esti.

Te poti desprinde – te poti intoarce, poti orice. Dimineata imi ridic capul dintre perne(de parc-ar conta cand si de unde) si-mi simt energia perfect. Perfect inseamna sa nu mai existi tu acolo, decat sangele. Dar nu-mi ridic capul in fiecare zi.

Firul continua, iar urmarile n-ar trebui sa surprinda. Nu pot sa spun ca ma misca ceva privind mortii din jur care sunt plini de dorinte. Si-aici, locul nu este loc, iar plecarea nu este plecare.  Mintea e out, memoria nu poate retine locuri. Iti creeaza iluzia spatiului, dar ti-o ia prin timp. Si invers.

Despre cum sa pleci inspre locul din care n-ar fi trebuit sa pleci . Cum faci? Uita-ti tiparul, sensul, ceasul, unghiul, v(i)ata pe bat – uita-ti raspunsul.  Intre timp (uita de timp), cea mai mare durere resimtita la propriu va fi aceea a exploziei in celule a constientizarii irosirii.  Prea multa fuga.

Locul tau este o stare, iar starea ta este un loc. Ca sa intelegi asta e nevoie sa treci prin toate starile.

Pe locuri, fiti gata, stati.




In cu totul alta ordine de idei, sunt multi cei care au intrat pe noul site, dar unii au avut probleme cu a detecta cuvintele/link catre site, altii nu au stiut ca trebuie sa se logheze cu propria adresa de mail si cu parola postei respective. In fond este logic, deoarece prin asta nu faci decat sa trimiti din propria-ti posta o solicitare de a ti se permite intrarea. 
Mai exista si o alta categorie, care a solicitat intrarea in acel "spatiu intim" , dar fara ca eu sa stiu nimic despre ei. Astept si acum pentru multi precizarile necesare, pentru ca acolo doar un anumit nivel de cunoastere si constienta va avea accesul, si asta fara suparare.
Postez iar linkul catre site, in clar:
dincolo de punctul zero

un sfarsit si...UN NOU INCEPUT !

Astazi voi provoca un mic, MARE CUTREMUR!

Cum asa?

Simplu: am de gand sa incep un nou site si un grup de discutii pe yahoo. Ce e SCANDALOS in asta? Pai este, faptul ca va fi un spatiu...intim!

Si aici va rog sa meditam putin: nu v-ar fi util sa considerati ca eu produc/generez o separare! Va trebui sa intelegeti SUPERIOR o seama de lucruri. Atunci cand vorbesti pentru ORICINE DA CLIK, atunci ceea ce vorbesti sufera o anume autocenzurare, indiferent de cat de eliberat ai fi tu. O faci din armonie pentru "adevarurile generale". O faci pentru ca sa nu fi gresit inteles si sa generezi, in loc de un grad de pace si armonie suplimentar, dimpotriva teama sau panica. Este ca si cand eu am o piscina si invit, pe cei MATURI si fara nazuri, sa isi aminteasca ca nu sunt vinovati nicicum de anatomia corpurilor lor, si daca SI EI CONSIDERA, sunt bineveniti in spatiul intim al piscinei sa se bucure de soare si apa, fara chilot pe ei. Desigur NU ORICINE va urma aceasta invitatie. Ca sa nu scandalizez pe cei care inca "judeca", ma angajez astfel sa asigur intimitatea celor care vor sa se bucure alaturi de mine de anumite profunzimi ale ADEVARULUI DE DINCOLO DE PUNCTUL ZERO.

