De cativa ani, destul de multi, privesc cu interes la stradaniile firesti de a se ajunge la IUBIRE NECONDITIONATA, singura ALEGERE logica si Legica pe care o avem de facut.
Si nu ma pot opri sa nu fac o paralela cu a iubi o floare...Cum adica sa iubesti, din bogatia de frumusete, doar o singura floare? Ce te poate determina sa alegi o lalea, ignorand restul de lalele, dar si gladiolele, crinii, trandafirii sau orhideele, floarea soarelui si restul...
Am trait o etapa in care toti spuneau ca ei iubesc neconditionat...Dar acea iubire era un fel de declaratie precum ca ai facut un fel de pace cu ceilalti, era mentala si deci separatoare, deoarece nu cuprindea decat relatiile de o anumita superficialitate. E simplu sa "iubesti neconditionat" privind de la distanta oamenii. In cadrul acelei viziuni, era de fapt un fel de intelegere precum ca ne putem suporta unii pe altii ceva mai usor, dar fara a ne implica in vreun fel...Ca si cand te-ai plimba printr-o gradina plina cu infinite bucurii florale, dar tu doar te plimbi, cu mainile la spate, nu admiri si nu respiri parfumul niciuneia.
Probabil ca multi au fost surprinsi ca acea atitudine nu era de fapt "iubire neconditionata", ci o lasa neimplicare in "viata".
Cand au inceput sa admire cate o floare au reaparut conditionarile si banuiesc ca si-au revelat parte din "problemutele" nerezolvate de fapt, aflate in subconstientul lor. S-a cam evaporat mitul "iubirii neconditionate" la care chipurile ei ajunsesera, si au revenit "tentatiile" sau alte iluzii.
Nu putini au fost cei care au trebuit sa inteleaga ca nu poate exista viata fara a te implica in ea cumva. Multi au re-descoperit prapastia neintelegerii si/sau neacceptarii sexualitatii in relatiile parteneriale. Unii si-au propus sa le rezolve. Din neintelegere unii acum cred ca sexualitatea poate fi exersata inafara iubirii. Se arunca pur si simplu in explorarea acestei izolate componente, ca si cand a te bucura de o floare ar insemna sa o rupi doar pe ea, fara tija si sa ti-o agati la butoniera: tot nu este FAPT DE VIATA! Desigur poate fi un gen de lectie care e util sa fie facuta, dar nu te iluziona ca duce la iubire neconditionata! Poate ca este mai mult o dorinta de a te valida in altul, poate fi neintelegere faptului ca sexualitatea este A TA iar partenerul doar ti-o oglindeste si in final tot la tine va trebui sa revii.
Relatiile sexuale libere au o mare "calitate": sunt minunate-majoritatea- deoarece nu implica nimic mai mult decat corpul fizic, care chiar stie sa se bucure natural de un joc energetic electric/magnetic. Imediat insa ce vei dori sa ai o relatie stabila, te vei confrunta si cu restul "florii", adica tija, radacina, frunzele, eventual spinii. Atunci iar vei observa ca ...a disparut "iubirea neconditionata"...
IUBIREA NECONDITIONATA nu este o declaratie ci O STARE !!
La ea se ajunge abia DUPA CE TE-AI REVELAT/DESCOPERIT pe tine insuti. Doar asta te scoate din iluzie.
Intre doua fiinte care au atins aceasta maturitate spirituala, NIMIC NU TREBUIE, dar absolut orice este posibil, firesc, liber, implicit si nu explicit. Pentru ca acea relatie inseamna ca fiecare divinizeaza in celalalt Sinele Divin, care a ales sa se manifeste in acea forma, care nu poate fi decat PERFECTA.
NAMASTE toturor celor care au atins deja acest punct de constientza...inca alarmant de putini (nu zic nume!!!)
Am trait o etapa in care toti spuneau ca ei iubesc neconditionat...Dar acea iubire era un fel de declaratie precum ca ai facut un fel de pace cu ceilalti, era mentala si deci separatoare, deoarece nu cuprindea decat relatiile de o anumita superficialitate. E simplu sa "iubesti neconditionat" privind de la distanta oamenii. In cadrul acelei viziuni, era de fapt un fel de intelegere precum ca ne putem suporta unii pe altii ceva mai usor, dar fara a ne implica in vreun fel...Ca si cand te-ai plimba printr-o gradina plina cu infinite bucurii florale, dar tu doar te plimbi, cu mainile la spate, nu admiri si nu respiri parfumul niciuneia.
Probabil ca multi au fost surprinsi ca acea atitudine nu era de fapt "iubire neconditionata", ci o lasa neimplicare in "viata".
Cand au inceput sa admire cate o floare au reaparut conditionarile si banuiesc ca si-au revelat parte din "problemutele" nerezolvate de fapt, aflate in subconstientul lor. S-a cam evaporat mitul "iubirii neconditionate" la care chipurile ei ajunsesera, si au revenit "tentatiile" sau alte iluzii.
