Multumesc, draga prietena!

De ceva timp suntem plecati la Timisoara, la niste buni prieteni. Ca atare timpul pe care il pot da netului s-a restrans mult. Gabi, o buna prietena, azi mi-a dat -fara o vorba- urmatorul text/eseu asa zice eu...Vi-l propun, cu drag, deoarece stiu de unde provine...

Si arzi

Cred c-as putea sa ma plimb pe cea mai pustie strada. „Mi s-ar parea tot plina”, zise golul din mine, - sau din anumite parti din mine, sau de undeva din neant, - cine stie.

Si-o iau usor pe strazi, si-mi amintesc cat de mica sunt. Ce punct interesant pot fi. Si de cand e punctul interesant? De cand punctul primeste atribute? De cand lumea. Din pacate, cica.

Ieri am observat o chestie atat de frumoasa. Stateam pe iarba si un ghiveci cu flori si frunze curgatoare se vedea perfect in ea. Si a urmat calatoria... La inceput am vazut ghiveciul, apoi mi-am imaginat ca e un soare cu raze multe, multe; imediat mi-am dat seama ca de fapt privesc iarba - atat de verde, si cand colo ceea ce vedeam era umbra. O umbra. Iar finalul, care practic mi-a dat un fel de (re)start a fost ca am vazut, simtit brusc LUMINA din jur. Fara de care n-as fi vazut nici ghiveciul, nici soarele cu razele lui imaginare, nici iarba, nici umbra. Redat, nu stiu cum suna, cum arata, dar ceea ce am trait a fost unic.

Da. Am simtit clipe de disperare si am inceput sa-mi lipesc etichete. De parc-as fi fost vreo conserva sau vreun borcan cu dulceata rara in el. Simteam cum ma strangea de gat, cum totul fierbe in mine, cum nu-mi pot inghiti nici macar saliva pe care oricum n-o mai aveam. Si simt des asta. Simt des ca ceva vibreaza prea tare in mine si ma zguduie cu nesimtire. Si ce sa spui, cui? “Normalilor” n-ai ce, s-asa sunt o ciudatica, s-asa nu-s cu toate; iar “nebunilor” – sunt putini, si sunt nebuni…cum sa inteleaga o semi-normala sau o semi-nebuna?

Cum sa spun – si totusi am spus – ca sunt paranoia, ca ard aiurea in mine, ca nu am energie pe foc, ci lemne. Simteam cum ma inecam in mine. Dar am reusit sa plutesc, si sa imi dau seama ca l-am depasit, si ca vad sau vreau mai departe. Aiurea ca mai vreau ceva. Iluzoriu deci.

Nu stiu, chiar exista ceea ce traiesc? Oare de aici atata duritate in ceea ce simt? De ce nu pot pricepe ca E FIX ASA CUM E? De unde atata nod in gat? Vreau sa curga tot. Si mintea vrea sa rupa tot. Si cand e iubire, SA FIE IUBIRE.  Sa intelegi. Sa lasi in pace, sa dai ce ai mai curat, adica PACE. Si sa fii si tu in pace.

Ma omoara materialul. Simt cum ma ucide. Nu pot impaca aceste doua lumi sau cate-or fi.

Nu poti trai in functie de celalalt. De cum iti vorbeste, scrie, raspunde. Nu poti sa fii asa. E oribil, urat.

Si cum sparg textul, asa ma sparg in mine. Nebunie.

 A tacea e o chestiune ce tine de zgomot. cu cat e zgomotul mai mare, cu atat se tace mai mult. Cu cat taci, cu atat il poti auzi. Tacerea nu inseamna liniste. Poate insemna, dar nu e. Linistea nu tine de tacere. Linistea tine de ceva ce nu poti percepe cu simtul.
Bla bla.
Ceea ce ma roade pe mine de fapt e ca vreau sa CUPRIND. Si pe el, cu tot si nimic ce este el. Si pe mine, si iubirea, si trecutul, si imaginatia, si materialul in nesimtirea lui. Sa cuprind, sa ard ce-i de ars, sa vad dincolo de ea. Sa patrund in suflet si in spirit, in linistea si nebunia si durerea reala de-acolo.
Vreau sa am puterea de a ma simti, de a trece peste ideea ca am o problema. 
Simpla, simplu.

Imi doresc enorm sa nu mai exist, - si n-are legatura cu nicio sinucidere - dupa cum spuneam, ne „sinucidem zilnic ca sa ne-adaptam”. Si nici nu am vreo stare demoralizatoare, pentru ca n-am nicio treaba cu moralul si emotionalul, desi imi dau seama ca tocmai prin asta il ard... chiar imi doresc si chiar n-o sa mai exist - nu e vorba ca nu vad vreun sens in existenta, pentru ca nu ma deranjeaza neaparat ca exist - dar am dorinta de a nu mai exista din simplul fapt ca a fi singur in existenta spune tot despre inexistenta. Cat de singur sa fii? Cat de sigur sa fii? Nimeni, nimic. Ai totusi ceva - pe tine, pe el, pe ea - ideea.

Si cica viata. Ma gandesc de cate ori pe zi traiesc si de cate ori mor. Dar n-o fac in timp ce-o fac, ci dupa. Si in fiecare clipa atribui ceva cuiva. Si totusi nu.

Am invatat sa punem etichete pentru ca altfel ne pierdem. A te pierde inseamna sa te doara. Nu stim nici sa pierdem, nici sa ne pierdem. Ne-am invatat sa cuprindem tot cu puterea mintii care este, de fapt, printre cele mai slabe. Suntem facuti sa ardem: ganduri, idei, clipe, etape, oameni, hartii, copaci, flori, detalii, vieti, morti, frunze, haine, suflete, minti, radacini. Tot. Suntem o ardere. Ne aflam intr-un proces de recunoastere, recreatie deplin. Practic nu cream nimic. Totul este un RE major.

Scuipam peste starile care ne insufletesc si care ne inalta la Spirit, la lumina. Suntem patrunsi de o ceata totala, de boli nenaturale, de suflete ratacite. Facem diferenta tot timpul dupa. Cum altfel? Dupa ce arzi, dupa ce treci prin asta simti ca renasti. Nu din propria cenusa, ci din alt izvor, alt cer, alta dimensiune. Cenusa-i cenusa.