DECI, nu separare fac eu, sau nu eu sunt cel care alege fundamental, ci fiecare dintre voi, prin propriul lui nivel de intelegere, se pozitioneaza "cumva" fata de acest fenomen: aparitia unei noi comunitati, inca virtuale, care va fi alcatuita din fiinte mature, care macar conceptual sunt dispuse sa priveasca catre "dincolo de punctul zero".
Site-ul probabil se va numi chiar conform cu ghilimelele anterioare, am sa il fac in google sites si voi vedea exact care sunt mijloacele cele mai potrivite de a-l face privat. 
Acest blog a fost la indemana tuturor si pe un limbaj destul de normal. Cu toate astea, au fost si reflectari ale unor cumplite neintelegeri, una destul de recenta ajungand chiar zilele trecute la cunostiinta mea. Este unul din motivele care ma fac sa iau acest tip de initiativa. Un alt firesc rezulta din faptul ca REZONANTA este cea care asigura o reala comunicare intre noi. Oricum cei care sunt situati pe un alt nivel de vibratie/cunoastere/intelegere ar irosi timpul citind. Nu ca ma iluzionez eu ca voi, cei care veti fi in jurul "piscinei" imaginare, chiar ati fi deja apti de a fi atins macar "punctul zero" in constiintele care sunteti, dar ne jucam putin "ca si cand", pentru ca doar asa putem face pasi inainte. Vom incerca sa "tragem cu ochiul", catre ceea ce ar fi normalul de dupa...
Un alt simpatic argument ar fi textul lui Brandon, gasit tradus pe "Da mai departe" si pe care probabil multi deja l-ati citit. 
Cei care ma stiu, cunosc ca eu spun de multa vreme exact aceleasi lucruri, insistand asupra faptului ca e util sa intelegem odata ceea ce au spus majoritatea Iluminatilor, si anume ca noi trebuie sa intelegem ca SUNTEM AICI PENTRU A (NE) DARUI si nu pentru a tot cersi, indiferent ce.
http://www.damaideparte.ro/index.php/despre-2012-scrisoarea-lui-gregg-braden-catre-comunitate/6268/
Desigur, poate ar fi fost de dorit ca experienta sa fi fost intr-un punct mai inalt, sa fim deja apti sa facem comunitati viabile atat economic cat si ca experienta colectiva pe un areal "fizic", desigur poate ca anumite conditii deja sunt intrunite...cu toate astea, daca privim atent IN NOI, va trebui sa acceptam ca inca nu suntem apti pentru asa ceva, ca inca fiecare are anumite perceptii si ca atare si creaza functie de vechile tipare/conditionari/paradigma de gandire. Asa stand lucrurile, orice ai incerca sa "incropesti", ar fi nealiniat si sortit inca esecului. Cam ce a comentat Dialara zilele trecute.Blogul ei Pentru ca "drama" experientiala nu e ca nu reusim sa aducem inca in manifestare ceea ce intentionam, ci ca oricum aducem ceva, dar care numai armonie inca nu este.
Ne-am extins ca si corpuri de constiinta, am adunat si ceva mai multa energie, dar cand "privim" la informatia care inca este vehiculata in noi, parca prea confortabil nu e cazul sa ne simtim...

Filmuletul a fost mai mult o DIVERSIUNE.
Se tot vorbeste despre "floarea vietii".