Nu putini au fost cei care au trebuit sa inteleaga ca nu poate exista viata fara a te implica in ea cumva. Multi au re-descoperit prapastia neintelegerii si/sau neacceptarii sexualitatii in relatiile parteneriale. Unii si-au propus sa le rezolve. Din neintelegere unii acum cred ca sexualitatea poate fi exersata inafara iubirii. Se arunca pur si simplu in explorarea acestei izolate componente, ca si cand a te bucura de o floare ar insemna sa o rupi doar pe ea, fara tija si sa ti-o agati la butoniera: tot nu este FAPT DE VIATA! Desigur poate fi un gen de lectie care e util sa fie facuta, dar nu te iluziona ca duce la iubire neconditionata! Poate ca este mai mult o dorinta de a te valida in altul, poate fi neintelegere faptului ca sexualitatea este A TA iar partenerul doar ti-o oglindeste si in final tot la tine va trebui sa revii.
Relatiile sexuale libere au o mare "calitate": sunt minunate-majoritatea- deoarece nu implica nimic mai mult decat corpul fizic, care chiar stie sa se bucure natural de un joc energetic electric/magnetic. Imediat insa ce vei dori sa ai o relatie stabila, te vei confrunta si cu restul "florii", adica tija, radacina, frunzele, eventual spinii. Atunci iar vei observa ca ...a disparut "iubirea neconditionata"...
IUBIREA NECONDITIONATA nu este o declaratie ci O STARE !!
La ea se ajunge abia DUPA CE TE-AI REVELAT/DESCOPERIT pe tine insuti. Doar asta te scoate din iluzie.
Intre doua fiinte care au atins aceasta maturitate spirituala, NIMIC NU TREBUIE, dar absolut orice este posibil, firesc, liber, implicit si nu explicit. Pentru ca acea relatie inseamna ca fiecare divinizeaza in celalalt Sinele Divin, care a ales sa se manifeste in acea forma, care nu poate fi decat PERFECTA.
NAMASTE toturor celor care au atins deja acest punct de constientza...inca alarmant de putini (nu zic nume!!!)
astazi am citit acest fragment din Cartea despre sex a lui Osho:
RăspundețiȘtergere"Daca veti practica reprimarea, veti deveni asa-zise fiinte umane-superficiale, golite in interior, fara seva, fara autenticitate, fara coloana vertebrala.
Daca nu veti reprima energia, dar o veti lasa sa faca orice doreste, veti deveni la fel ca niste animale - frumosi, mult mai frumosi decat asa-zisii oameni civilizati, dar niste simple animale, fara luciditate, fara constiinta, fara sa realizati cat de mare este potentialul dumneavoastra.
Daca va veti transforma insa energia, veti deveni niste fiinte divine. Cand spun "divine", nu exclud cu totul animalul salbatic, cu toata frumusetea lui. Acesta nu este respins sau negat. El este prezent, dar intr-o forma transfigurata, lucida. Frumusetea salbaticiei nu dispare. Civilizatia nu dispare nici ea, dar devine spontana, nu mai este fortata. Prin transformarea energiei, natura se intalneste cu Dumnezeu - natura cu frumusetea ei, Dumnezeu cu gratia lui.
Asa se naste un intelept. Inteleptul nu este altceva decat o intalnire a naturii cu Dumnezeu, a creaturii cu creatorul ei, a corpului cu sufletul, a aspectelor inferioare cu cele superioare, a pamantului cu cerul.
Cheia acestui proces este starea de martor.
[...] Atunci cand veti cunoaste extazul generat de constientizerea actului amoros, intreaga dumneavoastra viata va fi transformata. Veti deveni un zeu. Cum se comporta un zeu?
Pe de o parte, el nu este deloc dependent; este absolut independent. Isi daruieste iubirea tuturor, dar nu din necesitate, ci dintr-o prea mare abundenta."
NAMASTE!
Multumesc, mama, pentru potrivita ta postare. Si daca as fi cautat, nu cred ca as fi putut gasi un citat mai potrivit-NAMASTE!
ȘtergereParerea mea este ca ajungem la iubire neconditionata atunci cand vedem in tot si toate doar constiinta divina care suntem..cand vedem ca totul exista doar in ea si ca toate manifestarile sunt ale ei..cand uitandu-ne la alte persoane te vezi pe tine,cand stii ca iubind pe altii te iubesti pe tine iar cand urasti pe altii tie iti faci asta..atunci cand vezi ca totul te oglideste doar pe tine si nu pe altcineva atunci putem sa iubim neconditionat,,chiar si pe cei mai mari criminali,caci stii ca tot tu esti in rolul lor:)atunci nimic nu mai avem de respins ci numai de imbratisat:)..de obicei in relatii privim spre ceiallti ca fiind altii,pentru ca le vedem in special diferentele si nu esenta..insa daca ne-am da seama ca el si eu suntem doar manifestarea UNULUI,cred ca totul ar fi altfel...iar intr-o relatie de iubire vom vedea cum eu si el ne unim energiile si suntem o singura energie,o singura manifestare.o singura contopire,o dilatare a fiintei noastre individuale si o cuprindere a ambelor energii.un amestec omogen care se formeaza si duce la o noua experienta...experienta UNULUi...nu stiu ce spun altii despre aceasta tema insa stiu ca numai experimentand-o o putem intelege pe deplin..NAMASTE
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereiubirea asta necondiţionată
RăspundețiȘtergereo pun la încercare copiii.
oricine a avut trebuit să aibă grijă de copii sau a făcut vreo muncă de babysitter...ştie ce vorbesc. :))