Totalul afișărilor de pagină

joi, 13 septembrie 2012

Discernamantul in "cautarea spirituala"

Si cu alte ocazii am pomenit acest aspect, si gasesc util sa il reiterez si aici, deoarece VAD ca inca sunt multi cei care, citind o carte/autor, incep sa "creada" ca au descoperit ADEVARUL.
Devine si mai greu de inteles, atunci cand mi se cere parerea si eu chiar recomand acea carte/autor, ca avand un grad de adevar ridicat sau un grad inalt de beneficitate, pentru respectivul cititor.
Orice carte/autor/chanelling are minim 2-3 componente. Una este ideea de baza care poate fi "inspirata" chiar inalt sau urmare a unei munci intense de cercetare, o alta este partea autorului de impurificare involuntara, datorata propriului nivel de intelegere/evolutie si nu arareori exista si o a treia, anume impurificarea VOLUNTARA. Aceasta poate fi introdusa de editor, care sa o vrea doar mai "vandabila", dar si de instante cu interes de impurificare foarte "calificat".
Nu arareori un autor se vede in situatia de a alege daca acea carte sa apara cu "adausuri", sau sa nu apara deloc sau chiar sa fie interzisa la publicare.
De cele mai multe ori, exact texte de valoare sunt obligate sa contina "adausuri" impurificatoare. Se stie ca ele vor trezi interesul si vor opera deschideri in constiintele cititorilor, care de regula nu au DISCERNAMANTUL necesar de a lua doar ce este de valoare reala din el. Cine isi inchipuie ca tocmai literatura "spirituala" este fara impuritati, chiar viseaza. Biblia, "Tatal nostru" sau "Inger ingerasul meu" sunt pline de adausuri, care le fac adevarate capcane.
Priveam la "Putere versus forta" si la ultimul pasaj, adaugat:
Daca pana a citi acest adaus, nimic nu te-a atentionat sa ai discernamant asupra continutului, la citirea lui chiar trebuie sa iti pui ceva intrebari. Macar... daca a fost "innobilat" inainte de tiraj sau dupa, si apoi sa privesti atent la cele care au urmat...Asta neinsemnand ca valoarea cartii nu ar fi reala, sau ca informatiile din ea nu sunt, in mare masura, adevarate. Chiar sunt, la un nivel partial desigur, dar...nu toate.
Cartile, cunoasterea intermediata in general, intotdeauna trebuie sa fie receptionata cu discernamant. Ea oricum este dedicata mintii si are ca menire finala doar schimbarea modului de gandire, etapa de cele mai multe ori necesara si preliminara intelegerii finale, in care oricum vom renunta la credinta ca chiar am putea deveni "destepti".
Deci eu doar am exemplificat cu acest titlu, ideea insa este valabila indiferent ce si de unde vine spre voi. Chiar in timp ce scriam, a intrat o veche prietena, si va lipesc discutia:

Gia: marturisesc ca sunt uimita de continua referire la "cavaleri galactici", premii, ridicari in grad, etc.
Gia: limbajul e primul in care se vad schimbarile unei noi lumi
octavian: scumpo, in spiritualitate se folosesc tot felul de metafore
octavian: inclusiv acest gen de "stratificari personificate"
Gia: eu te citesc pe tine tocmai pentru ca nu metaforizezi inutil
octavian: eu nu, dar cand lipesc pe altii, accept limbajul lor
octavian: fenomenul de chanelling este unul interesant
octavian: ti se vorbeste in cap
octavian: la un momendat te intrebi si poate intrebi cine iti vorbeste
octavian: primesti un gen de raspuns
octavian: apoi il consideri a fi ADEVARAT
octavian: EU IL CONSIDER A FI, DE FAPT, METAFORIC
Gia: astea sunt fenomene medievale, ca si limbajul care le insoteste
Gia: lumea se indreapta spre deformalizare
octavian: nu, mama, chanellingul exista si va exista cat exista omul
Gia: fiecare cu intamplarile lui
Gia: ma gandesc ca, totusi, limbajul unimii ar fi nonlimbajul uman
octavian: deci nu e de intrigat nimic
octavian: ia-o si tu cum vrei
Gia: asa cum il practicam acum
octavian: ca sa ajungi la nonlimbaj intai epuizezi limbajul
octavian: fiecare pt sine
Gia: da, ideea cu epuizarea e productiva
octavian: pup, daca se potriveste, pot lipi discutia pe blog?
Gia: iar metaforizarea ar fi benefica numai daca se reuseste, prin cuvant, exprimarea imuabilului
octavian: taman scriam ceva conex
Gia: pai eu m-am revoltat un pic aici
octavian: si ce e aiurea in a te revolta?
Gia: nu, dar cititorii tai s-ar revolta si ei, pe mine
octavian: nu cred-te temi de transparenta? -oricum apare doar...gia
Gia: ei, nu ma tem, sigur ca as fi putut scrie direct pe blog
octavian: oricum, imi e dor de tine, sunt deja ani de cand nu ne-am vazut
Gia: ceea ce vroiam sa spun este ca exista o intreaga literatura asa-zis spirituala, plina de ierarhii medievale si de floricele emotionante
octavian: daca exista, probabil...au dreptul sa existe
octavian: e ceva intamplator in creatie?
Gia: sigur, dar noul pentru mine este tocmai depasirea acestui fel de a exprima, simti, etc
Gia: nemaivorbind ca din punct de vedere literar e super-mediocru
octavian: corect, deci vei folosi DISCERNAMANTUL, exact subiectul postarii de azi
Gia: mai vii in bucuresti?
Gia: sigur ca si mie mi-e dor
octavian: candva este posibil, acum nu si previzibil
octavian: te pup,tenx
.......................
Gia: citesc blogul tau tocmai pentru ca limbajul e esential, nealambicat, limpede
Gia: asa cum e lumea spre care tindem
octavian: pt ca eu nu mai am nevoie de vorbe
Gia: pai asta ziceam, la un anumit nivel nu e nevoie de vorbe
octavian: si doar ala conteaza
Gia: si sa citesc deodata sumedenie de vorbe intergalactice, pare ca o intoarcere neproductiva in timp
octavian: pana vom intelege pe deplin legea mentalismului, inca ne jucam
Gia: ok, vom schimba jucariile in curand
octavian: sunt convins de asta, mama
Ieri ii spuneam unui bun prieten ca orice vine catre tine, poti multumi in sinea ta. Indiferent forma, calea, continutul aparent...Ai discernamant, dar in sinea ta multumeste. Tocmai ti s-a facut un dar. O melodie canta, poate nu rezonezi atunci...e "perceptia ta" ca nu te bucura atunci, dar...multumeste! Era un dar! Chiar si un pumn primit in cap, poate fi un mare dar de iubire...disperata!
Azi gasesc in posta un nou mesaj de la Elena Cocis, multi deja l-ati primit,unii insa nu. Pentru ultimii il lipesc aici:

Semnificatii tacute – de ziua Crucii
de Elena Cocis

Ieri, a inceput un nou uinal. Nu trebuie sa va bateti capul cu denumiri. Luati trecena si uinalul precum unitati stravechi de masurare a timpului, ceva de genul saptamana si luna. Important este sa intelegem ca ele reprezinta un inceput, ca marcheaza ceva anume. Semnificatia acestui uinal - o perioada de 20 de zile, contine un element esential, demn de luat in seama: un inceput ce se caracterizeaza prin putere spirituala, ajunsa la un punct de maturitate maxima. Samanta Noii Constiinte care a fost asezata in „pamantul” roditor al fiintei noastre si semanata in zi de 1 Porumb (pe 5 septembrie), odata cu zorii zilei de ieri a declansat incoltirea. Asta inseamna ca samanta, pentru a deveni planta, si-a negat/invins starea de samanta. Vi se pare sau nu acest simbol, ca fiind un indemn la a renunta la viata ancorata doar in materialitate, un indemn la „a lasa sa plece tiparele si credintele limitative, pentru a inflori potentialul sadit in noi? Sa ne reamintim ca vorbim tot despre aspectele care se deruleaza in spirala celor 40 de zile vindecatoare, care curg pana in 14 oct. In tot acest rastimp, energiile cosmice vor aduce, una dupa alta, intelesuri tot mai profunde.
Dar, ori de cate ori sarbatorile crestine se intalnesc cu cele ce provin din intelepciunea mayasa, si care au aceeasi simbolistica, nu pot sa nu ma intreb de ce aceasta sincronicitate, ce clopotel suna in vazduh?
Astazi este Ziua Crucii, simbolul stravechi al echilibrului perfect, al Arborelui Cosmic, al integrarii si unificarii, simbolul Unimii, cel ce aduce vibratia Sfintei Treimi - pasaportul nostru spre Spatiul Sacru al inimii. Simbolul crucii este atat de complex, incat, evident, nici macar nu poate fi sugerat in cateva cuvinte – desi eu tocmai am incercat sa o fac. Prin axa orizontala a fiintei noastre – a Crucii Cosmice – spiritul poate pogori, intruparea se infaptuieste si ne unificam cu toate aspectele noastre (cosmice), pentru a deveni cine suntem noi, cu adevarat!
"Intamplarea" face ca astazi – repet, de ZIUA CRUCII – simbolul mayas sa fie RESPIRATIA DIVINA, a carei semnificatie chiar nu cred ca mai este cazul sa o amintesc, de ton 1o. Tonul 1o este cel ce raspunde la intrebarea cum(?). Deci, cum ne vindecam, cum participam, constient, la marele salt in constiinta? Cum intrupam energiile Divine? Si intrebarile pot continua. Raspunsul ni-l ofera energiile acestei zile: fiind Crucea Cosmica si respirand odata cu Divinitatea, cu intregul Univers, odata cu Mama Pamant si cu Tatal Cer. Doar atat! Constientizand, trecand de la starea „de a crede”, la starea „de a sti”, iesind din ignoranta si respirand. Simplu! Nu?
Miracolul cosmic nu se opreste aici. Daca astazi implinim aceste sensuri si le aducem in noi, maine cand ne vom trezi, ne vom bucura de o energie atat de frumoasa, atat de speciala, incat am hotarat sa va spun doar ce semnifica, obiectiv si descriptiv, ca sa nu va iau bucuria de a medita, singuri, asupra intelesurilor sale.
Energia zilei de maine se numeste Akbal – cea care aduce la suprafata Adevarul Divin, „secretele” ascunse adanc in fiinta noastra. Eu as numi-o Ziua Reamintirii.
Si, pentru ca evantaiul aspectelor Divine ale acestor zile sa se exprime mult peste ce mintea noastra poate pricepe, maine este Akbal de ton 11, acel ton care inseamna "a doua venire a lui Christos"– evident, in sens metaforic. Este acel nou inceput, transformarea ultima, finala, cea care ne conduce spre Omul Nou!
Sa nu-ti tresara sufletul, atunci cand vezi cum Universul lucreaza, cum sincronicitatile, semnele, dialogul ingerilor, ne arata CALEA? Cat de indiferent poti fi, cand afli aceste lucruri? Cum este posibil ca un calendar facut cu mii de ani in urma (si care are 260 de zile) sa se intalneasca, absolut sincron, cu cel crestin (care are 365 de zile)?
Ce sa mai spun – sau, altfel spus, mai pot spune ceva?
Bucurati-va de plenitudinea energiilor zilei de azi si a celei de maine, bucurati-va de fiecare zi pe care o traiti pe aceasta minunata Planeta, lasati sufletul sa se simta in largul sau, lasati Divinitatea launtrica, copilul interior sa se exprime liber, sa-si recapete rolul de conducator al Vietii noastre.
Lasati inimile sa raspandeasca parfumul suav al iubirii neconditionate, priviti-va unii pe altii si observati cat de frumosi puteti fi, atunci cand priviti/contemplati/creati/sunteti FRUMUSETE, PACE, ARMONIE, ECHILIBRU, cand sunteti precum crucea, simbol al pogorarii spiritului, in centrul fiintei noastre.