Dar ati inteles oare exact CE REPREZINTA?
Este reprezentarea grafica a unui patern reprezentand ARMONIA RELATIONALA. Are la baza relatia dintre doua puncte de manifestare, exact ca in gif-ul postat mai sus.
Punctului zero de constienta i-ar corspunde intelegerea PROFUNDA a firescului echidistantei si a faptului ca ORICE se manifesta este datorat UNUI PUNCT.Acel punct e CENTRUL TAU. 
Ceea ce ESTE INCA DE DOBANDIT este exact constientizarea corectei raportari la orice relatie, CENTRUL CARE TU ESTI, cu periferia manifestarilor din jur. Asta va fi consecutiv intelegerilor profunde privind importanta anumitor moduri de a "privi" viata. Cata vreme admiti ca poate exista "al meu", floarea vietii pe care o generezi, cu centrul in centrul tau, va fi o constructie chinuita rau, fara pic de armonie. Ceva perceput ca al tau sau apropiat va fi diferit si nu echidistant in raport cu ceva/cineva care nu e "al tau".
Aici sunt ADEVARATELE CONDITIONARI, care ne fac din ARMONIE ceva care ajunge uneori insuportabil. Pentru ca "Floarea vietii" nu se poate obtine schimband la un momentdat raza cercului! Ea e garantul armoniei in exercitiul numit viata, si in vorbe se traduce doar prin "echidistanta"...sau daca vreti "pace, armonie, bucurie". Doar in aceasta corecta pozitionare nu mai esti nici dependent de ceva/cineva, nici asfixiat sau stresat dar nici parasit de cineva sau lipsit de ceva. Nu ai pozitii partizane, debalansate in nici o situatie/relatie. De aici nu mai vezi dualitatea. Aici inceteaza psihismele, definitiv, judecatile de orice gen.
Daca ar fi sa spun ca invit pe cineva sa solicite intrarea pe noul site, pe cei care au inteles asta i-as invita. Sunt cei mai apti sa patrunda in noua "lume".
Dar pentru a nu fi cumva inteles iar gresit, retineti "detaliul" ca suntem fiinte multidimensionale. Deci ca generam, simultan, cate o astfel de armonie in fiecare dimensiune a constiintei care suntem. 
Din neatentie ne straduim sa cuprindem intr-o singura pretinsa armonie fenomene aflate in diferite dimensiuni, noi mental credem ca e cu putinta si ne declaram armoniosi, neobservand ca am amestecat ...mere cu pere! 
Tu, ca Centru, e util sa te vezi o verticala, cu diferite puncte pe ea, corespunzator fiecare unui nivel/frecventa/dimensiune. Din fiecare acest punct generezi o "armonie". Ca atare esti ca un fel de sandwich de infinite "armonii", aflate in relatie de subordonare intre ele, pe verticala, de sus in jos. Ca atare, dand doar un exemplu, nu poate fi dizarmonie la nivelul emotii/sentimente si apoi, sub acea vibratie, sa ai pretentia sa fii armonios in corp fizic, sa zicem. Tot de aceea gradul de armonie/sanatate a corpului fizic te face sa fi constient ca dizarmonia e generata de undeva de mai sus, in modul cel mai probabil. 
Tot asa, daca mentalul tau e haotic, nu ai cum pretinde ca experienta de viata sa fie armonioasa.
Pe verticala functioneaza cauzalitatile iar pe orizontala conditionarile si pretinsele alegeri/separari/perceptiile duale. Ele deformeaza Armonia care tu ar fi util sa fi. 
Desigur comuniunile/comunitatile se tot aduna in diferite locuri si cu motivatii diferite, peste tot actionand limpede principiul rezonantei. Multi se aduna ocazional sau zilnic pentru meditatii colective, mai puternice si mai motivante. Toate ma bucura si sunt in contact permanent cu toti, indiferent ca sunt doar familii sau cercuri deja mai extinse. O poza de astfel de grup am sa o postez aici, poate si ca sa va inspire. Multumesc Danielei si celor din jurul inimii care ea e.

Nu este singururl loc unde copiii participa cu cei mari la meditatie si voiam sa stiti ca este foarte benefic pentru ei.
Si pentru ca e sanatos ca ei sa se joace, iata si cum ma vede unul dintre ei:

Desigur nu voi parasi nici acest blog, tocmai pentru ca este citit de multi, si el va contine in continuare informatii de un nivel mai larg accesibil si in termeni blanzi. Pe site-ul anuntat voi fi mai specific si voi relua anumite subiecte mai detaliat si probabil in limbaj mai abrupt. M-ar bucura sa am solicitari cat mai multe, dar dupa ce fiecare si-a revizuit in el gradul de ACCEPTARE a adevarului, asa cum este el. De asemeni m-ar bucura ca creativitatea si darul de experienta a fiecaruia sa isi faca loc cat mai puternic, pentru ca doar asa PRODUCEM NOI SCHIMBAREA.
Cu timpul CRED ca obiceiul de a (ne) darui va deveni acolo mai familiar, incepand sa ne oferim DARUL specific fiecaruia, cand fiecare il va fi descoperit. Voi cauta sa va ajut sa va limpeziti, deoarece...NIMIC NU E CEEA CE PARE!
Namaste!