free mind, adica...

          Pe aceasta tema as putea-si s-au si scris- o infinitate de pagini. Sunt si acum uimit ca chiar si conceptul de liber este...limitat, desi este firesc deoarece este prelucrat de o minte limitata si mereu comparat inafara, cu ceva experimentat anterior. Dar, dragilor, LIBERTATEA nu este ceva ce poate fi cuprins, si nici comparat sau raportat la ceva. Este o stare INTERIOARA, ca orice stare, si se poate defini prin eliberarea definitiva a Sinelui de servitutile la care mintea limitata il tot obliga sa fie martor. Am insistat mult pe linga cele mai apropiate fiinte sufletului meu sa inteleaga acest aspect si, atunci cand a trebuit sa accept ca nu am nici o sansa, a trebuit sa renunt. Vorba preluata, "nu spui nume"...
          Misticul este o biata fiintza ca si tine, care a ajuns sa trebuiasca sa recunoasca ca, oricat de mult s-a straduit, in galetusa mintii lui nu are cum sa incapa oceanul de informatie a Intregului. Este atat de "de bun simt" aceasta logica, incat desigur te apuca rasul cand vezi infatuarea mintii, indiferent forma sub care se manifesta...de aceea la urma ramane un ras de copil...
          Iar partea cea mai comica si...aparent surprinzatoare este ca abia cand ai ajuns sa intelegi ca te-ai  condamnat singur sa fii un prost si un limitat, brusc mintea universala vine si iti arata ca iti sta la dispozitie, ca este doar o extensie a ta si ca poti folosi oricand ai nevoie orice informatie iti pare tie utila in experientza. Doar linistit si in-crezator sa fii. Adica tradus, credincios inlauntrului tau. Credinta inlauntru este tot ceea ce ne este ACUM absolut indispensabil. Am tot experimentat de-a lungul miilor de incarnari credinta inafara noastra si am creat experientele cele mai ciudate,uneori grotesti. E timpul sa ne reorientam. Chiar este! dar, desigur, avem iluzia libertatii de a ALEGE, iarasi.
           Acum important ar fi sa devenim acel punct zero. Adica sa devenim non mind. Sa avem bunul simt sa recunoastem ca am avut doar o pretentie despre faptul ca am fi stiut ceva, atat ca indivizi cat si ca societate. Nu in minte. Am crezut ca avem de invatat ca sa putem stii ceva, obtinand de fapt uitarea de Sine si conditionarea maxima. Daca privim atent este imposibil sa nu ne dam seama...
           Am mai putea intelege ca diferenta dintre a stii conceptual cum arata Creatia si Legitatile ei, cum s-ar defini punctul zero sau starea de non mind si a fii acestea este infinita si scrisa in realitatile biochimice ale corpului. S-a tot sugerat ca una este sa fii vorbitor si alta traitor a ceva, dar o intelegere completa nu  am am vazut inca. Trecerea de la a functiona in baza perceptiilor si reactiilor creierului reptilian sau subconstientului la supra constientza sau mintea universala cunoaste etape percepute ca detensionari, ca un grad de confort psihologic sporit. Aceste perceptii schimba frecventa in celule, iar daca se adauga si meditatiile inalte si eventual o sexualitate tantrica procesul este si mai abrupt, ducand la modificarea proceselor chimice din celule si din organe/tesuturi. Mai mult, ridicarea energiei si a frecventei de vibratie a corpului face ca sa se activeze glanda pineala, acea ghinda care apare obsesiv in mai toate traditiile spirituale, iar aceasta are doua conseccinte importante. Pe de o parte se modifica iarasi perceptiile si pe de alta ea comanda si modul in care sistemul endocrin va functiona, iarasi cu repercursiuni benefice asupra chimismelor interne.
            Intreaga aceasta complexitate nu are cum sa fie controlata constient de catre mintea noastra limitata dar este programata in armonia structurala a proiectului acestui corp. Ceea ce ar fi de dorit poate ar fi tocmai sa nu ne mai opunem acestor armonii interne care fac ca viata in corp fizic sa fie o frumoasa iluzie, pe care toti ne-am dorit sa o mai gustam odata, dovada ca ne aflam aici. Aici isi gaseste locul ades pomenitul sentiment de ":recunostiinta", si nu intr-o viziune contextual-conjuncturala.