Am simtit cum ard la propriu. N-as fi avut nevoie sa-mi dau foc. Mi-am creat propria ardere dintr-o minte innebunita de mecanisme adanc inradacinate intr-ale durerii si pierderii de Sine. Unde sa ma pierd pana la urma? Tot in mine, sau in alta dimensiune. Am vibrat altfel. Am vibrat pe-o frecventa redusa tot de mine la un nivel pe care nu pot sa-l cred ca fiind nivel. Ceva ce te ataca si te arunca intr-un soi de nebunie din care te trezesti doar atunci cand iti amintesti cat de liniste esti nu se poate numi nivel sau dimensiune sau vreo unitate anume, ci doar pur deseu. Grame de toxicitate, confundate cu ceea ce crezi tu ca-i iubire, cu matrita ta despre cum ar fi. Si tot ce ti se cere, tot ce-ti ceri se numeste intelegere. Musai sa intelegi. Daca nu intelegi, te pierzi. In acelasi pseudo-nivel in care crezi tu ca existi.  Tu nu esti un nivel, iar Spiritul tau nu este un nivel pe care trebuie sa-l atingi. Unde-i libertatea Spiritului? Unde-ti e cararea luminii-nspre el? Nu sta in nivele sau in procese, in salturi sau in constiinta. Singuratatea este forma sarita de pe marele fix al esentei.

Pentru mine este o regasire, precum un somn. Se aseamana cu odihna, asta in conditiile in care nu stiu ce-i odihna, ce-i somnul, ce-i foamea, ce-i saturatia sau culoarea preferata. Doar ideea ca *.

Singuratatea infloreste in mine cand totul este mort. Si-i plin de flori pana la urma. Indiferent de care, indiferent de mireasma, de aroma, de inaltare. Ceva ce ma poarta inspre lumile adanci. Inspre suprafetele zgariate. Si parca vad totul mai bine. Vezi in nimic. Vezi cat esti de mic. A fi totul si nimic este una si aceeasi stare.

O resimti din plin si n-ai jigni-o cu niciun gand, pe niciun rand. Se nasc in tine universuri paralele, care sunt practic in acelasi univers. Multiversuri.

Simt din plin efectul bumerangului. Doar un nesimtit il are. Bumerangul este pentru nesimtiti. Si arzi, si te pierzi, si esti nesimtit. Si nu sti pana nu te loveste. Si incepi sa (te) simti. Sa ti se contureze forma. Si iti dai forme, si dai pagini la nesfarsit. Pentru ca stii, n-ai capat, n-ai inceput.

N-ai nimic. Ai doar ideea ca existi. Din ideea existentei s-a nascut si inexistenta si tot ce duce spre ea. Tot ce faci, faci pentru inexistenta. Iar chestia asta te bantuie. Te poarta si te-ndreapta. Pentru ca te doare spatele. Un spate care duce si ustura. Si de-abia astepti sa scapi de el.

Subiectul sinuciderii plictiseste si calmeaza. A devenit sau a fost o ipoteza binevenita pentru oameni. Binevenita pentru ca n-ai habar ca existenta ta este egala sau aceeasi forma rupta din inexistenta. Asa cum nu existi in existenta, asa existi in inexistenta; asa cum binele inseamna rau si invers, cum iubesti si urasti, cum nu (sti sa) iubesti – nu urasti; tot asa. Anulare se numeste.

Asteptarea  este sinonima cu speranta. Nadajduiesti si astepti. In vise. Acolo ti se-ntampla tot. Si-n trezire nimicul.

Momente in care vrei sa cuprinzi tot pentru ca simti ca n-ai nimic. Momente in care  stii ca nu sti nimic, stii ca nu vrei nimic, si stai intr-un leagan al subconstientului care-ti da tot. Iti da chestii pe care le-ai cerut, pe care nu le-ai cerut. Si de unde atatea cerinte?

De unde atata dorinta. Vrei tu sa simti ceva, simti tu ca simti ceva. Si ai acel ceva, si-l traiesti. Il traiesti si-atat.  Arzi si arzi si arzi. Un cerc inchis care te duce spre zero sau nu.

Te fascineaza noul, misterul, tacerea. Te fascineaza tot ce nu sti. Pentru ca ai impresia c-o sa stii. N-o sa stii. Si daca o sa stii ceva, o sa stii ca tot ceea ce ti-ai dorit sau te-a fascinat a insemnat doar un alt mic si iluzoriu parcurs inspre nimicul care oricum (nu) esti.

Si nostalgia. Da, una dintre cele mai dragute stari. Ti-e dor. Ti-e dor pana si sa-ti fie dor. Interesanta ecuatie, daca stai putin intr-o sincera reflectie. Si dorul intotdeauna iti va canta. Pentru ca este mereu insotit de muzica, de imagine, de amintirea atingerii. Viata si moartea este o nostalgie continua. Ti-e dor de viata, visezi la moarte. Reverii si zadar. Umpli pahare si le bei si nu te-mbeti.

Vrei sa fii atins. Si sa simti asta. Fiori. Cred ca ajunge. Cred ca la asta se reduce si se-nalta tot. La a atinge. Distanta dintre atingere si neatingere sta intr-o atingere de gand. Cand nu atingi cu mana, cu trupul, cu buzele, cu firele, atingi cu gandul.

Totul sta intr-o atingere. Pana si nimicul. Te atinge nimicul.

Te atinge tot ce nu te-atinge. Dar e o dorinta puternica in a fi atins. Tu nu sti sa te-atingi. O faci brutal, carnal, dintr-o lovitura. Dai cu sapa. Si greblezi.

A face dragoste. Te conduce intr-o lume de poveste. Dar cine face dragoste in povesti? Ca-n povesti? Singura care este capabila in a face dragoste este IMAGINATIA.

Oamenii sunt mai timizi. Sau pure animale. Sau sarcastici. Umor negru in pat. Dragoste faci cand ESTI. Cand nu esti, faci altceva. Si cand dragoste nu e, nu-i bai.

E bai doar atunci cand imaginatia-ti este pura, cand tu chiar ESTI, si cand n-ai cu cine. Se instaleaza un soi de durere si nemultumire. Dar se arde si asta, nu? Nu (stiu). 

