Totalul afișărilor de pagină

duminică, 25 martie 2012

"FAMILIA-celula de baza a societatii"

NIMIC NU E CEEA CE PARE SI...intr-un fel sau altul, nimic nu e INTAMPLATOR!

De acum mi-am creat singur o dilema: public un subiect pe acest blog, sau pe site-ul mai...privat? Pe blog e un bun de larga circulatie, pe site pot insa sa fiu SI MAI clar...pot intra MAI ADANC in vizuina iepurelui!!!

 

"DEZBINA SI ASUPRESTE" este un principiu-de baza- al masoneriei . L-au respectat cu "sfintenie" de mii de ani, a fost BAZA instrumentelor de manipulare! Si asa este si astazi.



Suntem o planeta de...oameni! TOTI suntem aici pentru a avea o experienta umana, in corp fizic, sa ne bucuram de aceasta OPORTUNITATE in Creatie. Am cunoscut, de-a lungul a nenumarate intrupari, diferite experiente si diferite nivele de constienta.


 Am experimentat diferite tipuri de "organizari", functie de ce mintea ne-a permis. Am cunoscut si organizarea tribala, si ginta, apoi ne-am separat in...popoare! Dupa o vreme apar si alt fel de interese. De aici lucrurile nu mai sunt cum par. Deja apar conducatori, nu mai suntem doar grupulete manate de interese primare, unii au altfel de pozitii si...interese "mai mari". Brusc apar "emisari ai zeilor", Case princiare,...de unde? Apare "nobilimea"! Ce o fi fiind aia, de unde aparura? Asa, din senin? 
In mod clar, pentru a putea aparea o alta forma de organizare, in mod necesar a aparut un alt nivel de constienta. Dar nu la toti in mod egal. Cei care au devenit mai constienti au si profitat de asta. ACEST ASPECT s-a pastrat mereu, iar cei care atunci au profitat, apoi au gasit si instrumentele de a-si mentine pozitia. Aparent exista o disputa intre politicieni si economisti, care dintre ei detin in ADEVAR CONTROLUL. Raspunsul e limpede, nici unii, nici altii ci cei situati cu un nivel de constientza mai sus. INTOTDEAUNA cel mai constient creeaza conditiile pentru cei mai putin constienti. Aceste conditii pot fi in acord cu armonia universala sau pot urmari interese meschine...cel putin pana la un punct. ACUMUL se pare ca are si menirea de a nu mai accepta decat ceea ce este in acord cu Armonia Universala.
Cum ar putea exista razboi, daca nu ar fi "popoare" care sa se "lupte"? Am batut tarusi in mama geea si acum avem un "sfant pretext", ne aparam "glia stramoseasca". Dar ca bau baul sa fie si mai mare, facem si blocuri militare, facem si organizatii mondiale pe diverse interese, impartim, separam, aratam cu degetul spre..."dusmani". Nu conteaza ca sunt economici, politici sau....religiosi! Ca doar si "credinta" trebuia exploatata...Apoi cream partide, ideologii contrare, separari la toate nivelele, ca sa se simta clar ca... individualitatea este intr-o "contra continua", peste tot.  


