Discernamantul in "cautarea spirituala"

Si cu alte ocazii am pomenit acest aspect, si gasesc util sa il reiterez si aici, deoarece VAD ca inca sunt multi cei care, citind o carte/autor, incep sa "creada" ca au descoperit ADEVARUL.

Devine si mai greu de inteles, atunci cand mi se cere parerea si eu chiar recomand acea carte/autor, ca avand un grad de adevar ridicat sau un grad inalt de beneficitate, pentru respectivul cititor.

Orice carte/autor/chanelling are minim 2-3 componente. Una este ideea de baza care poate fi "inspirata" chiar inalt sau urmare a unei munci intense de cercetare, o alta este partea autorului de impurificare involuntara, datorata propriului nivel de intelegere/evolutie si nu arareori exista si o a treia, anume impurificarea VOLUNTARA. Aceasta poate fi introdusa de editor, care sa o vrea doar mai "vandabila", dar si de instante cu interes de impurificare foarte "calificat".

Nu arareori un autor se vede in situatia de a alege daca acea carte sa apara cu "adausuri", sau sa nu apara deloc sau chiar sa fie interzisa la publicare.

De cele mai multe ori, exact texte de valoare sunt obligate sa contina "adausuri" impurificatoare. Se stie ca ele vor trezi interesul si vor opera deschideri in constiintele cititorilor, care de regula nu au DISCERNAMANTUL necesar de a lua doar ce este de valoare reala din el. Cine isi inchipuie ca tocmai literatura "spirituala" este fara impuritati, chiar viseaza. Biblia, "Tatal nostru" sau "Inger ingerasul meu" sunt pline de adausuri, care le fac adevarate capcane.

Priveam la "Putere versus forta" si la ultimul pasaj, adaugat:

Daca pana a citi acest adaus, nimic nu te-a atentionat sa ai discernamant asupra continutului, la citirea lui chiar trebuie sa iti pui ceva intrebari. Macar... daca a fost "innobilat" inainte de tiraj sau dupa, si apoi sa privesti atent la cele care au urmat...Asta neinsemnand ca valoarea cartii nu ar fi reala, sau ca informatiile din ea nu sunt, in mare masura, adevarate. Chiar sunt, la un nivel partial desigur, dar...nu toate.
Cartile, cunoasterea intermediata in general, intotdeauna trebuie sa fie receptionata cu discernamant. Ea oricum este dedicata mintii si are ca menire finala doar schimbarea modului de gandire, etapa de cele mai multe ori necesara si preliminara intelegerii finale, in care oricum vom renunta la credinta ca chiar am putea deveni "destepti".
Deci eu doar am exemplificat cu acest titlu, ideea insa este valabila indiferent ce si de unde vine spre voi. Chiar in timp ce scriam, a intrat o veche prietena, si va lipesc discutia:

Gia: marturisesc ca sunt uimita de continua referire la "cavaleri galactici", premii, ridicari in grad, etc.

Gia: limbajul e primul in care se vad schimbarile unei noi lumi

octavian: scumpo, in spiritualitate se folosesc tot felul de metafore

octavian: inclusiv acest gen de "stratificari personificate"

Gia: eu te citesc pe tine tocmai pentru ca nu metaforizezi inutil

octavian: eu nu, dar cand lipesc pe altii, accept limbajul lor

octavian: fenomenul de chanelling este unul interesant

octavian: ti se vorbeste in cap

octavian: la un momendat te intrebi si poate intrebi cine iti vorbeste

octavian: primesti un gen de raspuns

octavian: apoi il consideri a fi ADEVARAT

octavian: EU IL CONSIDER A FI, DE FAPT, METAFORIC

Gia: astea sunt fenomene medievale, ca si limbajul care le insoteste

Gia: lumea se indreapta spre deformalizare

octavian: nu, mama, chanellingul exista si va exista cat exista omul

Gia: fiecare cu intamplarile lui

Gia: ma gandesc ca, totusi, limbajul unimii ar fi nonlimbajul uman

octavian: deci nu e de intrigat nimic

octavian: ia-o si tu cum vrei

Gia: asa cum il practicam acum

octavian: ca sa ajungi la nonlimbaj intai epuizezi limbajul

octavian: fiecare pt sine

Gia: da, ideea cu epuizarea e productiva

octavian: pup, daca se potriveste, pot lipi discutia pe blog?