Nu cred in oboseala, nu cred in boala. Cred doar in ideea ca suntem efemeri ca si corp, ca si masinarie umana, si ca putem duce pana la ultima celula. Pana la ultima celula vie care inca iti sopteste – fa dragoste cu mine.

Ultimele doua zile...

IN ultimele zile aici am primit vizita

a foarte multi dragi prieteni, motiv pentru care nu am mai scris. De obicei atentia si timpul le este dedicat cu prioritate. Nici acum lucrurile nu stau altfel, dar se impun cateva cuvinte, menite sa va "linisteasca", deoarece sunt convins ca ceea ce se petrece se resimte cumva la fiecare.

Mai intai pe mesenger, foarte multi dintre voi mi-au semnalat cresteri ale "presiunilor" perceptuale, apoi si cei aflati aici au avut manifestari atat de evident deosebite incat a trebuit sa "sondam" cam ce se petrece.

Printre manifestarile pronuntat crescute, in cursul zilei de ieri au fost presiuni deosebite percepute la cap si o somnolenta generala foarte ridicata. Cu toate astea, la multi s-a impus un "somn constient".

Masurand cam ce se petrece, a rezultat o crestere a vibratiei sistemului cu cca. 45% in ultimele trei zile, datorata unor surse externe -probabil configuratii astrale (55%)- cu consecinte deosebite asupra modificarii constiintei colective, care acum este schimbata in proportie de 80% fata de inceputul anului. Diferenta intre 47,5% si acest 80% a fost "castigata" in numai trei zile. 

Inafara surselor externe, presiunea exercitata de insasi modificarea anterioara a constiintei colective se pare ca a asigurat restul de 45%.

Avand in vedere faptul ca constiinta colectiva se manifesta precum subconstientul individual, in sensul ca creeaza "realitati experientiale", ma astept sa vedem aparand contexte/conjuncturi si modificari perceptuale individuale care sa genereze "jocuri" sensibil diferite fata de cele cu care am fost obisnuiti. Bafta!
Poate complementar a ce au/ati simtit, in posta am gasit cele ce urmeaza:

Daca doriti sa vedeti in fiecare zi, informatii legate de exploziile solare si alte activitati cosmice si influenta lor asupra Pamantului, vizitatiwww.Spaceweather.com iar aici http://www.uvawareness.com/ puteti vedea indicele de radiatii din localitatea dumneavoastra. furtuna solara Efectul recentelor explozii solare asupra oamenilor ©Heather Carlini 2010, 2011, 2012 (ii multumim Alexandrei) www.quantumsoulalignment.com www.carliniinstitute.com In ultima perioda  am fost martorii unei activitati solare foarte intense, care afecteaza atat Pamantul, cat si oamenii Ce sunt, mai exact, exploziile solare si cat de mult ne afecteaza ele? O explozie solara este o furtuna magnetica, pe Soare, care apare asemenea unui punct foarte luminos, insotit de o eruptie gazoasa de suprafata, asa cum este cea din fotografia de mai sus. Exploziile solare elibereaza cantitati imense de particule cu energie inalta si gaze extrem de fierbinti. Ele sunt lansate la mii de mile distanta de suprafata soarelui. Conform lui Mitch Battros, de la Earth Changes Media, „Una dintre cele mai cunoscute profetii ale batranilor nostri Maya o reprezinta mesajul unei schimbari a paradigmei erei noastre. In cuvintele maiasilor, se spune ca ne aflam acum intr-o perioada de „schimbare si conflict”. Schimbarea vine de „afara”, sub forma vremii, a fenomenelor naturale, a perturbatiilor ceresti (explozii solare) si a traumelor auto- provocate de oameni insasi. Conflictul vine „dinauntru”, sub forma incercarilor personale, a durerii, dezorientarii, depresiei, anxietatii si fricii. Se spune ca ne aflam la o „rascruce” – un moment al alegerii unei cai noi, a unei noi directii a sinelui si a comunitatii, al aventurarii in necunoscut si al gasirii adevaratei noastre identitati a fiintei. Unii vor alege sa ramana pe acelasi drum, sa ramana cu ceea ce le este familiar si sa faca un mare efort pentru a pastra „previzibilitatea’. Pare sa existe o legatura directa intre furtunile solare si efectele biologice asupra oamenilor – in special in cazul furtunilor de grad M. Canalul care faciliteaza legatura dintre particulele incarcate din soare si perturbarile oamenilor este acelasi care conduce conditiile de vreme ale Pamantului, prin Campul Magnetic pe Pamant si, in acelasi timp, prin campurile magnetice din jurul oamenilor. Cutremurele, eruptiile vulcanice, uraganele, tornadele si furtunile par sa apara ca urmare a unei activitati mai intense a soarelui. Activitatea geomagnetica a soarelui ne influenteaza gandurile Am observat din propriile cercetari, ca activitatea solara este cunoscuta ca avand o influenta asupra constiintei umane. Exploziile solare afecteaza sistemul nervos central (mucoasa stomacului), ca si comportamentul omenesc si intreaga rectie psiho-fiziologica (mental-emotional-fizic). Flacarile solare ne pot face sa fim nervosi, anxiosi, ingrijorati, ametiti, slabiti, iritabili, letargici, epuizati, ne creaza probleme cu memoria pe termen scurt, ne dau palpitatii, senzatie de greata, senzatia de presiune prelungita in cap si dureri de cap. Ati simtit asa ceva in ultima vreme? Am primit informatii de la oameni din Canada, SUA, America de Sud, Japonia, Grecia, Malta, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Australia s.a.m.d, care cu totii descriu simptomele pe care le-am mentionat, dupa un episod de activitate solara intensa. Am trait si eu aceste simptome si la fel s-a intamplat cu multi dintre clientii mei. Oamenii de stiinta nu par sa se ocupe de asta, dar toti stim, din experienta, directa ca este ceva real. Furtunile solare si valurile de fotoni schimba compozitia realitatii noastre fizice, deoarece au un efect foarte puternic asupra nivelului nostru fizic celular, determinand trezirea si clarificarea amintirilor celulare. De cele mai multe ori simtim asta, prin incalzirea corpului, sub forma de „bufeuri”. Emotiile noastre joase sunt energii de frecventa joasa, inmagazinate in celule ca urmare a unor experiente si traume anterioare cu care ne-am intalnit, insa nu le-am procesat – astfel incat ele s-au inmagazinat sub forma de amintiri celulare. Energia fotonica este o energie de frecventa mult mai inalta si ea ridica fortat energia emotionala de frecventa joasa, ca sa o adapteze frecventelor inalte... ceea ce ne face sa eliberam aceste emotii joase ale tristetii si durerii, fara sa stim de ce. Aceste stari dureaza cam douazeci de minute, dupa care ne intrebam de unde si pana unde au putut sa apara, din senin, aceste sentimente. Elementele planurilor dupa care suntem construiti au o interfata in constiinta celulara si, atunci cand aceasta structura este amplificata de catre energia fotonica, numeroase elemente ale sale se scurg in constiinta si incepem sa ne amintim scopul sufletului nostru. Suntem fortati sa facem schimbari in viata, dar nu intelegem de ce. Ce este interesant in legatura cu aceasta energie este ca, din moment ce are o frecventa mai inalta, ea creaza puterea materializarii instantanee a gandurilor noastre, ceea ce inseamna ca putem crea, instantaneu, ceea ce gandim. Asta nu s-a mai intamplat pana acum, in viata noastra si, din acest motiv, oamenii scriu carti pe tema Fortei Atractiei. Energia fotonica ne cupleaza la gandurile noastre si, prin urmare, este foarte important sa stim mai ales ce vrem si nu ce nu vrem, pentru ca, altminteri, vom materializa mai mult din ceea ce nu vrem. Daca va aflati in proces de schimbare si transformare, aceasta energie va ajuta foarte mult. Pe de alta parte, daca sunteti blocati in trecut, prin victimizare si furie, veti materializa pur si simplu mai multe motive pentru a ramane blocati in victimizare, pana cand veti fi pregatiti sa o eliberati.  Nota: Vechile texte antice, inclusiv Biblia, ne spun sa ne uitam la ceruri, deoarece ele vor constitui catalizatorul care va aduce schimbarea pe Pamant, in aceste timpuri.   Efectele recentelor explozii solare In  ultima vreme, multi oameni se simt agitati si nelinistiti. Exploziile solare pot sparge vechile tipare ale gandirii, care nu mai sunt acum necesare, pentru ca in acest fel, sa poata aparea tipare noi. Acest lucru ne face sa ne simtim agitati si epuizati, in acelasi timp. Poate, de asemenea, sa faca ravagii in domeniul tehnologiei, cum e in cazul computerelor. Incepem sa observam multe simptome noi. Timpul si spatiul par sa se miste si mai haotic decat pana acum. Se pare ca pierdem, cu usurinta, notiunea timpului. Ne pierdem cuvintele, atunci cand vorbim. Ziua, pur si simplu, dispare. Nu dormim prea bine... din nou. Ne foim mult in cursul noptii si multi dintre noi au vise neobisnuite. Simtim puternice supratensiuni in corp, urmate de caderi de energie. Exista multe marturii despre greata, dureri in corp si ameteala. Multi simt o durere profunda. Unii se simt ca si cum ar pasi pe apa (neancorati). Altii spun ca, atunci cand inchid ochii, la culcare, simt cum se invarte totul. Exista si deficiente ale vederii, probleme cu urechea interioara, sunete in urechi, probleme cu gatul si cu tiroida, picioare reci si chiar si un simptom ciudat, ca si cum limba ar fi uscata. Vi se intampla asa ceva? Nu e nimic de speriat … fiti doar atenti la ce se intampla, odihniti-va mai mult si beti multa apa. Va trece si asta. Nota: Daca simtiti ca va incalziti pe inauntru de la exploziile solare , as vrea sa imi spuneti, pentru ca cercetez acest simptom. Va simtiti astazi cam agitati si nu sunteti in sinea voastra ? De pe site-ul Spaceweather.com; 12 .06. 2012