Pe curand. 
Elena Cocis

2 comentarii:

  1. NAMASTE tuturor...
    sincer,asa cum vad eu...:)intr-adevar orice vine spre noi este ca un dar..un dar de la noi catre noi insine...ce conteaza limbajul ?important e mesajul sau informatia transmisa..deasemenea putem simti cam pe unde suntem noi si sa vedem cum ne este util acest dar...daca ma revolta inseamna ca a venit pentru a fi constienta de revoltarea mea...si de locul unde ma situez cand experimentez aceasta revoltare...poate ca sunt in dualitate sau iluzie si experimentez asta sau poate ca sunt si cu constiinta dincolo de dualitate si joc si atunci imi dau seama ca revoltarea tine de joc...totul ne este util intr-o forma sau alta...inclusiv revoltarea este utila cand o vedem ca pe ceva prinsa in joc...inclusiv iluzia este utila si ne-a fost utila pentru ca o putem transcede...cat despre timp poate ne vom elibera de el si vom fi in ACUM neprinsi in timpul liniar...caci in ACUM nu se mai poate intoarce in trecut...mereu e alta experienta si constiinta care suntem experimenteaza altfel chiar situatii care ni se par a fi din trecut...ne putem intoarce in trecut numai in ILUZIE/JOC...parerea mea este ca totul este productiv:)))
    despre lumea spre care tindem eu am o alta impresie...ea deja exista in ACUM ..este foarte reala doar ca nu o atragem in manifestare deoarece nu credem ca este reala...o credem ca ceva din viitor,ca ceva potential,ca ceva inca imaginar...da...dar asta se aplica doar in planul asta si al timpului liniar..in planul ACUM toate exista si sunt simultane la fel cum si noi suntem fiinte interdimensionale si ne manifestam simultan pe diferite planuri sub diferite forme ale aceleeasi constiinte..lumea spre car tindem exista deja si ea este in ineriorul nostru la fel cum e si in exteriorul nostru...lumea spre care tindem o avem deja incorporata in noi doar ca n-o manifestam..de ce sa tindem spre ceva care mereu si mereu se va departa in loc sa manifestam ceea ce deja avem???nu putem deveni ceea ce nu suntem deja:))devenirea tine si ea tot de joc si iluzie...va pupic si va imbratisez...

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos Laura Aiverchi! Mesajul tau aduce liniste si bucurie in acelasi timp! Ma bucur mult sa impart cu tine acest minunat blog! Namaste

    RăspundețiȘtergere