Daca incerci sa intelegi Calendarul Mayan, va trebui acceptat ca el se bazeaza, cel putin in partea lui de vizionarism, pe o cunoastere profunda a ceea ce inseamna, de fapt, evolutia Constiintei. Conform cu el, nivelul de constiinta corespunzator organizarii pe "familii", ar fi trebuit de mult depasit.
 Asa cum si in crestinism ar fi fost logic ca Vechiul Testament sa fie inlocuit de Noul Testament, corespunzand cu un nou nivel de constientza. Acestea -ambele- daca s-ar fi PERMIS sa se intample, acum nivelul de armonie din exercitiile de viata pe planeta albastra, ar fi fost cu totul altul.
Pentru ca balamucul sa fie TOTAL, a mai fost si..."consfintit"...ce termen, de unde l-or fi inventat?!!..."dreptul de proprietate". Si, alt termen si asta: "casnicia!!!"...Alt "drept de proprietate", baza nu a societatii, ci a tuturor belelelor sociale...Pentru ca ai obtinut mici enclave, fiecare cu pretinsele ei valori si pretinsele ei proprietati, versus...restului lumii.  In permanenta si dementa concurenta cu orice alta familie, pe toate planurile...Egouri exacerbate...institutionalizat!
Acum s-a "consfintit" separarea totala! Pentru ca in mica enclava, cu petinse valori si proprietati, tot separarea opereaza, unul fiind barbat si altul femeie. Fiecaruia ii revin atributiuni specifice, fiecaruia i s-a cultivat o psihologie aparte, ca nu cumva sa existe cooperare. Ca nebunia sa ajunga maxima, au fost create institutii de scolarizare separate pentru baieti si fete, exact in perioada pubertara, sa nu poata avea absolut nimic in comun. Noroc ca nu a fost un experiment de lunga durata, la noi macar...
Nimic nu a fost intamplator, totul a fost menit tensionarilor la maxim si separarii. Atat statul cat si biserica au luptat din rasputeri pentru a pastra constienta pe loc, folosind absolut tot arsenalul. Casatoria a fost cultivata, cu "grija" de ambele, indiferent biserica si indiferent regimul politic din care acel stat a facut parte. Dece oare? Pentru ca era dictata si sustinuta de la un nivel de constienta superior lor. Evident in interes propriu.
Acum daca privesti, tensiunile maxime se gasesc exact in familii, atat intre generatii cat si intre soti. Nivele de constienta diferite, convingeri politice diferite, interese distincte...Totusi trag aceste "targi pe uscat" la infinit, renuntand fiecare la ce poate, fiind nivelul cel mai insidios in care Sinele se vinde pentru pretinse valori. Cele mai triste argumentari si renuntari la Sinele propriu, se fac de dragul acestei...inconstiente (i)maturizari.
Ce se "respecta" de fapt? In primul rand o valoare din Sine, si anume sentimentul ca atat barabatul cat si femeia sunt doar o jumatate a unui Intreg. Acest sentiment insa, este cu multa atentie si profesionalism, directionat prin conditionari psihlogice dar nu numai, ante si post maritale, exact spre distrugerea oricarei sanse ca el sa fie, macar si din greseala, implinit. Pervertirea sexualitatii si transformarea ei in sperietoare, lipsirea individualitatii de incredere in propria lui stralucire, competitia exacerbata pe toate planurile, sunt doar cateva din tarele cu care se ajunge in prag de casatorie. Acolo se intalnesc doi timizi si nestiutori despre ei insisi si cu atat mai putin despre partener, fiecare vine cu propriul set de conditionari si...isi jura credinta pana la sfarsitul vietii, niste inconstienti speriati.
Apoi toti cauta "sa dea bine" inafara cuplului, indiferent nivelul de drama experientiala inconstienta la care sunt...parte. Va asigur ca, cei mai "fericiti" chiar si reusesc...sa "dea bine". Mai mult eu chiar nu am intalnit. Mai exista cazuri in care unul din parteneri traieste un nivel de autohipnoza atat de pronuntat, incat se autoconvinge zilnic ca este ok. Nasol este cand si el se trezeste!
Avand in vedere ca "institutia casatoriei" este un "contract" social, "beneficiaza" de toate aberatiile oricarui "contract": se prezumeaza ca cei doi parteneri nu se vor schimba niciodata, ca viata poate fi batuta in cuie. Nefiind si ADEVARAT, desigur transformarile firesti par a fi echivalente cu nerespectarea "termenilor contractuali" si desigur contractul este supus instantelor statului, spre declararea vinovatului si "recuperare daune"...daca nu ar fi trist, ar fi de ras cat de aiurea s-a putut gandi. Oare chiar nimeni nu a inteles pana acum ca viata este vie si supusa clipa de clipa schimbarilor si ca in asta sta si frumusetea ei? Suntem chiar amuzanti cu pretentiile din capetele noastre!


ACUM-ul are multe particularitati. Multe cupluri din cele care inca tind sa se mai formeze, probabil in virtutea constientei aflata la un anumit nivel, cum ca suntem doar o jumatate dintr-un intreg, magnetic sau electric, intra in parteneriat cu sau fara ideea de a si oficializa relatia, dar amuzant este ca, in timp, din subconstientul fiecaruia revin programele masonice de ...proprietari sau altele. Teme insuficient intelese la capitolul sexualitate, bani, dorinta de control catre partener, gelozia,  fac ca si aceste incercari sa esueze lamentabil. Ca atare sunt martorul a multe incercari, in care se pleaca cu constienta, si se ajunge tot la inconstienta subconstientului. Si mai alarmant este faptul ca inconstienta invinge in mai toate cazurile. Deci acesta este nivelul de ATENTIE  si VERTICALITATE, de CUNOASTERE si INTELEGERE la care ne acordam accesul!
subiectul am sa il reiau la alt nivel pe site-ul "privat".