Inelia Benz

Fac o a doua postare azi, ca sa facilitez un mesaj venit prin "For you", din partea Ineliei Benz.

Inca nu simt sa comentez sau sa adaug ceva. Ma voi lamuri mai bine in ceva timp, dar intentia mi se pare interesanta...

Chemare la Actiune – ESTE TIMPUL! mesaj de la Inelia Benz (ii multumim Anei Nicolai)

http://ascension101.com/en/newsletters/archive/view/listid-1-mailing_list/mailid-38-call-to-action-its-time.html

În ultimele doua saptamani, de fiecare data cand ma asez sa meditez, sa visez cu ochii deschisi, facand ceva sau nefacand nimic, imi vine un mesaj puternic. Cuvintele sunt:

ESTE TIMPUL!

Doar atat.

Am stat cu el si am urmat energia. Cand am facut asta, am descoperit o gramada de informatii. Una dintre ele este ca unificarea majora si expresia fizica a acestei tranzitii incepe la Solstitiul din iunie. Schimbarea energetica a avut loc vara trecuta (2011). Daca esti sensibil, în vreun fel, vei fi simtit ca luna trecuta, timpul si frecventa s-au accelerat intr-un ritm incredibil. El va continua sa creasca, culminand la Solstitiul din iunie, se va manifesta la nivel fizic, în urmatoarele doua luni si, în sfarsit, se va stabiliza pe durata ultimelor luni din an.

În viata noastra, acest lucru s-ar putea manifesta ca o accelerare uriasa a constientei personale. Experienta noastra de iesire din Timpul Liniar. În plus, primesc mesajul ca, din ce în ce mai mult, contactul „extra terestru” va avea loc, atat la nivel personal, cat si la nivel de „evenimente mediatizate”. Pur si simplu, avansam ca specie. Am insa vaga banuiala ca fiecare persoana va primi informatii oarecum diferite, ce vor corespunde misiunii particulare pe care o are pe planeta. Prin urmare, stabileste o legatura cu energia mesajului si urmareste-o pana la Sursa.

Ce putem face, ca sa facilitam aceasta tranzitie în viata noastra? 

Patru lucruri:

1) Mediteaza – petrece cel putin 60 minute pe zi, în meditatie tacuta. Ideal ar fi sa o faci dintr-o bucata, daca nu, din mai multe bucati, pe durata zilei.

2) Viseaza cu ochii deschisi – din nou, cel putin 60 de minute de reverie pe zi. Acest lucru poate fi facut în timp ce esti prins cu alte activitati; ai grija totusi ca în acel moment sa nu manevrezi utilaje grele!