Gia: iar metaforizarea ar fi benefica numai daca se reuseste, prin cuvant, exprimarea imuabilului

octavian: taman scriam ceva conex

Gia: pai eu m-am revoltat un pic aici

octavian: si ce e aiurea in a te revolta?

Gia: nu, dar cititorii tai s-ar revolta si ei, pe mine

octavian: nu cred-te temi de transparenta? -oricum apare doar...gia

Gia: ei, nu ma tem, sigur ca as fi putut scrie direct pe blog

octavian: oricum, imi e dor de tine, sunt deja ani de cand nu ne-am vazut

Gia: ceea ce vroiam sa spun este ca exista o intreaga literatura asa-zis spirituala, plina de ierarhii medievale si de floricele emotionante

octavian: daca exista, probabil...au dreptul sa existe

octavian: e ceva intamplator in creatie?

Gia: sigur, dar noul pentru mine este tocmai depasirea acestui fel de a exprima, simti, etc

Gia: nemaivorbind ca din punct de vedere literar e super-mediocru

octavian: corect, deci vei folosi DISCERNAMANTUL, exact subiectul postarii de azi

Gia: mai vii in bucuresti?

Gia: sigur ca si mie mi-e dor

octavian: candva este posibil, acum nu si previzibil

octavian: te pup,tenx

.......................

Gia: citesc blogul tau tocmai pentru ca limbajul e esential, nealambicat, limpede

Gia: asa cum e lumea spre care tindem

octavian: pt ca eu nu mai am nevoie de vorbe

Gia: pai asta ziceam, la un anumit nivel nu e nevoie de vorbe

octavian: si doar ala conteaza

Gia: si sa citesc deodata sumedenie de vorbe intergalactice, pare ca o intoarcere neproductiva in timp

octavian: pana vom intelege pe deplin legea mentalismului, inca ne jucam

Gia: ok, vom schimba jucariile in curand

octavian: sunt convins de asta, mama

Ieri ii spuneam unui bun prieten ca orice vine catre tine, poti multumi in sinea ta. Indiferent forma, calea, continutul aparent...Ai discernamant, dar in sinea ta multumeste. Tocmai ti s-a facut un dar. O melodie canta, poate nu rezonezi atunci...e "perceptia ta" ca nu te bucura atunci, dar...multumeste! Era un dar! Chiar si un pumn primit in cap, poate fi un mare dar de iubire...disperata!
Azi gasesc in posta un nou mesaj de la Elena Cocis, multi deja l-ati primit,unii insa nu. Pentru ultimii il lipesc aici:

Semnificatii tacute – de ziua Crucii

de Elena Cocis

Ieri, a inceput un nou uinal. Nu trebuie sa va bateti capul cu denumiri. Luati trecena si uinalul precum unitati stravechi de masurare a timpului, ceva de genul saptamana si luna. Important este sa intelegem ca ele reprezinta un inceput, ca marcheaza ceva anume. Semnificatia acestui uinal - o perioada de 20 de zile, contine un element esential, demn de luat in seama: un inceput ce se caracterizeaza prin putere spirituala, ajunsa la un punct de maturitate maxima. Samanta Noii Constiinte care a fost asezata in „pamantul” roditor al fiintei noastre si semanata in zi de 1 Porumb (pe 5 septembrie), odata cu zorii zilei de ieri a declansat incoltirea. Asta inseamna ca samanta, pentru a deveni planta, si-a negat/invins starea de samanta. Vi se pare sau nu acest simbol, ca fiind un indemn la a renunta la viata ancorata doar in materialitate, un indemn la „a lasa sa plece tiparele si credintele limitative, pentru a inflori potentialul sadit in noi? Sa ne reamintim ca vorbim tot despre aspectele care se deruleaza in spirala celor 40 de zile vindecatoare, care curg pana in 14 oct. In tot acest rastimp, energiile cosmice vor aduce, una dupa alta, intelesuri tot mai profunde.