5 comentarii:

  1. Impartasesc intru totul aceast punct de vedere.Am trait din plin amandoua situatiile : si educatia limitativa inauntru unei familii care dupa ceea ce eu vedeam numai iubire nu era ceea ce-i tineau legati pe ai mei...si santajele sentimentale facute in numele a nu stiu carui juramant ... iar cand am deschis ochii am trait si libertatea ...care pentru mine a insemnat totul.Libertatea si dorinta de a trai fericit au fost doua teme care m-au purtat pe un drum nemaipomenit de extaziant. Nu am nici o problema economica ... nu posed nimic,nu am nici o frica de saracie ,nu am nimic de pierdut,nu am nici un motiv pentru care eu nu pot fi unde vreau cand vreau ...
    Imi aduc aminte primele zile cand ajunsesem in Italia si diverse persoane foarte bine ,,intentionate"imi propuneau ca rezolvare a tuturor problemelor mele :casatoria ... mie care fugeam sa zicem ca dracul de tamaie ,numai cand auzeam cuvantul acesta .Iesiam dintr-o inchisoare si voiau sa ma inchida in alta ,spunand ca ma voi sistema...ha ha ha ! Sunt foarte sistemata pot sa spun : sanatoasa, fericita si cel mai important :libera !

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place cum ne certi, Octavian,imi place felul in care vrei sa ne faci sa intelegem lucruri care pentru tine sint atit de logice si de clare, tocmai pentru ca sint vazute de la un alt nivel. Trecindu-le prin inima sint foarte placute, rezonez cu ele foarte mult, sint convinsa ca ai foarte mare dreptate, dar ce facem cu mintea. Nu este atit de usor sa treci din minte in inima. Mintea iti spune ce ,,trebuie'' sa faci iar inima ceea ce ,,iti place'' sa faci. Daca asculti inima s-ar putea sa-i ranesti pe cei din jur, sa-i dezamagesti pe cei care au asteptari de la tine, si sa traiesti cu povara asta. Daca in schimb alegi sa traiesti din minte este posibil sa te ranesti si sa te dezamagesti pe tine. Uni ar spune ca este un fel de egoism. Cum am putea alege o cale de mijloc ?(stiu ca nu exista). Dar cred ca suferinta personala este mai usor de trecut cu vederea decit suferinta care o provoci altora. Apreciez oamenii care au curaj sa faca alegeri radicale.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Aura, inafara de faptul ca mi-e/ne e dor sa te vedem, tre sa iti amintesc ca nu ai venit in acest plan al experientei insotita. Ceea ce aici facem sunt simple exercitii iar ceilalti,fiind si ei la scoala, isi fac si ei temele. Daca tu te vinzi nu ii ajuti cu nimic. Daca in schimb iti rearanjezi relatiile pe noul punct de constienta ii ajuti luandu-le acel nefericit "caldicel" si obligandu-i cumva sa evolueze si ei. Sper ca este destul de logic. Pup

    RăspundețiȘtergere
  4. Octavian zice fff bine. Singura responsabilitate o avem fata de noi insine si propria evolutie -absolut fiecare din noi dar pe masura ce ne trezim observam ca mai avem o responsabilitate: aceea de a-i ajuta de altii. Nu cred ca putem rani pe cineva cum absolut nimeni nu ne poate rani pe noi insine...dar poti rani ego-ul cuiva si prin asta nu-i faci dacat un bine obligandu-l sa se dezidentifice cu mintea...asta daca este suficient de atent.

    RăspundețiȘtergere
  5. atata vreme cat se continua A FI in TRIUNGHIUL DRAMEI, "baleind" intre VICTIMA-SALVATOR-AGRESOR,termenul de FAMILIE va continua sa insemne separare, scindare, suferinta, control... doar inafara lui, cu totul, redevenim UNUL

    RăspundețiȘtergere