3) Nu face nimic – aceasta este o stare de contemplare în tacere, doar de A FI, timp de o ora. Ea este cea mai importanta, pe masura ce ne apropiem de Solstitiul din iunie. Nu face nimic si FII, timp de o ora.

4) Proceseaza-ti Frica – este un aspect cheie de crestere a constientei si a nivelului de vibratie – personal si planetar.

Inainte de a te gandi ca toate astea iau prea mult timp, aminteste-ti ca-ti ia cel putin 2 ore sa vizionezi un film. În orice caz, daca reusesti ca în fiecare zi sa faci cateva minute din fiecare, e mai bine decat sa nu le faci deloc.

Dupa Solstitiu, continua sa faci aceste exercitii cat de mult poti, chiar daca faci unu pe zi, pana în ianuarie anul viitor.

Ca Actiune a noastra Globala, voi facilita o zi de meditatie în tacere, pe 2 iulie, de la ora 9 la ora 18, Pacific Standard Time, la ECETI Ranch, impreuna cu multe alte persoane ce calatoresc ca sa se reuneasca cu noi în persoana. Intentia este ca, în acea zi, sute de mii de alte persoane din intreaga lume, sa ni se alature în Tacere. Ideal ar fi pentru o intreaga zi, insa ar fi grozav si daca reusesti sa o faci doar o ora! (pentru Romania putem face acesta meditatie incepand cu ora 18, cand dorim. Oricand este bine N ED.)

Ia-ti o zi libera sau rezerva-ti o camera la hotel, petrece-ti ziua pe munte sau intr-o padure, ori pur si simplu anunta-i pe cei dragi ca în acea zi participi la un eveniment mondial de tacere.

Daca esti un meditator experimentat, va fi excelent sa-ti petreci ziua în meditatie. Daca nu, simplul fapt de a ramane în tacere va fi fantastic. De buna seama ca vom face pauze scurte, ca sa mancam, sa mergem la baie si sa bem apa pura.

Asadar, pentru calendarul tau: *** 2 IULIE 2012 – MEDITATIE ÎN TACERE, FOARTE IMPORTANT ***

Iti multumesc pentru energia si munca ta continua. de a ridica nivelul de vibratie al planetei!

Imbratisari

Inelia Benz

Trimite mai departe acest mesaj, unui prieten

Se schimba..."lumea"...

Pe "Dincolo de punctul zero" postam alaltaieri un articol despre Atributele Sinelui, catre care ACUM se indreapta experienta multora dintre noi. Aici imi propun sa dezvolt manifestarea "omniprezentei", asa cum incepe ea sa se exprime in ACUM...
Ieri Ramona, in baza unei intentii de clarificare a unor aspecte legate de forma sub care pot fi facute acum initierile tantrice, a cerut informatii si le-a si primit din Mintea Universala. Ulterior le-am verificat si apoi descifrat logica, prin repetate masuratori radiestezice. Apoi ne-am facut o imagine mai extinsa, cuprinzand tot ce deriva ca intelegere din ceea ce a reiesit. Concluziile le veti citi aici.
De-a lungul timpului, in practicile spirituale, a tot fost pomenita importanta iubirii, a increderii reciproce intre maestrii si discipoli, culminand cu anumite "initieri", care chipurile se faceau...altfel, in secret cumva, printr-o "soapta". Desigur nu a fost inteles corect fenomenul care se petrecea, de fapt. 
Meditatiile aveau darul de a ridica vibratiile si nivelul de atentie, iubirea reciproca si increderea faceau ca fenomenul sa poata avea loc, iar FENOMENUL nu era altceva decat COMUNICAREA EMPATICA- fara cuvinte.
In ACUM a avut loc, si inca are, un fenomen de ridicare a vibratiei planului experientei, care a facut ca totul sa aiba o vibratie mai ridicata, mult mai ridicata decat oricand inainte. Cei care si-au acordat si sansa  muncii individuale, prin meditatie si constientizari, beneficiaza acum de o si mai inalta frecventa vibratorie. Daca constientizarile i-au dus in punctul in care mintea se deschide, nemaiblocand curgerea energiilor, atunci fenomenele de empatie au loc in mod firesc. Chiar le putem vedea ca pe o proba practica, o confirmare a nivelului individual de "evolutie".
Acum trebuie sa intelegem ca aceasta empatie, pe masura ce se extinde, creeaza de fapt un nou nivel de comunicare, un gen de frecventa sau un fractal la a carui formare noi contribuim individual si care probabil se va constitui intr-un alt nivel de constiinta colectiva, din care in mod sigur vor lipsi fricile mintii. Ca atare va fi parte din Marea Constiinta Universala. Prin acest statut de "parte din", ea ne va asigura omniprezenta si accesul permanent la inteligenta universala.
Remarcabil este faptul ca DEJA ESTE OPERATIONAL, sunt deaja racordate cateva entitati de cer inalt si nivele de constienta bune/foarte bune, si cred -in urma unor masuratori efectuate- ca exista tendinta de extindere aproape natural sau pe SIMPLA INTENTIE. Desigur INTENTIA -ca instrument constient de creatie- functioneaza cu adevarat functie de nivelul de vibratie si constientza atins individual. Ca atare si ea se constituie intr-un filtru natural.
Pe site-ul privat destinat sexualitatii, voi continua acest subiect, vazut din acea perspectiva, probabil maine.
Intre configuratiile astrale mai rarute este si trecerea planetei Venus prin dreptul Soarelui. Pun aici imaginea:

Nu ne mai vine...mintea la cap!

De mai bine de zece ani, pe nenumarate site-uri si canale de comunicare, ma straduiesc sa fac sa fie inteles un lucru atat de simplu: nu exista realitate obiectiva!

O spun de mii de ani atat Hermes cat si Iisus. Unul in prima Lege a Kibalyonului, a mentalismului, altul demonstrand-o in nenumarate feluri, prin multele "minuni" facute, culminand cu declaratia "credinta TA te-a vindecat!" Oare nu e logic ca tot CREDINTA TA te-a si "imbolnavit"?