Dar, ori de cate ori sarbatorile crestine se intalnesc cu cele ce provin din intelepciunea mayasa, si care au aceeasi simbolistica, nu pot sa nu ma intreb de ce aceasta sincronicitate, ce clopotel suna in vazduh?

Astazi este Ziua Crucii, simbolul stravechi al echilibrului perfect, al Arborelui Cosmic, al integrarii si unificarii, simbolul Unimii, cel ce aduce vibratia Sfintei Treimi - pasaportul nostru spre Spatiul Sacru al inimii. Simbolul crucii este atat de complex, incat, evident, nici macar nu poate fi sugerat in cateva cuvinte – desi eu tocmai am incercat sa o fac. Prin axa orizontala a fiintei noastre – a Crucii Cosmice – spiritul poate pogori, intruparea se infaptuieste si ne unificam cu toate aspectele noastre (cosmice), pentru a deveni cine suntem noi, cu adevarat!

"Intamplarea" face ca astazi – repet, de ZIUA CRUCII – simbolul mayas sa fie RESPIRATIA DIVINA, a carei semnificatie chiar nu cred ca mai este cazul sa o amintesc, de ton 1o. Tonul 1o este cel ce raspunde la intrebarea cum(?). Deci, cum ne vindecam, cum participam, constient, la marele salt in constiinta? Cum intrupam energiile Divine? Si intrebarile pot continua. Raspunsul ni-l ofera energiile acestei zile: fiind Crucea Cosmica si respirand odata cu Divinitatea, cu intregul Univers, odata cu Mama Pamant si cu Tatal Cer. Doar atat! Constientizand, trecand de la starea „de a crede”, la starea „de a sti”, iesind din ignoranta si respirand. Simplu! Nu?

Miracolul cosmic nu se opreste aici. Daca astazi implinim aceste sensuri si le aducem in noi, maine cand ne vom trezi, ne vom bucura de o energie atat de frumoasa, atat de speciala, incat am hotarat sa va spun doar ce semnifica, obiectiv si descriptiv, ca sa nu va iau bucuria de a medita, singuri, asupra intelesurilor sale.

Energia zilei de maine se numeste Akbal – cea care aduce la suprafata Adevarul Divin, „secretele” ascunse adanc in fiinta noastra. Eu as numi-o Ziua Reamintirii.

Si, pentru ca evantaiul aspectelor Divine ale acestor zile sa se exprime mult peste ce mintea noastra poate pricepe, maine este Akbal de ton 11, acel ton care inseamna "a doua venire a lui Christos"– evident, in sens metaforic. Este acel nou inceput, transformarea ultima, finala, cea care ne conduce spre Omul Nou!

Sa nu-ti tresara sufletul, atunci cand vezi cum Universul lucreaza, cum sincronicitatile, semnele, dialogul ingerilor, ne arata CALEA? Cat de indiferent poti fi, cand afli aceste lucruri? Cum este posibil ca un calendar facut cu mii de ani in urma (si care are 260 de zile) sa se intalneasca, absolut sincron, cu cel crestin (care are 365 de zile)?

Ce sa mai spun – sau, altfel spus, mai pot spune ceva?

Bucurati-va de plenitudinea energiilor zilei de azi si a celei de maine, bucurati-va de fiecare zi pe care o traiti pe aceasta minunata Planeta, lasati sufletul sa se simta in largul sau, lasati Divinitatea launtrica, copilul interior sa se exprime liber, sa-si recapete rolul de conducator al Vietii noastre.

Lasati inimile sa raspandeasca parfumul suav al iubirii neconditionate, priviti-va unii pe altii si observati cat de frumosi puteti fi, atunci cand priviti/contemplati/creati/sunteti FRUMUSETE, PACE, ARMONIE, ECHILIBRU, cand sunteti precum crucea, simbol al pogorarii spiritului, in centrul fiintei noastre.

Pe curand. 

Elena Cocis