Sa analizam putin ce ar fi aceasta nesuferita credinta. Daca identitatea ta este constiinta si este caracterizata la inceput prin emptyness, adica un vas gol, apoi in el se opereaza tot felul de modificari exact prin "credinta". Copilul are incredere in parintele care il conditioneaza, in dascali...

Ceea ce i se toarna in acel vid, incetul cu incetul devine credinta lui.

Intr-un computer poti avea instalate zeci/sute de programe. Multe pot fi destinate, sa zicem, prelucrarii pozelor.

Daca inviti pe cineva la calculatorul tau si el va vrea sa editeze o imagine, va cauta exact un program cunoscut DE EL. Degeaba ii spui tu ca este un editor de imagine grozav si simplu FastStone, CREDINTA lui este ca nu poate lucra decat cu...Picasa, sa zicem. Asa a fost el CONDITIONAT!

Azi de fapt sunt odata in plus amarat, nu ca nu as sti deja pe ce planeta ma aflu si in ce nivel de "civilizatie"...Dar cand revezi iar si iar...salbaticia, crunta neintelegere si cumplitele conditionari la lucru, parca te apuca disperarea...
Va dati seama ca nu tre sa imi spuneti ca daca asa s-a petrecut inseamna ca asa trebuia, ca nimic nu e intamplator, ca e un semnal de trezire...le stiu si eu, dar cum ar fi daca nu am mai fi adormiti si nu am mai avea nevoie de asa experiente?

Mi-am inceput ziua citind un "apel umanitar", venit prin "ForYou"...

Am privit poza acelei minunate fete...am citit ce spune...imi venea sa zgarii peretii...

Un "cer 10", venit aici ca si mine, sa ajute aceasta trecere, distrusa de salbaticia acestei..."lumi"...

... nascuta la data de 14 iunie 1991 in Slobozia,  actualmente studenta la Academia de studii economice, facultatea de Administratie a afacerilor cu predare in limbi straine, filiera franceza, anul II, invatamantul bugetar, cursuri la zi.

Am terminat prima sesiune a anului II cu bine, fiind a 3-a de pe filiera franceza, doar ca … dupa aceasta au aparut probleme grave legate de sanatate. Nu m-am gandit ca va fi ceva rau. Am presupus ca am avut parte de ceva mai mult stres din cauza acumularii oboselii din sesiune. De grija ca nu-mi gasesc leacul m-am dat peste cap. Nu puteam dormi orice medicament as fi luat. Aveam intotdeauna stare de oboseala, aveam mancarimi groaznice ale pielii, fara a fi vorba de o problema dermatologica. Am fost la foarte multi medici, am facut analize si le-am tot repetat timp de 2 luni, dar nimeni nu mi-a confirmat vreun diagnostic important. Am facut perfuzii timp de 10 zile, din cauza faptului ca eram foarte slabita, scazusem in greutate 8 kg intr-o singura saptamana, dar nu au avut niciun efect. In continuare ma simteam rau, iar medicamentele de somn, recomandate bineinteles de medic psihiatru, nu  isi faceau efectul la mine.

Am hotarat sa merg la Craiova si gratie unui domn doctor, caruia tin sa ii multumesc foarte mult, mi-am repetat a 3a oara analizele si am facut si un CT (tomograf). In urma rezultatului m-au trimis de urgenta la Spitalul universitar de urgenta Bucuresti.  Acolo m-au diagnosticat ca fiind suspecta de leucemie.

Imi era foarte rau , eram bulversata, imi era imposibil sa inteleg ce mi se intampla. Am crezut ca-mi pierd controlul cand am aflat. Cand m-am simtit mai binisor, am cautat pe internet si am citit despre acest diagnostic.M-a socat mai rau, nu stiam cum sa reactionez. Mi-am amintit ca Tatal Ceresc  pentru a ne intari in virtute, ne trimite nu numai bucurii, ci si suparari, si de aceea nu voi dispera ca a venit acest necaz. Dimpotriva l-am primit cu liniste, supunere, ca fiind trimis de Dumnezeu. Stiu sigur ca suferintele prin care am trecut si trec ma purifica, ma fac mai puternica si stiu sigur ca tot El ma salveaza. Am simtit asta si stiu ca gandurile pozitive m-au inaltat si ma inalta. M-am rugat la Dumnezeu si Maicii Domnului sa-mi dea putere sa trec peste toate suferintele mai usor pentru a putea lupta cu aceasta boala. Totdeauna trebuie sa nu vreau altceva inainte de toate decat « sanatate ».  Recunosc ca am fost luata pe nepregatite si nici in visele mele de cosmar n-as fi crezut sa trec prin asta. Norocul meu a fost ca toti cei dragi mi-au fost aproape, parintii mei pe care ii vad ( chiar daca nu arata) cat de mult sufera, rudele apropiate. Dar nu a clacat nimeni. Toti s-au implicat si ma ajuta.

La spital mi s-au repetat analizele si alte controale mai amanuntite, decizia medicilor fiind sa fiu operata imediat a 2a zi la prima ora pentru scoaterea apei de la inima, apei si o parte din tumoarea de la plaman pentru biopsie si la gat pentru scoaterea unui ganglion pentru biopsie. Dar din cauza unor complicatii, operatia a durat 5 ore si medicii au renuntat la cea dea 3a interventie la inima datorita organismului care era posibil sa nu mai faca fata. Mi-am petrecut urmatoarele 3 saptamani in spital fiind drenata timp de 12 zile, tintuita la pat si avand aceleasi simptome de mancarimi si insomnii. Dar parintii, prietenii si rudele mi-au facut sfintele sarbatori de florii si paste mai frumoase. Intr-o saptamana urma sa aflu rezultatul biopsiei.

Diagnosticul :

1. Limfom Hodgkin clasic tip celularitate mixta

2. Chimioterapie pentru tumori

3. Pleurezie stanga in cantitate importanta

4. Sindrom inflamator biologic

    Copilul acesta chiar a intuit bine: surescitarea, oboseala, miza, stresul au dat-o peste cap. In loc sa fie doar iubita, au inceput fricile, apoi o insistenta fuga dupa "un diagnostic"...In acel moment, daca ar fi intalnit un singur om constient chiar si partial, ar fi intervenit prin echilibrare energetica, in orice tehnica posibila...     

Neinspirata fuga dupa frici suplimentare pe net, frica meru crescanda demoland si mai mult vehiculul "fizic", INCONSTIENTA INSISTENTA pentru un diagnostic din ce in ce mai dur au completat "programarea" la care ea se supunea. Subconstientul nu putea decat sa aduca in manifestare CREDINTELE LOR inconstiente.

"Medicii din nu mi-au dat nici 2% sanse cand au vazut analizele.

Va rog sa intelegeti bine, sunt langa acesta fiinta din clipa in care am auzit ce experienta si-a facut, o simt apropiata si o sustin cu drag, se va face desigur bine, dar pana cand vom escamota si in al cui folos ADEVARUL?

De ce oare nu se inavata in scoli, in cursul primar, faptul ca noi ne creem experientele, prin CREDINTA NOASTRA? Cui foloseste faptul ca nu vrem odata sa intelegem ca, indiferent ca te duci la o "ghicitoare" sau la un "diagnostician", vei pati exact acelasi lucru: in constiinta care TU ESTI se varsa un program, pe care apoi subconstientul tau il materializeaza OBLIGATORIU, DACA si numai DACA tu ai acceptat sa deschizi CREDINTA TA la acea programare.

Mai exista asa zisi "pacienti" teribilisti, care CRED in medicina si deci in diagnostice, dar ALEG SA NU CREADA in medicamente! Ca atare se condamna singuri la a nu se putea deprograma pe nici o cale, daca tot au admis programarea. Nu ca medicamentul i-ar vindeca ci...CREDINTA LOR ca un medicament sau altul le va ajuta...

Oare chiar ne vom trezi vreodata din cosmarul hipnotic pe care inca il traim multi, cu toata CREDINTA inconstientei noastre?
Chiar nu vrem sa intelegem ca asa zisa "fizicalitate" nu exista, deci ea NU POATE FI CAUZA a ...nimic!? Aparentul "corp fizic" nu poate fi "diagnosticat" din simplul motiv ca...el e doar o proiectie mentala a unor "cauze" care, doar ca si consecinta se pot manifesta in/prin el. Ca nu poti retusa un film, pictand peste imaginea de pe monitor, cu acuarela, alte culori! Chiar e atat de greu de acceptat asta?
Copila de la care am pornit aceasta postare este constienta doar 74%. Cand o entitate de cer 10 are asa un grad redus de constienta, este limpede ca a fost supusa unui sir infinit si absolut restrictiv de conditionari. O dovada in plus o face "orientarea profesionala", acum cand toata planeta chiar e obligata sa recunoasca esecul conceptelor "economice". Altfel spus, sacrificata unei evidente iluzii.
Pentru ca la nici 21 de ani sa poti avea asemenea dezechilibre energetice, este clar ca perceptiile au fost deformate la maxim, blocajele si inchiderile foarte mari. Altfel inca rezerva de energie nativa, Jing cum o denumesc chinezii, nu ar fi fost si ea consumata. Desigur "peisajul emotional" si sentimental in care ea a fost conditionata, pe blog nu e descris...numai ca...acolo sunt CAUZELE!
Dar, pentru a ne putea trezi cu adevarat si sa nu mai ajungem la astfel de experiente de viata, alti copiluti nu ar mai trebui "conditionati" precum ca ei se vor face...medici. Fascinati ca ei isi pot ajuta semenii, se duc sa fie la randul lor programati...sa picteze cu acuarela...monitorul! Nimeni nu le va spune, in multi ani de facultate, ca ei, de fapt, sunt...CREATORI! Ce sunt programati sa creeze? Evident o iluzie, si anume sa creeze iluzia unui diagnostic si, daca le iese, si a unei vindecari...
Dupa cum bine ati citit, doua luni incheiate au fost necesare, mai multor colective "medicale", pentru a crea in fizicalitate iluzia acestui diagnostic...destul de alambicat!
Pana la urma, frica bietei "paciente" a reusit sa ii "ajute".
Cine si ce a castigat...reiese din chiar povestea ei:
Mi s-au procurat foarte urgent unul din medicamente (care in spital nu exista) pentru a intra pe citostatice. Acesta a fost trimis de o familie din Germania, carora nu stiu cum sa le multumesc pentru ajutor (costul fiind de 800 euro).  Le sunt recunoscatoare si celor care au luat legatura cu acestia.
Deci, unicul "castigator" iarasi este vesnicul "sponsor" din umbra a suferintei umane, industria farmaceutica!
Va rog sa fiu CORECT INTELES: aceasta postare, ca toate cele pe care le fac, are o singura menire: sa va trezeasca din visul despre suferinta a mintii.
Sa va faca sa reflectati, pana ajungeti sa va treziti, indiferent ce rol vreti sa jucati, cel de presupus pacient sau, si mai grav, de presupus pictor de monitoare.
Corpul uman nu este fizic, ca atare el fiind doar o proiectie mentala, nu poate fi CAUZA, ci doar efect! Nu exista nimic in toata Creatia care sa aiba fizicalitate, asa cum o percepem noi!
Renuntati la toate tampeniile perceptuale, lasati biata proiectie in pace, iar daca ceva se prezinta, pe iluzia fizica, ca si nearmonios, mergeti la CAUZE, nu mai pictati monitorul. Indiferent ca apelati la diete, la body building sau orice altceva, tot monitorul il pictati.
Tehnicile de reechilibrare energetica, meditatia, acupunctura, reflexoterapiile, acupunctura sau masajele energetice sunt maximele interventii ce se pot face, plecand de la proiectia numita corp. Orice ALTCEVA nu face decat sa alimenteze...iluzia bolii.
In aceasta viata, la peste 59 de ani, am trait la randul meu iluzia a nenumarate boli. Cum au aparut, tot asa au si disparut. Cu cat trezirea mea a fost mai adevarata, cu atat am devenit mai sanatos. De cel putin zece ani conceptul de boala nu il mai cunosc si desigur nimic de acest gen nu se mai poate manifesta. Toti cei care mi-au fost in preajma, in acesti ani, la randul lor nu au mai apelat la medici sau nu au luat vreo pastila, si nu pentru ca eu le-as fi interzis...Si nu au fost putini. In casa in care traim, de sase ani minim, patru oameni de varste diferite si un copil, nu exista nici macar o aspirina. Este si firesc sa fie asa, deoarece CREDINTA MEA nu mai poate aduce in manifestare experiente iluzorii de care eu nu am nevoie. Si cum vibratia "face legea", ea se extinde si asupra celorlalti.
Ceea ce va doresc tuturor!

Sper sa intelegeti...UNUL

...astazi am gasit in posta urmatorul articol. Daca cineva CREDE ca el poate fi "inteles" altfel decat ca o suprema dovada a MARELUI JUCATOR, care se joaca prin noi...ii doresc succes!

EXCELENT ARTICOLUL ...

Cocalarul şi vinul sfinţit

 Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:

- Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom` profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat:

- Dom` profesor e de-acum fratele meu şi tre` să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre "cei buni" şi "cei răi", dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher - cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puscăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei central e a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. Însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: "puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo, vezi că te omor" au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. "Dom` profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept" a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.

În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică - lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu - idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se ştergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toţi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe muntele sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani ("ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul"). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.

Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat:

- Dom` profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.

- Mădălin? - l-am întrebat nesigur.

- Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.

- Ştiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.

- Despre ce vorbeşti? - l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ţii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varnufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o peşteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină mare ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.

La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile şmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Adiţă Frumuşelu.

Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.

Ieri însă sora lui Sile Şmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am spus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.

- Eşti nebun? - m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.

Bruno Stefan,

Lector, Universitatea Politehnica Bucuresti

12 aprilie 2010

Nota: O prietena din Politehnica a verificat numele autorului; face parte din catedra de stiinte sociale din Politehnica - Bucuresti.

unde suntem, incotro ne indreptam...

Multumesc pentru citat, Eris:
"Cei care au Privilegiul DE A STI, au DATORIA de a ACTIONA"- Einstein
In baza unei atitudini de acest gen, responsabile, sunt si demersurile noastre, a celor care stim cate ceva...
Ceea ce imi atrage foarte tare ACUM atentia este FAPTUL ca constiinta colectiva s-a modificat semnificativ de la inceputul acestui an: 34%  in nici 6 luni este un ritm nesperat. Din acest nivel de inteligenta, aflat deci intr-o dinamica continuu mai alerta, care are caracter de "subconstient", deci de depozit de date aflate spre materializare, absolut toate "realitatile experientiale" se vor schimba.
Vazut la nivel de individ, impactul este foarte diferit. Totul depinde exclusiv de nivelul individual de constienta, care este direct proportional cu nivelul de vibratie la care el si-a dus experienta. De aceea devine si mai evident ca, in viata fiecaruia, VIBRATIA FACE LEGEA...valabila lui.
Coexistam, cu statut comun de "oameni", entitati aflate pe nivele atat de flagrant diferite, incat chiar devine rizibil...Desigur "suntem UNA", dar e uimitoare diferenta intre perceptii si ca atare si intre manifestari.
Ne aflam, la scara mare, intre credinta ca noi putem controla viata si observatia LUCIDA ca nu poate fi asa ci dimpotriva, viata isi modifica cursul controlandu-ne pe noi, DACA nu ne mutam experienta in punctul de constienta in care noi o cream constient.
Tot mai multi, ACUM, se trezesc. Multora "li se intampla" tocmai datorita presiunii vibrationale si infoenergetice care incepe sa se manifeste din constiinta colectiva. Cei care se afla de mai mult timp pe o cale constienta, ridicandu-si permanent atat vibratia cat si nivelul experientei, alimenteaza permanent aceasta presiune, si amuzant este faptul ca majoritatea inca nu au inteles ca aparent nesemnificativa lor evolutie individuala are asa un impact major. Fiecare "se straduieste" in propria sa cursa de autodepasire, meditand si constientizand, sau/si printr-o sexualitate inalta, sa isi redefineasca propriul statut si nivel de experienta, traind inca iluzia ca o face...doar pentru el. Abia cand devine cu adevarat constient de PERFECTIUNEA CREATIEI, realizeaza ca de fapt stradania sa a fost DARUL SAU catre INTREG...
Privesc, desigur amuzat, la eforturile tot mai mari care se fac pentru a se introduce sau reitera in constiinte secvente din "visul mintii", numit de mine capitolul "griji/nevoi/necaz/durere"...Se incearca cu disperare pastrarea vie a programarilor de "boala", prin oferirea sau chiar impunerea de controale "preventive", sugerandu-se chipurile "grija pe care Sistemul" o are pentru viata ta...Te trezesti ca ti se ofera mai peste tot tensiometre, esti asaltat cu propuneri de "viagra", oricum numai ajutor sa ti se tot dea...Le inteleg disperarea, cu atat mai mult cu cat ma vad inconjurat de fiinte care au parasit definitiv iluzia bolii, care de cinci/sase ani nu mai stiu ce e aia o pastila, nici macar un "ceai medicinal". Evident nici...medici!  Credeti ca ei nu stiu ca au pierdut terenul, ca nu vad cum vad eu, modificarile din constientul colectiv?
Pe toate caile se incearca insinuarea in constiinte a "nevoilor" de nou aparute "gadjet"-uri, de tehnologii oferite cu tot felul de fantasmagorice avantaje comerciale, ca la prosti, platind ei chipurile tva-ul sau alte "cadouri", doar sa cumparam...
In tot mai multe apartamente, florile din ghivece au fost inlocuite cu patrunjel, ardei iute si multe asemenea plantute, iar oamenii incep sa "vada" ca tot ceea ce pare sa existe pe acest pamant, ca e fir de iarba, arbore sau chiar corpul sau, se inalta dinspre pamant, un pol "magnetic", "mama Geea", catre cer, electricul, Tatal...Ca, in ultima instanta, totul si orice, inclusiv noi, suntem "un tub" prin care energia Tatalui se prelinge catre Mama...
Ca aceasta simpla si corecta/atenta observatie ne va duce la rezolvarea "problemelor energetice", asa cum l-au dus si pe Tesla...
Deci catre ce experienta ne indreptam?
In mod cert catre constiinta Punctului Zero, caracterizat prin disparitia visului mintii si a iluziei si asumarea faptului ca NOI SUNTEM CREATORUL...
Vom trece, individual, prin toate etapele, vom "da drumul" la vechile clisee din ce in ce mai usor si mai rapid, uneori aparent nebunesc...Dar de acum nimic nu mai este REVERSIBIL...